Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:31 21 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

File din istoria oraşului Tulcea Familia Avramide (galerie foto)

ro

19 Apr, 2018 00:00 5681 Marime text
Casa Avramide, situată în centrul oraşului Tulcea, în vecinătatea Catedralei „Sf. Nicolae“, constituie una dintre clădirile de patrimoniu emblematice ale oraşului de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Faptul că această casă de patrimoniu a făcut obiectul unui proiect de restaurare-conservare finanţat cu fonduri europene ne-a determinat să întreprindem cercetări la Serviciul Judeţean Tulcea al Arhivelor Naţionale, în colecţia de documente şi fotografii a Muzeului de Istorie şi Arheologie Tulcea, nu doar în ideea de a reconstitui istoria casei Avramide, ci şi a familiei.
 
Cine nu s-a întrebat măcar o dată ce poveste ascunde frumoasa casă Avramide, care dăinuie, de atâta amar de vreme, în vecinătatea Catedralei „Sfântul Nicolae“ din oraşul Tulcea ? Mai toţi o ştiu ca fiind casa unui industriaş bogat din Tulcea, pe numele său Avramide.
 
*
Alexe Avramide s-a născut în 1855 - după piatra funerară sau 1857 - după actul de căsătorie, în Ianina (Turcia în acea perioadă, Grecia azi). Părinţii săi erau Avram şi Rengina Avramide. Dacă ştim cu certitudine că era ortodox, din sursele pe care le-am studiat, acesta era albanez. La vârsta de 15 ani, având câţiva bani în buzunar, se stabileşte la Tulcea, cu gândul să facă avere. S-a angajat la un han situat pe actuala stradă Victoria, unde a lucrat până la 18-19 ani. Datorită seriozităţii şi hărniciei sale, Alexe Avramide ajunge proprietarul hanului şi începe să prospere în afaceri.
 
Pe 28 iulie 1890, Alexe, comerciant de profesie, se căsătoreşte cu Elvira A. Şnaidt, de religie catolică, născută în 1868 în oraşul Karlovac, azi în Croaţia. Izvoarele orale spun că aceasta era fata hangiului şi că această căsătorie explică rapida sa îmbogăţire. El avea 33 de ani, iar ea 22. Părinţii Elvirei erau Anton şi Ludovica. Elvira era casnică. Niciunul dintre ei nu mai avea părinţi în viaţă în momentul căsătoriei.
 
Alexe şi Elvira Avramide achiziţionează primul teren, pe strada Babadag. În 1897 Alexe începe să-şi construiască o casă, necesitate impusă şi de naşterea copiilor: Albert, Hariti, Adrian, Alexandru, Paul, Olimpia. Aici vor mai locui şi nepoata de frate a lui Alexe Avramide, Reghina, şi servitorii casei. Până la finalizarea construcţiei casei, familia a locuit pe strada Basarabilor nr. 51 - până în 1895 - şi pe strada Mircea Vodă nr. 27. În 1899, când s-a născut Paul, familia nu se mutase încă în casa de pe strada Babadag.
 
Pentru construirea şi amenajarea casei, Alexe Avramide aduce meşteri din Italia. Mobilierul şi obiectele decorative au fost, în majoritate, achiziţionate de la Viena. Dintre ele se mai păstrează azi doar candelabrele. În cele patru camere dinspre biserică locuiau Alexe Avramide, Elvira Avramide, Albert şi Reghina. Salonul avea rol de sufragerie şi de adunare, holul mare era folosit tot ca un fel de sufragerie. Camerele sunt pictate cu îngeraşi, flori (îndeosebi lalele).
 
Demisolul clădirii era format din: pivniţă, spălătorie, bucătărie şi dormitoare pentru băieţi. Alexe Avramide era şi proprietarul a patru maşini.
 
Familia Avramide s-a remarcat prin generozitatea sa. Elvira, soţia lui Alexe, era preşedinta unei societăţi de caritate. Chilina Reva îşi aminteşte că doamna Elvira primea pachete din Anglia şi în holul cel mare, unde obişnuiau să se adune la masă, oferea din acestea oamenilor nevoiaşi. Tot din generozitate, Alexe Avramide achiziţionează case „de servici“, pe strada Mircea Vodă, pentru angajaţii săi. Pe măsură ce Alexe Avramide prospera din punct de vedere economic, acesta cumpără terenuri. Este şi cazul pământului situat între Casa Cărţii şi Lacul Ciuperca, pe care se construieşte fabrica de cherestea şi moară.
 
