Centrul natura Alimentația și ”memoria” celulelor

Unde se depozitează amintirile noastre?

În care parte din corpul nostru rămân toate aceste amintiri – ale întâmplărilor din trecut, ale suferințelor dar și bucuriilor trăite, dar mai ales ale gusturilor, mirosurilor, muzicii sau culorilor percepute în trecut?
Ființa noastră funcționează precum un computer. Unde sunt depozitate toate informațiile care se pot vizualiza pe ecranul unui computer – atunci când le accesezi deliberat? (când le cauți). În microcipul de memorie al calculatorului – care are dimensiuni fizice neglijabile, dar poate înmagazina biblioteci întregi de informații.
La fel și în celulele noastre, ADN-ul – acidul dezoxiribonucleic din structura cromozomilor din nucleii celulari – este un depozit de informații și memorie.
Un depozit care este accesat de cele mai multe ori inconștient (când mă întâlnesc cu un leu sau un șarpe, tot corpul meu ȘTIE singur ce are de făcut, într-o secundă, fără ca mintea să intervină!). Dar în același timp, un depozit în care se poate ”scotoci” conștient, care se poate ”inventaria”, ”curăța” de tot ce s-a acumulat și nu mai am nevoie și se poate ” împrospăta”.

Toate persoanele care au început detoxifierea prin dietă s-au confruntat cu depozitul de memorie al celulelor corpului.
La începutul procesului de detoxifiere prin dietă, când se trece fie pe un regim crudivor (fructe și legume crude), fructarian (zile doar cu fructe) sau mixt (crudivor în prima parte a zilei și gătit seara) – ne-am confruntat cu toții cu ”descărcări” spontane ale depozitului ”memoriei alimentare” – o memorie încărcată din primele zile ale vieții noastre, în pântecele mamei.
Am rememorat gusturi, mirosuri, texturi alimentare – am putut simți efectiv aromele unor vechi alimente și mâncăruri.
Au apărut pofte incredibile – de alimente mai mult sau mai puțin indigeste – dar toate legate de ”confortul emoțional” pe care acestea le-a creat, într-o anumită perioadă.

Oamenii folosesc alimentele pe post de ”obicei de consolare” – această setare începând din copilărie. Dulciurile sunt cel mai frecvent folosite în acest scop, din multiple motive:
 gustul dulce amintește corpului de ”alcalin-ul” de care au nevoie toate celulele (gustul dulce este cel alcalin, gustul acid/acru este cel acid)
 gustul dulce amintește de fructe, alimentele cel mai ușor digerat, hrana primordială ”din Paradis” a oamenilor care trăiau secular
 gustul dulce este asociat de la început cu starea de plăcere, de bine pe care o creează în corpul nostru echilibrarea glicemiei (slăbiciunea suprarenalelor, cu care toți ne naștem de câteva generații bune determină hipoglicemii intense, cu starea de foame dureroasă, cu tremurături și dinsconfort maxim, inclusiv la bebeluși – care în momentul în care sunt alimentați consumă lacom ceea ce li se dă, de parcă ar muri de foame dacă nu ar face-o! – această lăcomie este doar un semn foarte clar al slăbiciunii suprarenalelor cu care s-au născut acei copiii).
După consumul de dulce rafinat (zahăr), cu toții avem o stare de slăbiciune, confuzie mentală și amețeală (ca o ușoară beție – pentru că zahărul rafinat este tranformat în corp în alcool!), dar mai ales o stare de uitare rapidă. Uităm toată suferința, tot disconfortul, toată nefericirea pe care am simțit-o datorită hipoglicemiei sau altor neplăceri interioare sau exterioare. Și suntem ”fericiți”. Pentru o perioadă scurtă de timp, întrucât starea de neplăcere reapare.
După o hiperglicemie de scurtă durată și o tentativă a corpului de echilibrare a glicemiei – reapare hipoglicemia – și trebuie iar să consumăm ceva dulce!
Principiul dependențelor de droguri este nevoia de a consuma iar și iar acea substanță, pentru scurta stare de bine pe care o dă – zahărul este unul dintre cele mai puternice droguri cunoscute!
La ”paritate” cu sarea – care este un alt ”drog” ce dă o dependență la fel de mare (să nu vă mire afirmația – curând voi detalia totul în noua mea carte, ”Sănătate 5D”).

