Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:03 25 05 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Halmyris

ro

25 Apr, 2019 00:00 895 Marime text
Halmyris/Murighiol (jud. Tulcea) a fost o localitate romană dezvoltată pe locul unei așezări din epoca fierului (sec. V-I î. H.) situată la vărsarea în Pontus Euxinus/Marea Neagră a brațului Sf. Gheorghe al fluviului Danubius/Dunărea, pe malul actualului lac Razelm.
 

Izvoare scrise

 
Halmyris este menționat ca nume al lacului Razelm de savantul roman Plinius Maior /cel Bătrân (23-79) și în horotesia lui Laberius Maximus. În celebra sa lucrare Naturalis Historia (IV, 79), Plinius arată că „primum ostium Peuces ...: ex eodem alueo et super Histropolim lacus gignitur LXIII pedes ambitu, Halmyrim uocant”.
 
În inscripția histriană referitoare la decretul delimitării teritoriului coloniei grecești Histria/Istria, emis la 25 octombrie 100 de către guvernatorul Moesiei Inferior, Laberius Maximus, se spune: „Fines Histrianorum hos esse con[stitui] [Pe]ucem laccum Halmyridem a dom[inio] ... Argamensium, inde iugo summo [... ad co]nfluentes riorum Picusculi et Ga[brani ... ]”.
 

Cercetări arheologice

 
Situl arheologic, cu o suprafață de 0,7 ha, se află la 2,5 km E de com. Murighiol și 3 km de satul Dunavățul de Jos. Săpăturile arheologice au început cu sondaje pentru stabilirea stratigrafiei în 1981-1983 și 1985-1986 și au fost continuate cu săpături de suprafață pe un sfert din aria așezării în 1986-1987. În 2017, în SUA a fost înființată Bridging Frontiers Inc., o asociație non-profit al cărei scop este aprofundarea cercetării sitului arheologic (www.halmyris.org).
 
Conducerea fundației este formată din președintele Emily Hanskam (SUA/Universitatea Durham din Marea Britanie) și vicepreședintele John Karavas (Grecia/absolvent al universităților Durham și Oxford/ International Center for Hellenic and Mediterranean Studies Athens).
 
Echipa de cercetare este condusă de J. Karavas și prof. Mihail Zahariade (Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București). Conducerea executivă (de teren) este asigurată de: E. Hanscam - site manager, Jonathan Quiery (Universitatea Durham), Matthew Previto (Universitatea Brandeis), Robert Caudill (Universitatea Brandeis), Nathaniel Durant (Universitatea Durham), Katherine Livingston (Universitatea Toronto/Canada, Universitatea Vermont/SUA), conservator-muzeolog Heather Beeton (Universitatea Durham, Universitatea Edinburgh), Michael Ng (Universitatea Seattle/SUA) și fotograf Pat Lowinger (Universitatea Leicester).
Din echipă fac parte: dr. Cristina Alexandrescu (I. A. „V. P.” București), dr. Ioana Crețulescu (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea), dr. Traian Dvorski (I. A. „V. P.” București), dr. Alexandru Madgearu (Institutul de Studii de Apărare ș Istorie Militară București), Lucian Mureșan (ICEM Tulcea) și dr. George Nuțu (ICEM Tulcea). Au mai participat la proiect: prof. Alexandru Suceveanu (I. A. „V. P.” București), prof. Cristian Olariu (Universitatea București), dr. Florin Topoleanu (ICEM Tulcea) și Myrna Phelps - site manager.
 
Situl arheologic este înregistrat cu codul 160957.02 în Repertoriul Arheologic Național al Ministerului Culturii (ran.cimec.ro). Situl arheologic este înregistrat cu codul TL-I-s-B-05779 în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, prin Ordinul Ministrului nr. 2314/2004.
Cetatea Halmyris poate fi vizitată în zilele de marți-duminică, între orele 10-18 în perioada mai-septembrie, și între orele 10-16 în perioada octombrie-aprilie.
 

Preliminarii

 
Localitatea romană a fost construită pe locul unei așezări getice  din a doua epocă fierului/Latene (sec. V-I î. H.).
 

Armata

 
Halmyris a fost o statio/bază a flotei romane de pe Dunăre: Classis Flavia Moesica.
 

Religie

 
La Halmyris a fost descoperită o bazilică episcopală paleocreștină, o clădire publică romană transformată în biserică. În interiorul acesteia a fost găsit mormântul lui Epictet și Astion, primii martiri creștini din Dobrogea.
 

Ceramică

 
În 1991, Andrei Opaiț (1949-/ICEM Tulcea 1972-1991) a inventariat cele peste 1200 de vase întregi sau fragmentare descoperite la Murighiol (Independența între 1983-1996). El a constatat că un număr de 23 de obiecte, majoritatea grecești, dar și getice, aparțin primului strat de locuire din epoca Latene (sec. V-I î. H.); alte 25 de piese aparțin epocii romane timpurii (sec. I-III); restul obiectelor aparțin epocii romane târzii (sec. IV-VII), 48% dintre fiind reprezentate de amfore, în timp ce importurile de veselă de bucătărie, foarte puține, proveneau din Africa de Nord, Asia Mică și litoralul Mării Negre.
 

Numismatică

 
Arheologul Constantin Moisil (1876-1958), „părintele” numismaticii din România, menționa în 1909 că, începând cu 1892, în ruinele de la punctul Cetatea, lângă satul Murighiol, „s-au găsit incidental o cantitate mare de monede, vârfuri de sulițe și alte arme, care s-au risipit pe alte persoane”.
 
El a cercetat unele monede, remarcând „o serie de monede romane republicane de argint din veacul II și I în.d. Cr., ale familiilor Appuleia (L. App. Saturnius), Claudia (P. Clodius M. f., Fabia (Labeo), Furia (L. Brocchus), Iulia (Caesar) și Vibia (Pansa).”
 
Alte monede de argint fuseseră emise de împăratul roman Filip Arabul (244-249), iar una de aur de împăratul Marcianus (450-457) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin. Numismatul Octavian Iliescu (1919-2009) a analizat în 1974 articolul publicat la Milano de colecționarul craiovean Luigi Paulon (?-1916) în 1911. Numismatul amator italian descria trei dinari republicani, dintre care doi emiși de magistrații monetari P. Fonteius P. f. Capito (cca 61 î. H.) și Man. Acilius (cca 55 î. H.), iar al treilea hibrid (după 48 î. H.) imita dinarii emiși de C. Vibius C. f. C. n. Pansa (avers) și M. f. Cestianus (revers). Paulon preciza că aceste piese făceau parte dintr-un tezaur de 117 monede descoperit anterior în Dobrogea, dintre care 103 intraseră în posesia sa. Iliescu concluziona că este vorba despre tezaurul semnalat de Moisil.
 
În 1991, Cristina Opaiț a inventariat cele 296 monede descoperite în anii `80, constatând că 217 sunt lizibile. Din perioada Latene (sec. V-I î. H.) datează doar 2 monede din colonia greacă Callatis/Mangalia.
În perioada 244-450, monedele sunt distribuite astfel după domniile împăraților: 244-284/7, 284-307/3, 307-337/16, 337-364/33, 364-408/49, 408-450/2. Cea mai mare frecvență monedă/an, respectiv 1,22, a fost înregistrată în anii 337-364, epoca de înflorire a provinciei Scythia Minor/Dobrogea, înființată de împăratul reformator Diocletianus (284-305).
Dacă din sec. I-II nu există piese, toate cele 4 monede din prima jumătate a sec. III provin din colonia greacă Histria/Istria
Ultima monedă este datată în 612/613.
 
Bibliografie cronologică
 
CONSTANTIN MOISIL, Cetăți romane de la Dunărea de Jos pe brațul Sf. Gheorghe, (din „Escursiune arheologică în Dobrogea”), „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, București, II, 1909, p. 89.
LUIGI PAULON, Monete romane inedite o varianti nella coll. L.Paulon di Craiova. Contributo al Corpus Numorum Romanorum, „Rivista italiana di numismatica”, 12 (1911), fasc. II, p. 185-198 + pl. V și extras, Milano, 14 p. + 1 pl.
DIONISIE PIPPIDI, Contribuții la istoria veche a României, ed. II, 1967, București, 32-67.
DIONISIE PIPPIDI, Note de lectură: 33. Halmyris și Ozolimne, „Studii clasice”, XIII, 1971, 182-184.
RADU OCHEȘANU, Denari romani republicani descoperiți în Dobrogea, „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, IV, 1971, p. 76, n. 3.
OCTAVIAN ILIESCU, Cu privire la tezaurul de dinari romani din tempul republicii gasit in 1909 la Murighiol (Jud. Tulcea). „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, VII, 1974, 205-211.
 
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 319, 337. (Halmyris/D. P.; horotesia lui L. M./D. P.)
A.ȘTEFAN, Cetatea romană tîrzie de la Murighiol. Studiu aerofotographic, „Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, IX, 1984, 297-310; 664-674.
 
ALEXANDRU SUCEVEANU & MIHAIL ZAHARIADE, Tezaurul de inscriptii de la Independenta, „Documente recent descoperite si informatii arheologice, București, 1986, 45-54.
ALEXANDRU SUCEVEANU & MIHAIL ZAHARIADE, Un nouveau vicus sur le territoire de la Dobroudja romaine, „Dacia”, nouvelle serie, Bucarest XXX, 1986, 109-120.
 
MIHAIL ZAHARIADE, Vexillation in northern Dobroudja, „Dacia”, Bucarest, nouvelle serie, XXX, 1986, 173-176.
 
ALEXANDRU SUCEVEANU & MIHAIL ZAHARIADE, Du nom antique de la cite romaine tardive d’Independenta (dep. Tulcea), „Dacia”, nouvelle serie, Bucarest, XXXI, 1987, 87-96.
 
MIHAIL ZAHARIADE & ALEXANDRU SUCEVEANU & ANDREI OPAIȚ & CRISTINA OPAIȚ & FLORIN TOPOLEANU, Early and Late Roman Fortification at Independența, Tulcea county, „Dacia”, nouvelle serie, Bucarest, XXXI, 1987, 97-106.
 
MIHAIL ZAHARIADE, New Epigraphical finds in the Roman fort of Independența, Tulcea county, „Dacia”, nouvelle serie, Bucarest, XXXIV, 1990, 259-266.
 
ANDREI OPAIȚ, Ceramic din asezarea si cetatea de la Independenta (Murighiol) secolele V î.e.n. – VII e.n,. „Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, X, 1991, 133-216.
 
CRISTINA OPAIȚ, Descoperiri monetare in fortificatia de la Independenta, judetul Tulcea, „Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, X, 1991, 457-83.
 
MIHAIL ZAHARIADE, Inscriptia de fundatie din timpul primei tetrarhii de la Halmyris, Murighiol, jud. Tulcea. „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța,  XXIX, 1996, 173-186.
FLORIN TOPOLEANU, Ceramica romană târzie cu décor ștampilat descoperită la Halmyris, „Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, 1996, 143-168.
 
MIHAIL ZAHARIADE, Moesia Secunda, Scythia și Notitia Dignitatum, București, 1998.
 
FLORIN TOPOLEANU, Ceramica romana si romano-bizantina de la Halmyris, sec. I-VII d. Chr., Tulcea, Ministerul Culturii, 2000.
 
FLORIN TOPOLEANU, Roman and Roman-Byzantine Pottery From Halmyris: North-Africa Importations and Local Imitations, „Istro Pontica – Muzeul tulcean la a 50-a aniversare”, 2000, 257-294.

MIHAIL ZAHARIADE & OCTAVIAN BOUNEGRU, Despre începuturile creştinismului la Dunărea de Jos: Martyrion-ul de la Halmyris, „Izvoarele creştinismului românesc”, Constanța, 2003, p. 115-126.
 
MIHAIL ZAHARIADE, Săpând în mediul antic: Halmyris și comorile sale, „Magazin istoric”, București, 12-23.
 
ZIZI COVACEF & MIHAIL ZAHARIADE, Piese romano-bizantine descoperite la Halmyris, „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XLII, 2009, 477-483.
 
T. ISVORANU & AUREL VÎLCU, Monede romane și bizantine descoperite la Halmyris, „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța,  XLIII, 2010, 407-423.
 
MIHAIL ZAHARIADE, Managing Environmental archaeology: Some fresh thoughts on old subjects – the Halmyris fort, „Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, serie nouă,, 2012, 39-52.
MIHAIL ZAHARIADE, Personal Names at Halmyris, „Thraco-Dacica”, serie nouă, IV-V, 2012-2013, 159-182.
MARIAN MOCANU, Ceramica de masă romană târzie descoperită la Halmyris. „Peuce”, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, serie nouă,  XV, 2018, 227-250.
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Salsovia (galerie foto)

 

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii