Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:19 16 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Un om pentru oameni - Adrian V. Rădulescu, primul prefect al Constanței postdecembriste (galerie foto)

ro

28 Sep, 2018 00:00 752 Marime text
Cu o fire vulcanică, dar iubitor de oameni, iertător și generos fără limite, perseverent și foarte activ, nu își acorda prea mult timp liber. Principiul după care se ghida era acela conform căruia „după tine trebuie să rămână ceva”. De aceea, funcția de prefect al județului Constanța i-a oferit posibilitatea de a-și folosi din plin aceste calități pentru a lăsa ceva în urmă.
 

 
Fără să îmi propun a epuiza aspectele activității prefectului Adrian V. Rădulescu, mă opresc doar asupra câtorva mai importante pentru domeniile cultură, educație, religie, minorități etc.
 
Pe 9 ianuarie 1990, prin hotărârea Consiliului Județean Constanța al Frontului Salvării Naționale, s-a organizat Primăria județului Constanța ca organ local al administrației de stat. Prin aceeași hotărâre, Adrian V. Rădulescu a devenit primul primar al Constanței postdecembriste, iar odată cu organizarea instituției prefecturii, primul prefect al județului Constanța. Numirea a venit ca o recunoaștere a polivalenței contribuției sale în viața urbei și a regiunii.
 
Activitatea sa în domeniul administrației regionale a vizat nu numai domeniile în care se remarcase anterior anului 1989 - muzeologie, cercetare arheologică, protecție și valorificare a patrimoniului național etc. -, ci și direcții precum educație, religie, întrajutorarea categoriilor defavorizate, bunăstarea populației prin facilitarea accesului la alimente și locuințe etc. A condus un început de drum care trebuia să treacă prin toate domeniile de bază pentru funcționarea administrativă a regiunii constănțene, atrăgând consilierea specialiștilor renumiți pentru fiecare domeniu.
 
Primele ședințe ale primăriei constănțene postdecembriste au vizat agricultura, sistemul medical, educația, cultura și altele. În cadrul fiecărei ședințe au fost invitați specialiști în domeniile luate în discuție, printre care îi amintim pe dr. Vasile Sârbu, pentru reorganizarea sistemului medical, dar și pentru întemeierea Facultății de Medicină din cadrul proaspăt înființatei universități constănțene, Doina Păuleanu, în organizarea sistemului cultural constănțean, Andrei Ghiorghe, în organizarea sistemului educațional constănțean etc.
 
Ca primar, apoi prefect al județului Constanța, a asigurat păstrarea intactă a caracteristicilor mozaicului etnic specific dobrogean prin încurajarea și sprijinirea culturii și cultelor minorităților etnice regionale, având convingerea că modelul de conviețuire dobrogean poate servi întregii țări. A aprobat trecerea în administrare a unor terenuri pentru clădirea de noi construcții de cult atât pentru reprezentanții Bisericii Ortodoxe, cât și pentru cei ai Bisericii Romano-Catolice (Decizia 350 / 30 iulie 1991 pentru cedarea unui teren în orașul Năvodari în administrare Parohiei Sf. Anton, în vederea ridicării unei biserici catolice și a unei case parohiale) sau ai cultului musulman (spre exemplu Decizia 138 / 26 martie 1991 pentru cedarea unui teren în vederea construirii unei geamii în Năvodari).
 
Adept al comunicării directe, a invitat reprezentanții cultelor locale în ședința Prefecturii Județului Constanța din 1 octombrie 1991 să prezinte activitatea și problemele pe care le întâmpinau (au participat reprezentanții arhiepiscopiei, ai protoieriilor Constanța și Medgidia, ai Muftiatului Constanței, Bisericii Armene și ai Bisericii Romano-Catolice). Formarea sa ca istoric îi crease convingerea că datorită moștenirii creștine străvechi, „avem nevoie de biserică, avem nevoie să cultivăm acest patrimoniu spiritual atât de bogat pentru ținutul nostru binecuvântat de Dumnezeu.”
 
Fiu de preot, a fost întotdeauna apropiat religiei și nevoii umane de a avea acces la practicarea acesteia. A sprijinit ridicarea de lăcașuri de cult în zonele în care erau necesare, considerând că „o biserică trebuie să fie amplasată acolo unde nevoia obștii o impune”. A inițiat și susținut proiectul, din păcate nefinalizat, al construirii unei noi catedrale a orașului, considerând că vechea catedrală, ridicată la începutul secolului al XIX-lea, servea nevoilor unei populații mult mai puțin numeroase decât cea la care ajunsese județul în anul 1990, iar că, într-o perioadă atât de tulbure precum cea de la începutul ultimului deceniu al secolului XX, biserica ar fi fost un factor de echilibru spiritual necesar. Amplasarea clădirii a fost intens discutată în comisiile de specialitate și în ședințele prefecturii.
 
Variantei creării unui spațiu liber într-o zonă construită, prin dărâmarea de clădiri pentru a face loc celor noi, el a opus și susținut varianta amplasării catedralei într-un spațiu viran, nefiind de acord cu dărâmarea clădirilor vechi, impunând credința că „orașul vechi este emblema” Constanței.
 
Și-a exprimat cu orice ocazie indignarea față de propunerile de dărâmare a unor clădiri vechi, care formau substanța orașului, fiind mărturie a existenței sale moderne: „Urbanismul nu trebuie conceput după canoanele de până la revoluție, el trebuie realizat în funcție de cerințele orașului respectiv. (...) De ce să dărâmăm de la un cap la altul Peninsula când foarte multe clădiri pot fi reparate? Trebuie să ținem cont și de voința acestui oraș, un oraș portuar care are istoria lui”.
 
A dorit și a susținut ridicarea nivelului cultural al orașului, care, deși unul portuar, dispunea de toate mijloacele necesare dezvoltării unei vieți culturale bogate și variate: „Din sărăcia pe care o avem, trebuie să realizăm ceva, nu avem biblioteci, nu avem școală populară de arte și acum se ivește marea necesitate de a construi și un centru universitar.”
 
Dacă despre înființarea universității constănțene am discutat deja într-un articol separat, menționez doar atitudinea lui cu privire la Biblioteca Județeană Constanța, oglindită în procesul-verbal al ședinței Prefecturii Județului Constanța din 21.12.1990: „Domnule Trandaș (n.n. se adresează d-lui Emil Trandaș, administrator al finanțelor județului Constanța), v-aș ruga, măcar pentru sediul acestei biblioteci să ne mai zbatem odată. Această bibliotecă este o necesitate imperioasă pentru județul nostru, va rămâne ceva de pe urma noastră pentru care lumea ne va mulțumi. (...) Vă rog încă o dată să vă ocupați imperios de bibliotecă, la prima ședință de prefectură să veniți să spuneți că construcția a început.”
 
După semnarea deciziei de atribuire a terenului pentru bibliotecă, aprobarea proiectului pentru construirea clădirii și obținerea fondurilor necesare pentru aceasta, Biblioteca Județeană „I.N. Roman“ Constanța stă mărturie astăzi a inițiativei prefectului constănțean.
 
Demersurilor sale de impulsionare a vieții culturale li se adaugă și deciziile pentru întemeierea de case de cultură în localitățile din județ, care poartă tot semnătura sa (cum ar fi Decizia 440 / 17 septembrie 1991 - Casa de cultură Năvodari, Decizia 223 / 25 mai 1990 etc.)
 
Formator de noi generații, s-a aplecat și asupra domeniului educației, semnătura sa regăsindu-se pe decizii precum cea de înființare a „Fundației pentru tineret Constanța (Decizia 528/5 octombrie 1990), cea de înființare a unor noi școli în localitățile din județ, de extindere a spațiilor de studiu pentru licee constănțene sau de ridicare a unor complexe sportive (Decizia 668 / 7 decembrie 1990 - Școala cu 4 clase din Lazu, Decizia nr. 4 / 11 ianuarie 1991 - Școală cu 24 de săli de clasă în Cernavodă”, Decizia 115 / 5 martie 1991 - Complex sportiv str. Badea Cârțan, Decizia nr. 139 / 26 martie 1991 - internat pentru Liceul Economic etc.). Pentru el învățământul era un pol de bază al formării unei societăți sănătoase: „Domnilor profesori, nici nu se poate sublinia importanța pe care o are procesul de învățământ în viața noastră, în educația copiilor noștri. Trebuie să sprijinim această instituție care se numește „școală”, dar și dumneavoastră, la rândul dumneavoastră, să țineți cont de faptul că educația copiilor noștri este un proces sfânt” (Procesul verbal al ședinței Prefecturii județului Constanța din 19.02.1991).
 
Deși adept al doctrinei socialiste, era un susținător al neimplicării politicului în domenii precum învățământul: „Să nu se discute politică nici pe culoare, politică să facă acasă dacă vor. Cum Universitatea este un spațiu în care se interzice politica, cred că este bine nici în școli să nu se vorbească despre politică” (procesul verbal-al ședinței Prefecturii județului Constanța din 19.02.1991).
 
Adrian V. Rădulescu a plecat mult prea devreme în veșnicie, dar activitatea sa, proiectele inițiate trebuie să rămână exemplu și îndemn pentru posteritate.
 
Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de conducerea MINAC și de familia istoricului Adrian Rădulescu
 
Citeşte şi: 

#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Adrian V. Rădulescu şi devenirea universitară a Constanţei (galerie foto)
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Academicianul Emilian Popescu - „Epoca lui Adrian V. Rădulescu nu va putea fi depăşită uşor“ (galerie foto)
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii