Istoria Dobrogei - Bibliografie Doxopatris (sec. XII) - „Rânduiala scaunelor patriarhicești”

• Nikolaos Doxopatris, călugărit cu numele de Nil, a detinut demnități ecleziastice în timpul domniei lui loan II Comnenul (1118-1143): diacon al Marii Biserici Sfânta Sofia, notar patriarhal, protoproedru al protosinghelilor și nomophylax al împărăției romeilor. Se pare că a devenit călugăr după moartea împăratului Ioan și a ajuns tot atunci la curtea regelui normand Roger II al Siciliei. La cererea acestuia, Nil a redactat o lucrare de geografie ecleziastica cu titlul „A lui Nil Doxopatris, rânduiala Scaunelor patriarhicești. Scriere alcătuită de Nil arhimandritul Doxopatris după porunca preanobilului mare rege Roger, despre cele cinci Scaune patriarhicești și despre arhiepiscopiile care le sunt supuse, și mitropoliile și episcopiile de sub mitropolii și despre enoriile fiecărui Scaun patriarhicesc și cum și când s-a întemeiat fiecare Scaun patriarhicesc și despre rânduiala lor și despre numele particulare ale fiecăruia și ce loc ocupă. S-a alcătuit în anul 6651, indicțiunea 6 (1143)”. G. Mercati îi atribuie și o altă lucrare teologică, despre care se credea că a fost scrisă de Ioan Doxopatris, Nil scriind și comentarii la operele Sfântului Atanasie și Grigore din Nazianz. „Rânduiala” lui Nil Doxopatris are caracterul unei polemici anticatolice, autorul respingând pretențiile papalității asupra anumitor regiuni. Se presupune că lucrarea a fost legată de politica lui Roger de a se institui protector al ortodoxiei pentru a-și asigura sprijinul populației grecești de sub stăpânirea sa. (A. Elian & N. Ș. Tanașoca)

 

 
7143. Orașele paristriene se află sub oblăduirea Patriarhiei din Constantinopol
Acum, așadar, de Dumnezeu păzitul Scaun al Constantinopolei, pe care, primul, 1-a întemeiat Andrei [apostolul – nota editorilor români], întâiul chemat, orânduind acolo episcop al orașului, Încă de pe când era Byzantion [colonia grecească din sec. VII î. H. pe teritoriul căreia s-a construit Constantinopolul în sec. IV d. H. – n. e. r.], stăpânește o parte, nu puțină din Europa și din Asia, după cum vom arata mai departe, ținuturile din jurul Mării Adriatice, cele de la Iliria [litoralul balcanic al Mării Adriatice] până la Propontida [Marea Marmara/Turcia europeană-Turcia asiatică], unde este și Constantinopolul și de acolo până la Cherson [Crimeea-Ucraina] și Chazaria și Gothia și Chaldeia și Abasgia și Iberia și Alania ; fiindcă acolo mitropoliții sunt trimiși de către patriarh. Dar și toate orașele paristriene, adică cele de pe fluviul Dunărea, i se supun și orașele Capadociei [centrul Asiei Mici/Turcia asiatică], părți din Armenia și insulele Ciclade [Marea Egee] și celelalte toate, câte sunt, multe încă, sub împărăția din Constantinopol și cele două insule mai mari, Creta și Eubeea [insulă în Marea Egee], unde se află Eurypos, dar Peloponezul [peninsula din sudul Greciei] și Elada, căci Ciprul este autocefal, cum i s-a scris mai sus. (...)
                                                                                   
 

Editorii români notează că, în rivalitate cu Scaunul Papal, care-și întemeia pretenția la supremație ecleziastică universală și pe originile sale apostolice, Constantinopolul a oficializat legenda întemeierii episcopatului său de care apostolul Andrei înaintea celui orânduit de Petru' la Roma.
De asemenea, subordonarea ecleziastică a orașelor dunărene față de Patriarhia Constantinopolului a fost discutată, pe baza acestui izvor, de G. I. Brătianu (Recherches sur Vicina et Cetatea Alba, Bucuresti, 1935) și Barbu Câmpina, Scrieri istorice, I, Bucuresti, 1973), după ce „Rânduiala” fusese  tradusă în românește în 1908 de Constantin Erbiceanu, (Ordinea scaunelor patriarhale de Nil Doxopatri, „Biserica ortodoxă română”, XXXI, 1907-1908, 11) iar N. Iorga a recenzat lucrarea lui G. Brătianu în „Revue historique du sud-est europeen", 12, 1935.
 
Bibliografie
Migne (ed.), Patrologia Graeca, tom CXXXII, c. 1083 1114.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Nil Doxopatris)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei – Bibliografie – Kataskepenos (sec. XI-XII) – „Viața și faptele și povestirea unor minuni ale Sfântului nostru părinte Chiril din Philea scrisă de Sfântul Nikolaos Kataskepenos”