Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:13 20 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Edificiul Roman cu Mozaic şi „arheologul de serviciu - tânărul profesor Adrian Rădulescu“ (galerie foto inedită)

ro

04 Sep, 2018 00:00 1241 Marime text
În vara anului 1959, la intersecţia străzilor Ovidius şi Dianei din Constanţa, primele intervenţii pentru fundarea unui bloc de locuinţe au dezvelit coama unui zid antic. La puţin timp după momentul amintit, aşa cum consemnează presa vremii, „...la locul respectiv a şi apărut arheologul de serviciu - tânărul profesor Adrian Rădulescu”, căruia cele câteva tesserae amestecate în pământul de umplutură i-au dat siguranţa că cercetarea se va dovedi una deosebită (Revista Flacăra nr. 40/1959).
 

 
Astfel avea să înceapă dezvelirea unui impresionant complex antic din vechea cetate Tomis, Constanţa de astăzi: Edificiul cu Mozaic. Confirmarea importanţei şi unicităţii descoperirii a venit odată cu apariţia primelor tesserae (pietricele) înşiruite într-un decor policrom - pavimentul mozaicat urma să îşi dezvăluie treptat splendoarea.
 
Lucrările de construcţie au fost sistate şi terenul a revenit cercetării arheologice, care s-a desfăşurat în mai multe campanii, în perioada cuprinsă între anii 1959 şi 1968, sub îndrumarea ştiinţifică a colectivului Muzeului Regional de Arheologie din Constanţa. Finanţarea a venit prin Direcţia Monumentelor Istorice (DMI) din cadrul Comitetul de Stat pentru Construcţii Arhitectură şi Sistematizare, instituţie care s-a ocupat şi de proiectul de restaurare, conservare şi introducere în circuitul turistic.
 
Edificiul Roman cu Mozaic este una dintre clădirile cel mai bine cunoscute, dar şi cea mai impunătoare, aflată la limita dintre port şi oraşul propriu-zis, cale de acces, de trecere între cele două planuri de existenţă tomitană. Construit pe trei terase amenajate în faleză, Edificiul cu Mozaic oferă o susţinere puternică solului, apărând portul tomitan de alunecările de teren inerente în această parte a peninsulei. În aceeaşi măsură, oferă un spaţiu generos activităţilor publice de natură economică, socială, culturală sau politică, prin marea sală cu mozaic pavimentar susţinută de terasa superioară (2000 mp), care comunica, prin intrarea situată pe latura de NE, cu piaţa centrală a oraşului vechi (Piaţa Ovidiu de astăzi).
 
Nivelurile inferioare, cel median şi cel situat în apropierea cheurilor porului tomitan, sprijineau câte un şir de încăperi boltite, care au funcţionat fie ca depozite portuare (cele de pe terasa a III-a, cea mai de jos), fie ca spaţii de depozitare, dar şi de comercializare a mărfurilor venite de pe mare (cele de pe terasa a II-a, cea mediană şi piaţeta în care acestea se deschideau).
 
Ridicat la graniţa dintre secolele al III-lea şi al IV-lea p.Chr., reprezintă o bijuterie arhitecturală a perioadei bizantine timpurii în vestul Pontului Euxin. Edificiul este bine-cunoscut pentru somptuozitatea decorului său interior: pavaj mozaicat policrom întins pe toată suprafaţa sălii de pe terasa superioară, pereţi placaţi cu marmură decorată variat. Întreaga suprafaţă a mozaicului pavimentar, din care s-au păstrat însă astăzi numai puţin peste 400 mp, îl plasează pe primul loc ca întindere, în spaţiul balcanic.
 
În ceea ce priveşte acest important monument tomitan, implicarea lui Adrian Rădulescu poate fi urmărită pe mai multe planuri: cercetare arheologică, valorificare ştiinţifică, promovare naţională şi internaţională. A făcut parte din colectivul de cercetare arheologică sistematică a sitului, fiind chiar cel care a condus prima campanie. În arhiva muzeului se păstrează două carnete de şantier cu semnătura lui: cel din toamna anului 1959, care coincide cu descoperirea monumentului şi a mozaicului ce l-a consacrat, şi cel din campania corespunzătoare anului 1963, care, prin informaţiile consemnate în el, este astăzi deosebit de util în înţelegerea unor aspecte referitoare la terasele inferioare şi legătura între cele trei niveluri ale marelui complex.
 
Absenţa sa, timp de trei campanii, de pe şantierul de la Edificiul cu Mozaic a fost determinată de o altă „misiune arheologică”. Începând cu anul 1960 a fost desemnat de directorul Vasile Canarache să desfăşoare un alt set de importante cercetări arheologice, cele din Sectorul de vest al oraşului romano-bizantin. A revenit la Edificiul cu Mozaic în campania din anul 1963.
 
A contribuit la valorificarea ştiinţifică prin publicarea de articolele referitoare atât la structura arhitectonică a edificiului, datarea sa, mozaic, cât şi la o parte din inventarul arheologic descoperit - loturi de amfore şi de ceramică romană aflate în bolţile cu numerele 3 şi 4 şi documente epigrafice. În pofida dezideratului colectiv de publicare a unei monografii arheologice pentru monumentul cercetat, bogăţia descoperirilor arheologice din perioada imediat următoare, copleşitoare pentru puţinii arheologi ai Muzeului Regional de Arheologie, a zădărnicit o astfel de iniţiativă. Astfel, studiile publicate de către Adrian Rădulescu, Vasile Canarache, Ghiorghe Papuc, Maria Bărbulescu, precum şi analizele de specialitate pe subiecte bine delimitate - artă creştină - Ion Barnea, epigrafie amforică - Emilian Popescu, stratigrafie romană la Tomis - Alexandru Suceveanu, Alexandru Barnea, Mihai Sâmpetru, rămân de bază pentru înţelegerea unei multitudini de aspecte privitoare la Edificiul Roman cu Mozaic şi rolul său în cadrul oraşului romano-bizantin Tomis.
 
Din postura de membru în cadrul AIEMA (Association Internationale pour l’Etude de la Mosaïque Antique), Adrian Rădulescu a promovat acest obiectiv la nivel internaţional. Prin legăturile create şi întreţinute de acesta cu experţi internaţionali în arta mozaicului antic (Henri Stern, spre exemplu), a reuşit includerea pavimentului tomitan în rândul mozaicurilor reprezentative pentru provinciile Imperiului Roman, adunate într-un volum amplu intitulat MOSAÏQUE. Trésor de la latinité des origines à nos jours, publicat la începutul anului 2000, sub coordonarea lui Henry Lavagne et alii.
 
Printre delegaţiile oficiale pe care le-a condus la Edificiul Roman cu Mozaic şi în faţa cărora a pledat pentru importanţa sa istorică şi artistică se numără cea a lui Jacques Chirac, prim-ministru al Franţei în momentul vizitei la Constanţa, şi cea a primei doamne a Yugoslaviei, Jovanka Broz Tito, ambele în anul 1975.
 
Despre Irina Sodoleanu
 
Nepoata istoricului Adrian Rădulescu, Irina Sodoleanu este muzeograf la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Este licenţiată în istorie - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanţa, promoţia 2004-2008.
În anul 2014 a obţinut titlul de doctor în istorie la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea „Edificiul cu Mozaic din Tomis în context urbanistic şi portuar”, coordonată de prof. univ. dr. Alexandru Barnea.
Specializată în arheologie clasică, este membru în colectivele de cercetare a siturilor Albeşti - Cetate şi Histria. Printre temele sale predilecte de cercetare se numără evoluţia elementelor de urbanism în coloniile greceşti vest-pontice, transformate în oraşe romane şi romano-bizantine, interacţiunea centrelor urbane vest-pontice cu aşezările din teritoriul rural, tipuri de edificii comerciale în oraşele vest-pontice ş.a.
 
Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului Adrian Rădulescu
 
Citește și:
 
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Academicianul Ioan Opriş, despre proiectul iniţiat de ZIUA de Constanţa - „Restituiţi comunităţii o personalitate de primă mână“ (galerie foto inedită)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii