Centrulnatura.ro Este omul un omnivor?

• Sunt aduse și alte argumente, pentru faptul că omul poate consuma, pe lângă alimente vegetale, și animale.
• S-a presupus că omul a învățat această abilitate în decursul evoluției sale.

Se pare că cei care consideră omul ”omnivor” caută explicații logice de partea lor. 

Deși toată lumea cunoaște importanța alimentației corespunzătoare speciei pentru toate ființele vii, atât suporterii nutriției ”ortodoxe”, cât și teoreticienii nutriționiști mai moderni neagă rolul său important în viața omului. Ei toți îi atribuie omului abilitatea de a putea, fără să-și prejudicieze în nici un fel sănătatea, să consume atât alimente animale, cât și vegetale.

Și pe ce argumente se bazează presupunerile lor?
 
Chipurile omul s-ar situa, pe baza structurii tractului său digestiv, undeva între ierbivore și animalele de pradă.
 
Într-adevăr, în organismul nostru, lungimea tractului digestiv stomac/intestine este mai mică decât la ierbivore, dar mai mare decât la animalele de pradă. În tractul gastro-intestinal omenesc nu există porțiuni, precum la animalele consumatoare de ierburi, în care hrana să sufere o prelucrare primară prin bacterii și alte micro-organisme. Și în același timp, stomacul omului nu are forma rotundă, pe care o are cel al animalelor de pradă. Sunt multe alte exemple de multiple diferențieri.
 
Sunt aduse și alte argumente, pentru faptul că omul poate consuma, pe lângă alimente vegetale, și animale. S-a presupus că omul a învățat această abilitate în decursul evoluției sale. Se pare că cei care consideră omul ”omnivor” caută explicații logice de partea lor.
 
Desigur, anatomic și fiziologic omul se deosebește atât de animalele ierbivore, cât și de cele carnivore. Dar asta nu înseamnă că el se găsește între cele două categorii. După oamenii de știință, mai există o a treia categorie de animale: mâncătoarele de fructe. Și acestei grupe îi aparțin oamenii. Alimentele potrivite speciei sale sunt fructele, bobițele, grânele, nucile, semințele, tuberculii, cu alte cuvinte părți din plante, în care concentrația de nutrienți este mult mai mare decât în părțile verzi.
 
Astfel este lămurită diferența de construcție și de funcționare fiziologică a tractului gastro-intestinal la oameni și la ierbivore, acestea din urmând consumând cu preponderență părțile verzi ale plantelor.
 
Particularitățile alimentației corespunzătoare speciei umane nu-l apropie deloc pe acesta de carnivore. Singurul lucru pe care îl au în comun îl reprezintă valoarea nutritivă foarte mare a alimentelor consumate. Atât fructele, cât și carnea sunt caracterizate printr-o valoare nutritivă înaltă. Aici este amestecată o asemănare (dar doar aparentă, întrucât calitatea alimentelor este foarte diferită), între alimentația și structura tractului digestiv corespunzător fiecărei specii.
 
Să privim abilitatea omului de a folosi carnea în alimentația sa. Mai întâi de toate, trebuie să ne întrebăm ce numește omul cu adevărat ”carne” și ce nu. Animalele de pradă care se hrănesc cu carnea altor animale, le vânează de vii și le consumă imediat, iar țesuturile acestora își păstrează abilitatea de auto-digestie. Omul nu consumă, de fapt, carne, în adevăratul sens al cuvântului, ci o combinație moartă de proteine și grăsimi, obținută prin prelucrare termică și preparare culinară. Și mai trebuie să observăm că el are capacitatea de a consuma carnea datorită stăpânirii focului.
 
Deși omul consumă carne de mii de ani, nu s-a dezvoltat nici o trăsătură anatomică sau fiziologică ca la carnivore. Nu ne-au crescut ghiare ascuțite sau colți. Reacția chimică din gură este bazică la om, și nu a devenit acidă, așa cum este caracteristic unul animal de pradă. Așa încât toate încercările de a trage o linie dreaptă între ierbivore și carnivore și a așeza omul la mijlocul acestei linii – sunt condamnate la eșec.
 
Sursa text: www.centrulnatura.ro