Editorial România, lista neagră a femicidului. Cifre, vinovați și remediile pe care le refuzăm

Când cifrele devin un şir de nume, iar numele devin poveşti rupte în materie de viaţă, înţelegem prea târziu că problema nu e doar a victimelor - e a unei societăţi care nu a reuşit să construiască un mecanism eficient de prevenţie, protecţie şi responsabilizare. În 2025, România a înregistrat deja zeci de femicide: sursele media centrale calculează 51 de cazuri confirmate de la începutul anului, un bilanţ care arată că aproape în fiecare săptămână o femeie îşi pierde viaţa din cauza violenţei motivate de gen.
 
Ultimul caz care a zguduit publicul - și care a reaprins protestele și acuzațiile la adresa instituțiilor - s-a petrecut în comuna Beciu (județul Teleorman). O femeie de 25 de ani a fost înjunghiată mortal pe stradă de fostul soţ; copilul ei de trei ani a fost martor la crimă. Poliţia locală a găsit ulterior autorul, un bărbat de 42 de ani, la domiciliul părinţilor săi; ancheta arată că bărbatul ar fi încercat să se autovătămeze, iar victima ar fi avut deja un ordin de protecţie emis anterior.
 
Detaliile recente, pe care instituțiile nu le pot ignora, sunt şi mai tulburătoare: relatările jurnalistice indică că femeia ar fi fost înjunghiată repetat (conform unor sinteze, anchetatorii și anchete de presă numărul loviturilor a fost foarte mare) și că existaseră plângeri anterioare - inclusiv acuzaţii grave aduse de victimă - care nu au condus la măsuri eficiente de protecţie. Aceste elemente au dus la decizia Procurorului-General de a dispune un control la parchetul local, semn că instituţiile recunosc (cel puţin formal) o posibilă disfuncţie în gestionarea dosarelor de violenţă domestică.
 
Reacţia publică a fost rapidă şi dură: declaraţii ferme ale conducerii Poliţiei Române - „nu voi ezita să iau măsuri drastice” - şi probe de control intern au urmat, dar întrebarea rămâne: măsuri drastice pentru cine şi când? Un protest în stradă, un comunicat oficial, un control - toate sunt necesare, însă se transformă prea des în gesturi simbolice dacă nu se traduc în modificări concrete ale procedurilor, alocării resurselor şi culturii instituţionale.
 
Mai trebuie spus ceva dureros: cifrele pot creşte oricând. 51 de femei în 2025 este o cifră care ne cere responsabilitate: nu doar revoltă emoţională, ci mobilizare legislativă şi administrativă. Răspunsul eficient nu e un sprint de PR, ci o reformă de durată - evaluări independente, standardizare a protocoalelor, instruiri obligatorii şi sancţiuni pentru indolenţă instituţională. În caz contrar, vom continua să numărăm victime.
 
În memoria victimelor - şi în numele supravieţuitoarelor - nu ar trebui să fim mulţumiţi cu promisiuni. E nevoie de o arhitectură de protecţie care să funcţioneze în fiecare comună, nu doar în comunicatul de la capitală. Aceasta este lecţia pe care o cere - cu glas tare şi dureros - fiecare nume din statistică.
 
PRECIZĂRI:

 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecția datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 


Citește și:
Editorial: Black Friday la români. De ce „ultima șansă” ne face să pierdem controlul