Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:33 08 04 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Carl Schuchhardt - un arheolog german în Dobrogea (1884-1918) (III) Valurile de pământ şi de piatră

ro

22 Feb, 2020 00:00 2680 Marime text


Campaniile de cercetare ale arheologului german în teritoriul dobrogean atât de bogat în vestigii pot fi împărţite în trei mari etape: perioada 1884-1885, 1898 şi 1917-1918. În primele două materiale ale acestei serii ne-am referit cu precădere asupra primelor contacte pe care Carl Schuchhardt le-a avut cu tărâmul dintre Dunăre şi Mare.


 
În anul 1885, tânărul arheolog german publică primele date referitoare la perieghezele sale, ţinând seama atât de cercetările propriu-zise pe care le făcuse, cât şi de informaţiile oferite de oamenii de ştiinţă din România sau de raportările unor localnici pe care îi întâlnise. Studiul său privind valurile şi drumurile antice din Dobrogea este publicat mai întâi în februarie 1885, într-un jurnal din  Bremen, "Weser Zeitung".
 
Fostul lui profesor, Karl Zangemeister, îi arată articolul marelui istoric Theodor Mommsen. Acesta este încântat de rezultatele cercetărilor lui Schuchhardt şi din acest moment devine un adevărat protector al tânărului din Hanovra. Mommsen îl recomandă la Viena, iar articolul lui Schuchhardt este publicat în revista vieneză "Archaologish - Epigraphische Mittheilungen" şi face senzaţie printre istoricii germani şi austrieci.
 
Tot cu ajutorul lui Mommsen, Schuchhardt obţine în acelaşi an o bursă de studii din partea Institutului Imperial German de Arheologie. Va continua însă să predea fiilor prinţului Bibescu pentru încă un an şi abia în 1886 îşi încheie meseria de pedagog particular în România. Pleacă apoi la Pergam (Pergamon, Pergamum - locul unde se spune că a fost inventat pergamentul), mare oraş elenistic din Asia Mică, unde face parte din echipa marelui arheolog Carl Humann, descoperitorul Marelui Altar din Pergamon.
 
În anii următori, Schuchhardt se ocupă de săpături pe mai multe situri din Asia Mică şi Grecia. În anul 1887, arheologul britanic Francis Haverfield publică "Roman Dacia", lucrare în care menţionează descoperirile lui Schuchhardt şi îi laudă germanului munca făcută la fortificaţiile lineare din Dobrogea.
 
După alţi patru ani, tot cu ajutorul lui Mommsen, Schuchhardt face un review la descoperirile lui Schliemann la Troia. Această lucrare, intitulată "Cercetările lui Schliemann - Un studiu arheologic şi istoric", devine un best-seller şi este tradusă în mai multe limbi, inclusiv în engleză.
 
Am tot pomenit de descoperiri, de date noi, de rezultate deosebite legate de vestigiile din Dobrogea. Este momentul să ne concentrăm în sfârşit atenţia asupra acestor aspecte şi să aflăm practic în ce constă aportul lui Carl Schuchhardt la reconstituirea istoriei din Scythia Minor. El a fost într-adevăr primul care a înţeles că aşa-zisele Valuri ale lui Traian (ce se întind pe linia Constanţa - Cernavodă) nu fac parte dintr-o structură unitară, ci sunt trei linii fortificate distincte, construite la date separate şi în perioade separate.
 
Ne relatează Schuchhardt la un moment dat: "Începând de la Dunăre, între Rasova şi Cernavoda, zidurile se extind către est, până la Kiustenge, pe ţărmul Mării Negre... este cea mai scurtă legătură între fluviu şi mare, ţăranii le numesc Valul, Zidul lui Traian dar ele sunt de fapt trei masive linii de fortificaţie (două de pământ şi unul de piatră)".
 
Schuchhardt va face anumite datări ale valurilor dobrogene care astăzi nu mai sunt considerate pe deplin corecte (n.a. numeroşi specialişti merg azi pe datarea valurilor în Ev Mediu timpuriu, epocă bizantină), dar trebuie să ţinem cont că identificările sale sunt dintr-o perioadă în care nu se cerceta sistematic. De aceea, la finele veacului al XIX-lea, după cum vom arăta, el considera că valurile sunt unul din sec.I, al doilea din perioada imperială iar cel de al treilea din epoca-romano-bizantină.
 
El le cercetează însă cu maximă atenţie şi face observaţii extrem de importate: "Când am venit în Dobrogea, în 1884, am văzut deja din prima zi, la o plimbare dinspre Constanţa că cele trei valuri nu sunt o amenajare unitară ci datează din perioade diferite... am ajuns pe timpul plimbării pe valul din mijloc orientat spre Vest... într-un loc (nota editorului Imagini din Dobrogea - între Medeea şi Palas) unde valul cel mai nordic intersectează celelalte două, pentru a se îndrepta spre SV către terenul mai înalt, şi de aici îşi continuă singur traseul. Intersecţia permite constatarea clară a vechimilor. Cele două valuri continuă împreună spre  V şi încrucişându-se cu cel din nord spre sud îl intersectează complet pe acesta, chiar distrugându-l... Traseul, modul de alcătuire, dotarea cu castre, sunt diferite la fiecare val".
 
Aşa cum el însuşi indică, cele trei valuri pornesc de la V şi S de Constanţa, destul de apropiate unul de altul. Schuchhardt le numerotează în funcţie de vechimea lor (cum o considera la acel moment) şi constată că cel mai nordic e cel mai vechi iar cel sudic - cel mai recent.
 
Arheologul german analizează fiecare val în parte: "Valul 1 este "micul val de pământ" (azi Valul Mic de Pământ). Abia are înălţimea unui stat de om, pleoştit în lăţime şi curios, îşi are şanţul lat spre Sud". După Schuchhardt, aceasta ar fi o dovadă că valul a fost ridicat de o populaţie ce locuia în nord, împotriva unui duşman din Sud. Mai aflăm un lucru interesant despre micul Val de pământ, valabil în 1884:  "Pe tot traseul său nu poate fi văzut vreun castru sau punct de pază, pe când celelalte două valuri sunt dotate din belşug cu astfel de amenajări".
 
Al doilea val ce începe la Constanţa la sud de primul este Marele Val de Pământ: "Are o înălţime respectabilă de 4-5 m şi lângă el, spre N, un şanţ important, iar spre S unul mai mic". El presupune astfel că şanţul spre nord este de apărare, iar cel de S este doar un rezultat din săparea pământului. "Lângă acest al doilea val se află o mulţime de fortificaţii de pământ, la distanţe regulate şi de două mărimi. De multe ori, este evident că prin aceste fortificaţii urmau să fie apărate trecerile prin valul de graniţă... Nu prea departe de Constanţa, de la staţia Palas spre Vest se găsesc o serie de castre interesante. Marele val de pământ se întinde pe această distanţă rectiliniu către N-V, lăsând la sud satele Hasancea (n.a. azi Valu lui Traian), Omurcea (n.a. fostul sat Valea Seacă - azi parte din Valu), Murfatlar, Alakap (n.a.azi Poarta Albă). Direcţia sa e capul deluros ce răsare dinspre sud, puţin înainte de Medgidia, de la satul Castelu. Urcă şi se întinde pe marginea dealurilor până deasupra de Medgidia, apoi se întrerupe (notă editor „Imagini din Dobrogea" - salba de lacuri era considerată suficientă pentru apărare) şi porneşte din nou acolo unde ultimul lac lung coteşte brusc către NV spre Cernavodă. Se intersectează cu valul mic de pământ, pe care îl foloseşte adesea ca latură din spate a castrelor sale, şi în fine. Se aşează cu totul peste el, astfel că de la Cochirleni până la Dunăre nici nu mai există val mic de pământ".
 
Schuchhardt trage astfel concluzia că Marele Val de Pământ a fost realizat ulterior celui mic. Germanul consideră că toate castrele mari sunt mai vechi decât cele mici, care uneori se regăsesc în interiorul unui castru mare, pe care adesea îl taie, fiind deci ulterior.
 
Cel de-al treilea Val este Valul de piatră, porneşte de lângă Constanţa şi este cel mai sudic dintre aceste linii de fortificaţie. Arheologul l-a numit el însuşi aşa, motivându-şi decizia: "L-am denumit astfel deoarece înglobează un zid gros cu interiorul din piatră brută şi var, însă cu paramentul spre nord din molane. Valul acesta este mult mai slab decât marele val de pământ, înalt de doar 1,5-2,5 m, cu un şanţ în faţă orientat către N... Este dotat, ca şi marele val de pământ, cu castre dar nu aşa de apropiate ca acolo şi nici nu au formă unitară. Se găsesc la 2-3 km, sunt în schimb mult mai mari şi au pesemne un zid în valuri. Forma lor variază extraordinar, când sunt pătrate închise sau dreptunghiuri, unele cu linii defensive avansate, altele sunt chiar şi triunghiulare, rotunde sau octogonale... valul înconjurător e rareori simplu, de regulă dublu, cu şanţ... Valul de piatră urmăreşte în multe locuri linia marelui val de pământ. Până la 5 km de Constanţa îl urmăreşte îndeaproape pe acesta, apoi coteşte pentru a se menţine la marginea înălţimilor, într-o curbă spre S, trece între satele Hasancea şi Murfatlar, apoi tangent cu satul Alacap pe marginea vestică şi se întâlneşte pe culmea sudică de Castelu din nou, cu marele val de pământ..."
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Richard A. Mason, Costin Croitoru – „Carl Schuchhardt’s contributions on ancient linear fortifications along the Lower Danube”, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2016, 400 p
 
Carl Schuchhardt - „Cercetări  arheologice în Dobrogea” şi „O călaţorie în Dobrogea în urmă cu 32 de ani” în „Bilder aus der Dobrudscha – Imagini din Dobrogea” (coordonator prof.univ.dr. valentin Ciorbea), Editura Ex Ponto 2011;  articole publicate iniţial în 1918 în lucrarea Bilder aus der Dobrudscha, editată de Etapele Germane în Dobrogea, tipărit de Administraţia Germană în Etape în Dobrogea
 
Valentin Ciorbea (coordonator) - „Bilder aus der Dobrudscha – Imagini din Dobrogea”, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2011
 
Valentin Ciorbea – „Situaţia Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoarele germane de epocă, articol publicat în Analele Academiei Române de Știinţă, vol. 9, nr.2/2017, p.51-76
 
Valentin Ciorbea – „Dobrogea – anul 1918”, articol publicat online pe 31 decembrie 2018 în ciclul „România Mare – Voinţă naţională şi reprezentare europeană” nr.4/2018, pe site-ul www.punctulcritic.ro, material accesat pe 3.02.2020
 
Octavian Bounegru – Carl Schuchhardt şi cercetarea arheologică a Dobrogei (1884-1918), în „Dobrogea 1878-2008- Orizonturi deschise de mandatul european” (coordonator prof.univ.dr. Valentin Ciorbea), Editura Ex Ponto, Constanţa 2008, p.385-389
 
Doina Păuleanu – Peninsula Misterioasă, Editura Monitorul Oficial, 2019
 
Costel Coroban – review la „Bilder aus der Dobrudscha 1916-1918, Imagini din Dobrogea”, material apărut în Analele Universităţii Ovidius Constanţa – Seria Istorie vol.8, 2011
 
Rog Palmer, Irina Oberlander - Târnoveanu, Carmen Bem (coordonatori) - "Arheologia aeriană. În România şi în Europa"- lucrare editată de Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 2009, 210 p; preluată de pe www.cimec.ro/www.e-patrimoniu.ro material accesat şi downloadat pe 8.02.2020
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
    
 
Sursa foto: Ilustrație din volumul „Tropaeum Traiani. Monumentul și cetatea”, de Adrian Rădulescu, disponibil în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Carl Schuchhardt - un arheolog german în Dobrogea (1884-1918) (II): Amintiri despre Constanţa, Ovidius şi anticul Tomis

Carl Schuchhardt - un arheolog german în Dobrogea (1884-1918) (I): Începutul unei aventuri pe un tărâm fascinant şi misterios

 

Comentarii








Cele mai recente postari