9 iunie la Constanța de-a lungul timpului Turismul și prețurile din Techirghiol în urmă cu un veac

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
În anii ’20, Constanța (cu a sa Mamaia) era supranumită „perla Mării Negre”, fiind localitatea dobrogeană care atrăgea anual mii de turiști din întreaga țară. Nu era însă singura atracție turistică de pe litoral. Proprietățile curative ale lacului Techirghiol începuseră deja să atragă, de ani buni, vilegiaturiștii dornici să încerce celebrul nămol din lacul vărgat.
 
După Primul Război Mondial, turismul din jurul Techirghiolului se dezvoltă și mai mult. Există două localități ce își împart același nume. Prima este Tekirghiol – Movilă, viitoare Carmen Sylva (din anul 1929) și apoi Eforie Sud (din anul 1962). Cea de-a doua localitate este așa-numitul Tekirghiol-Sat, Techirghiolul istoric, atestat ca așezare încă din Evul Mediu, din secolul al XVI-lea, din vremea sultanului Soliman Magnificul. La jumătatea anilor ’20 (1924-1925), Tekirghiol-Sat era o comună care avea în componență două sate, Tekirghiol și Musurat (Movilița).
 
Tekirghiol era o localitate balneară (oficial va deveni stațiune în anul 1928), deja celebră în țară și chiar în străinătate. Personalități marcante ale culturii și istoriei României se îndrăgostesc de pitoreasca așezare și își cumpără terenuri și vile în zonă sau, pur și simplu, își petrec toate vacanțele în vile închiriate. Vorbim despre Mihail Kogălniceanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Mircea Eliade. Actorul Constantin Tănase va ridica aici Vila Scena și Sanatoriul pentru Artiști și se va autoproclama „conte de Techirghiol”.
 
Ghidul turistic din 1924, „Constanța și Tekirghiolul” ne oferă informații extrem de prețioase despre turismul de pe malul lacului vărgat și despre amploarea acestuia. Sezonul la Tekirghiol-Sat începea la 15 mai și se încheia la 1 octombrie. Exista o perioadă de vârf, din 15 iunie până pe 15 august, când prețurile atingeau pragul maxim. Nu exista încă un hotel de dimensiunile celui de la Băile Movilă (Tekirghiol-Movilă), ridicat de Movilă, însă funcționau deja numeroase hoteluri și vile împărțite pe categorii, pentru toate gusturile și buzunarele.
 
Și în urmă cu un secol, turiștii veneau la Tekirghiol pentru nămolul sapropelic recomandat de medici și considerat eficient în tratarea a numeroase afecțiuni. Se făceau băi de nămol, băi sărate (calde și reci) și de soare, așa-numita helioterapie. Multe stabilimente de băi și vile aparțineau Societății de Stat Tekirghiol Sat, cum erau Vila Păpușica (situată în centrul localității, înconjurată de parc), Speranța (cu băi în curte), Alexandrina, Maria sau Adela (unde erau și birourile societății). Privații se lăudau cu hoteluri precum Cernat – Cretzu, Vornicu, Vidrighin etc.

 
În centrul localității funcționa un birou de informații. În fiecare dimineață, în două locații (unul dintre ele fiind în fața Vilei Păpușica), fanfara Regimentului 89 Infanterie interpreta muzică militară, pentru a-i destinde pe turiști. Pentru a ajunge la Tekirghiol-Sat trebuia să scoți din buzunar 250 de lei, dacă veneai cu trăsura de la Constanța, sau 50 de lei, dacă alegeai să călătorești cu autobuzul. În Tekirghiol existau patru stații de autobuz: la Vidrighin, la Primărie, la Zori de Zi și la Vila Georgian.
 
Tarifele unei băi cu nămol erau mai ieftine la stabilimentele de stat, adică 60 de lei inclusiv „lengeria”, după cum era consemnat în epocă. O „bae caldă cu nămol” ajungea la 90 lei, cu tot cu „lengerie”.
 
Locațiile de cazare erau împărțite pe patru categorii. La categoria lux se regăseau Vilele Păpușica și Speranța, la cat. I vilele – Alexandrina, Adela, Maria, Crețu Cernat, Pițigoiu, Lucia, Vidrighin, Sănătatea etc. La categoria a II-a regăsim vile precum G. Sarry, Pax, Zori de Zi, Maior Ceaușescu, Theiler, Trei Frați etc. Existau, de asemenea, o sumedenie de vile de ultimă categorie a căror enumerare nu își găsește însă, acum, rostul. În perioada de vârf a sezonului o cameră cu 2 paturi ajungea la 220 lei – la lux, 180 lei – cls. I; 140 lei – cls.II și 100 lei – cls. III.
 
Stațiunea dispunea de farmacii, de oficiu poștal, telefonic și telegrafic, precum și de numeroase restaurante, în care turistul putea găsi o varietate de produse și de specialități. Celebru era restaurantul Zori de Zi, iar amatorii de dulciuri nu puteau rata cofetăria de la Villa Adela.
 

Tarifele restaurantelor variau și ele în funcție de categorie. Un pahar de lapte costa între 3 și 5 lei, 2 ouă fierte între 6 și 7 lei, o supă între 8 și 10 lei, mâncărurile gătite de la 14 la 16 lei, iar fripturile de la 14 la 22 lei. Regulamentele impuse de stat erau stricte, comercianții nu aveau voie să depășească prețurile maximale acceptate de autorități.
 
Aceasta era situația turismului din Techirghiol la jumătatea anilor ’20. Localitatea va continua să se dezvolte și va deveni oficial stațiune balneoclimaterică în 1928. În 1930  existau 23 de hoteluri, 318 vile și un sanatoriu. În 1931 este construit și Monumentul Eroilor, emblematic pentru actualul oraș, ridicat în cinstea celor 176 de eroi, fii ai localității, căzuți în luptă în timpul Primului Război Mondial.
 
Reclama zilei – Compania Frassinet – Serviciu regulat de navigație la fiecare 15 zile între Marsilia și România. Agenția Constanța, Str. G Cantacuzino no 20. Reprezentant – Jean Mavrochefalo (1924)
 
Citește și:
24 mai la Constanța de-a lungul timpului Prețurile anului 1924 practicate în turism