Corpul nostru își amintește continuu de gusturile de prăjit, de făinos, de ”ronțăială”, de mâncare gătită ”ca la mama acasă” (când eram copiii și eram ținuți în totală dependență față de mâncarea mamei sau comportamentul părinților).

În timpul detoxifierii prin dietă cu hrana vie (fructe și legume crude) – organismul trece prin multe stări de reamintire, la fel cum trece prin stări de ”curățenie” și ”eliminare” – care pot fi deosebit de neplăcute. Toate aceste curățenii pot apare la multe nivele.
La nivel fizic – sunt deja familiare eliminările digestive, urinare, respiratorii, prin piele sau prin mucoase. Le-am descris și le voi mai descrie pe larg în articole și cărțile despre detoxifiere.
La nivel emoțional – apare curățenii intense, re-apar multe stări emoționale ”ne-procesate” – pe care nu le-am trăit până la capăt, le-am ”anesteziat” doar cu vechi obiceiuri alimentare (dulciuri, făinoase, carne, alcool, țigări etc etc) dar pentru vindecare – avem nevoie să le ”confruntăm”, să le înțelegem, să primim ”darul” pe care au să ni-l dea și să le lăsăm să dispară din ”depozitul” memorie noastre (”să le eliberăm” și să ”ne” eliberăm).
Vom descoperi că suntem niște avari adunători de stări emoționale – că ne agățăm de amintirea suferințelor noastre pentru a ne justifica neputințele și lipsa de energie (”Știi tu ce am pățit eu? Știi tu prin câte am trecut eu?). Fiecare își prețuiește și slăvește suferința și experiențele trecute dureroase, de parcă ar fi bunuri de preț – care îi sporesc, cumva identitatea în fața celorlalți. Dacă nu poți ”excela” în mai bine – de ce să nu ”excelezi” în ce-i mai rău?
Carolyne Myss, o autoare de succes publicată de Editura For you discută în mai multe dintre cărțile sale despre ”ranologie” – adică oamenii se agață cu disperare de rănile lor – pentru a-și demonstra că există – că au identitate – CĂ SUNT.
Vom descoperi în timpul detoxifierii prin dietă că avem mari dificultăți în a ne ierta pe noi înșine, în a ne ierta greșelile făcute în viață, în a ne elibera de ele. Parcă ne face bine și ne-am obișnuit să ”mărșăluim” cu ”sentimentul de vinovăție” lipit pe frunte și nici nu ne trece prin cap să-l eliberăm, să ne dăm voie să trăim fără el.

Toate aceste stări se vor răscoli în timpul detoxifierii prin dietă – și mulți oameni se sperie de ele mai rău decât de agravările fizice care apar.
Sunt oameni care plâng din senin, în timpul detoxifierii prin dietă – și nu-și explică de ce o fac (câtă jale neprocesată există în fiecare ființă umană! – iar detoxifierea ajută organismul să o elibereze). Alți oameni râd ca istericii, din senin, aproape fără motiv (când îți dai seama de absurdul situației vieții noastre, cum ne priponim singuri în lanțuri de sclavie – te apucă râsul!).
Unele persoane au stări de tristețe intensă (aproape spre depresie) – când realizează ceea ce li s-a întâmplat în viață. Dar acestea sunt înlocuite ulterior de stări de bine, de ușurare, de eliberare, de fericire, de apreciere a frumosului din jur, de apreciere a vieții, de apreciere a șansei pe care ți-o dă detoxifierea, de a redeveni tu însuți, de a fi iar curat și frumos pe interior ca în copilărie. Dar cu toată înțelepciunea dobândită de adultul care ești.

La nivel mental – este cel mai ”complicat” în timpul dietei prin detoxifiere.
Pentru că mintea este un ”computer” programat pentru supraviețuire, este conservatoare, fixistă, rigidă, detestă schimbările, caută explicații pentru orice și se îndoiește de orice nu există în ”soft”-ul ei predeterminat. Mintea adulților detestă schimbările, iar profunzimea celor declanșate de detoxifirea prin dietă o înspăimântă de-a dreptul.

”Gândirea pozitivă” este o teorie frumoasă, dar când te confrunți zilnic cu miliarde de gânduri de grijă, frică și amenințare – pierzi enorm de multă energie doar menținând câteva secunde un gând pozitiv.
Partea bună a detoxifierii prin dietă cu fructe și legume crude este aportul de energie vitală pe care îl aduce și ajută Sinele să facă față atât îndoilelilor minții, cât și capriciilor emoțiilor sau reacțiilor fizice care apar. Starea de energie crescută pe care o aduc în organism alimentele vii este ”salvarea” celor care încep dieta.
Pierderea acestei stări, cu fiecare masă ”gătită” – aduce contrastul necesar pentru a motiva continuarea procesului.
Amintirile alimentelor din trecut se șterg, încetul cu încetul.
Pe măsură ce toate celulele corpului își primesc combustibilul ”corect”, de care au nevoie, pe măsură ce organismul reușește să elimine din toxinele care blocau spațiile dintre celule, de la nivelul capului și până la degetele de la picioare – corpul reușește să re-seteze complet memoria ”alimentară”.
Cel mai greu este să te dezobișnuiești de ”mâncarea de consolare”.
Când ești obosit, supărat sau contrariat – prima consolare vine prin folosirea gurii. Pentru fumători – aprinderea țigării înseamnă amintirea biberonului copilăriei, băgat în gură la orice semn de disconfort. Pentru nefumători – mâncarea sau băutura joacă același rol.
Apa – nu prea poate fi folosită pe post de aliment de consolare. Pentru că este ”impersonală”, nu are nici un gust – ea este doar un mediu neutru – care spală și hidratează.
Sucurile, artificiale sau naturale, alcoolul, cafeaua, cacaoa și chiar ceaiurile de toate culorile (negru, verde, alb etc) sunt folosite cu succes pe post de ”alimente de consolare”.
Fructele și legumele pot fi cu greu folosite drept alimente de consolare. Pentru că nu poți mânca prea mult odată (nu mai intră, efectiv, în stomac! – datorită conținutului mare de apă) și când este gata, este gata.
Ori mâncarea de consolare este acea mâncare care ”intră” în organism excesiv (uitați-vă la mâncătorii de semințe – care nu se mai opresc, chiar dacă îi ustură limba și li s-au crăpat buzele) – sau la mâncătorii de carne ori dulciuri. O tavă de prăjituri nu este destul!
Doar mâncarea gătită poate fi folosită pe post de ”mâncare de consolare”!
Mâncarea crudă nu mai îndeplinește această funcție! Mâncarea ”crudă” hrănește, și atât. Și ne trimite să căutăm ”consolarea” în altă parte – sau mai degrabă – ne trimite să ne rezolvăm ”dilemele” și să mai lăsăm odată în pace organismul fizic, să nu-l mai încărcăm inutil cu frustrările și nemulțumirile noastre nesoluționate.
Mâncarea crudă, hrana vie – este exact ca o mamă fermă – care își hrănește sănătos copiii – și apoi îi pune să-și asume responsabilitatea pentru activitatea și creațiile lor din planul fizic.
Mâncarea gătită este precum o mamă sufocantă, excesivă, care dorește să se simtă ea bine că și-a hrănit copiii cu ce știe ea că trebuie, și se simte bine când ceilalți AU NEVOIE de ea cât mai mult timp (sunt mame care își hrănesc continuu copiii până la 50-60 de ani și peste!).

Mâncarea crudă te face să economisești timp și să ai destulă energie pentru a-ți pune întrebări importante și fundamentale legate de Sine, de propria viață, de ce este important pentru tine și ce nu este chiar vital!
Mâncarea gătită îți ia tot timpul și energia cu procesul de gătire, mâncare, digestie și eliminare și te ține într-o stare de semi-adormire și inconștiență, perpetuat de la o zi la alta.

Am realizat cât de adânci sunt obișnuințele noastre, când am constatat cât de dependenți eram de ”confortul” ritualului mesei – cu toată lumea așezată la masa de prânz și împărțind din oala de supă aburindă. Când n-a mai existat hrana ”aburindă” – parcă s-a făcut un mare gol în programul nostru. Săptămâni întregi mi s-a părut ciudat să mănânc fructe la masa de prânz. Sau să beau doar un smoothie, pregătit în câteva minute și gata.
Parcă lipsea ceva…..extrem de familiar, parcă pierdusem ceva personal, chiar tangibil!
Atunci am realizat cât de ”legați” suntem de toate rutinele vieții noastre – în spatele cărora căutăm confort și consolare.

Hrana vie din dieta de detoxifiere – hrană preparată ușor (cureți fructele și le mănânci, cureți legumele și le mănânci – fără rețete complicate – corpul nu le mai agreează, începe și se obișnuiește cu simplitatea) schimbă complet viața persoanei implicată în procesul de vindecare.
O face conștientă de toate rutinele, obișnuințele și ”ritualurile” anterioare.

Hrana vie introdusă în corpul nostru va ”răscoli” și ”stârni” toate amintirile îngropate în depozitele ADN-ului nostru. Procesul este util pentru vindecarea interioară.
Veți dobândi o stare de bine, de claritate mentală și de liniște interioară extraordinară – pe care le veți putea ulterior folosi pentru a vă redefini viața și a vă redefini ca valoare.
Veți înțelege că vindecarea nu înseamnă doar dispariția simptomelor fizice.
Veți înțelege că vindecarea înseamnă o ”renovare” completă a întregii dv ființe, o ”revizie capitală” atât a mașinii fizice a organismului, cât și a ”motorului” (a energiei sale interioare).
Și vă veți descoperi pentru prima oară cine sunteți cu adevărat.
Iar această revelație merită întregul proces.

Conduceți detoxifierea prin dietă la fel cum conduceți o mașină.
Pedala ”accelerație” este reprezentată de fructe (cât mai coapte și crude, neprelucrate termic) și de postul cu sucuri (apă cu lămâie, sau suc de fructe) sau postul cu apă distilată
Pedala ”frână” este reprezentată de legumele crude, de legumele gătite și de alte alimente preparate termic.
Funcție de starea corpului dv (ca la orice mașină, starea drumului determină viteza de ”croazieră”) apăsați un pic pe pedala accelerație, mai puneți frână, iar accelerație, iar frână – funcție de răspunsul primit de la corp.
Detoxifierea la viteză prea mare (cu fructe sau post) a unui corp extrem de intoxicat duce la agravări importante (se cunosc multe cazuri de persoane aflate în acidoza importantă, care în timpul dietei cu fructe s-au agravat atât de tare încât au necesitat internarea în spital și reechilibrare parenterală, cu oprirea întregului proces de detoxifiere – pentru a se putea recupera).
În timpul detoxifierii, persoana realizează pentru prima oară gradul de intoxicare al corpului fizic – pentru că totul devine evident, totul iese la suprafață – acidoza, deshidratarea, proasta funcție renală, a intestinului gros – totul este ”vizibil” și perceptibil la maxim. Fructele sunt atât de puternice în efectul lor expansiv, de curățenie, încât multe persoane nici nu le pot folosi, la început, în dieta de detoxifiere. Pentru că îi agravează ”instant”.
Se recomandă o detoxifiere treptată, pas cu pas, în viteza pe care o poate duce corpul fizic. Cu frâne ușoare sau mai mari, dar continuând mereu procesul.
În cartea noastră: ”Pus și simplu….vindecare” – vă descriem variante teoretice de detoxifieri, și vă relatăm propria noastră experiență.
Este important să începeți procesul, să vă familiarizați cu reacțiile corpului și apoi, să vă angajați constant în drumul personal de vindecare.
Cât va dura? Unii spun că atâtea luni, câți ani de intoxicație are persoana! Adică, dacă aveți 40 de ani, la momentul în care începeți detoxifierea, vă așteaptă minim 40 de luni de dietă cât mai ”vie” pentru a putea echilibra corpul care a fost intoxicat. Dacă aveți 20 de ani, minim 20 de luni și tot așa. Uneori merge mai repede, alteori merge mai lent. Depinde de organism și de toxicitatea acestuia.
Nu mai există corp fizic sănătos și echilibrat în lumea civilizată (dacă mai sunt persoane sănătoase, acestea nu ies în evidență în ”societatea” bolnavă în care trăim, așa că nu-i putem înțelege și cunoaște). Întrebarea nu este DACĂ suntem intoxicați, ci CÂT de intoxicați suntem.

Dr. Morse spunea că oamenii se nasc cu două culori ale irisului ochilor – albaștri-azurii și negrii. Aceste variante indică o ”genetică” puternică, gene puternice moștenite de la părinți.
Toate celelalte varietăți de culoare – de la ochii albaștrii cenușii, la cei verzi, căprui și alte nuanțe indică diferite grade de intoxicație limfatică cronică. Cu cât ochii sunt mai închiși la culoare, cu atât intoxicația este mai cronică și munca de detoxifiere va fi mai îndelungată.
Kristina Bucharam Charillo este o militantă a dietei raw-vegane – ce are propriul site pe Net – și într-un videoclip spectaculos, prezintă cum i s-a schimbat culoarea ochilor după 7-8 ani de dietă raw-vegană – de la maro închis la albaștrii. http://www.youtube.com/watch?v=pSPU4fCfyzc
Încă mai are de lucru, evident, dar evoluția este spectaculoasă și confirmă teoria dr. Morse.

Cât avem de lucru pentru curățarea corpului fizic o va spune culoarea ochilor noștri. Nu vă opriți până nu aveți ochii albaștri (cei cu ochii deschiși) sau negri clar (la cei cu ochii negrii se văd mai dificil depozitele limfatice la nivelul irisului, dar poze făcute cu telefonul și mărite pe calculator sunt foarte utile). Detoxifierea se oprește când NI SE LUMINEAZĂ OCHII, pentru a putea vedea clar și limpede în jurul nostru.
Interesant că în popor, se spune că oamenii cu ochii albaștrii azurii sau negrii ”deoache” – adică uitându-se la o altă persoană, îi pot modifica energetica și starea.
Este vorba exact de persoane puternice, ”curate” fizic, care își pot folosi după bunul plac energia propriului corp, inclusiv influențând starea altor persoane (dacă în bine sau în rău, asta este alegerea fiecăruia!). Ideea fundamentală a detoxifierii este că TOȚI AVEM amintirea acestei puteri în organismul nostru, toți știm să ne folosim de energia imensă ce-și are sursa în propriile noastre celule.
Dar suntem prea ”înecați” în toxicitatea sistemului limfatic și a spațiilor intestițiale (dintre celule), iar ochii noștri șterși și cu lumina stinsă, sunt o dovadă a gradului de intoxicație.
La fel cum vor fi un ”semnal” al curățeniei, pe măsură ce continuăm dieta.
Multe persoane se simt rău după 4-5-6 luni de detoxifiere – în sensul fizic sau emoțional – dar constată că ochii li se limpezesc, se deschid la culoare, că pielea arată mult mai bine și că ceva se schimbă în corpul lor. Aveți semnale clare ale procesului de curățenie interioară, când vă uitați în fiecare zi în oglindă!

Spor la treabă tuturor celor aflați în demersul detoxifierii prin dietă! Continuați procesul, chiar dacă faceți pași înapoi sau pe lături. Reluați-l de acolo de unde l-ați întrerupt, de fiecare dată!

Mergeți înainte!

http://www.centrulnatura.ro/alimentatia-si-memoria-celulelor-nou/