De asemenea, a mai cumpărat teren cu plantaţie de vie în zona Niculiţel - Isaccea, unde a construit şi un conac, care mai există şi astăzi. Tot în Isaccea locuia fratele lui Alexe Avramide, Ilie. Acesta deţinea o casă mare pe strada Carol (actuala stradă principală a oraşului Isaccea) şi o prăvălie. Ambele imobile au fost distruse parţial în timpul Primului Război Mondial. Proprietarul le-a părăsit, aşa cum reiese din documentul de arhivă ce datează din data de 30 aprilie 1922:
 
„Proces Verbal
astăzi 30 aprilie 1922
Noi Theodor Haralambie, preşedintele comisiei Interimare Comuna urbană Isaccea, judeţul Tulcea şi Comisia s-au întâlnit în şedinţă pentru a discuta problema clasării localurilor insalubre de locuinţă şi de întreprinderi comerciale printre care:
 
Imobil moştenitor Ilie Avramide, strada Carol nr. 60 (prăvălie) - este în ruină ameninţă siguranţa publică.
Imobil moştenitor Ilie Avramide, strada Carol nr. 80, este deteriorată din cauza războiului, reclamă reparaţie radicală, altfel nu poate fi locuită.
Preşedinte: Theodor Haralambie
Membrii comisiei: Dr. C. Gheorghiu; Ct. Barbă Neagră; Ps. M. Neagoe; Nic. Nicolau; I. Candaxa; St. Cardaş.
Pentru conformitate N. Butnariu
Secretar, Arsenie“.
 
Alexe Avramide moare în 1941. Nu deţinem date privitoare la decesul soţiei sale.
 

Copiii familiei Alexe şi Elvira Avramide

 
Cel mai mare fiu al familiei Avramide, Adrian, s-a născut pe 17 februarie 1894, cu domiciliul pe strada „Bassarabilor“ nr. 51. Este absolvent al Şcolii superioare comerciale, a activat în politică şi, în 1938, a fost ales senator de Tulcea din partea Partidului Naţional Liberal, cu 392 de voturi.
 
Adrian Avramide este arestat în data de 16 august 1952 şi stă închis până pe 16 august 1957. Motivul: a fost membru în consiliul judeţean PNL. „Durata internării: 60 de zile“. La acea dată nu era căsătorit, nu avea ocupaţie, dar era proprietarul unei mori şi al unei fabrici de cherestea. Originea socială: burgheză. Conform documentului pe care îl prezentăm mai jos, acesta iese definitiv din închisoarea Văcăreşti pe 19 august 1953, dată de la care are domiciliu forţat până pe 16 august 1957.
 
Alexandru (Saşa) s-a născut pe 6 noiembrie 1895. La acea dată, părinţii aveau domiciliul pe strada Mircea Vodă nr. 27. A absolvit Şcoala Superioară de Construcţii, aşa cum aflăm din documentul de mai jos. Însă, din izvoarele orale, ştim că acesta făcuse studii de medicină în Rusia.
 
Pe 17 aprilie 1938 s-a căsătorit cu Vergenia Petruş. Căsătoria lor a durat puţin, aceştia divorţând pe 22 decembrie 1939. Îi plăcea vânătoarea, la care participa şi prietenul familiei Avramide, George (Gheorghe) Scultety.
 
Şi Saşa Avramide a făcut puşcărie. Este arestat pe 10 martie 1952, pentru 24 de luni, pe motiv că ar fi adus insulte URSS-ului. La acea dată era „industriaş-viticultor“. A fost deţinut în lagărul din Bicaz. N-a apucat să-şi îndeplinească pedeapsa, deoarece se îmbolnăveşte şi moare pe 9 ianuarie 1953, la spitalul din Piatra Neamţ.
 
*
Albert Aristide Constantin s-a născut în 1897. A fost inginer agronom. Pe 15 noiembrie 1938, s-a căsătorit cu Marcela Levendi (născută în anul 1911). Aceştia nu au avut copii, dar au crescut-o pe Chilina Reva ca fiică a lor, de la vârsta de doi-trei ani. Chilina se născuse în 1935.
 
După instaurarea regimului comunist, Albert va fi închis şi reuşeşte să scape după numai patru zile, graţie donaţiei substanţiale pe care o face armatei. Soţia sa însă a făcut şase ani şi jumătate de puşcărie, perioadă în care a fost torturată pentru a mărturisi unde se află presupusul aur al familiei.
 
Albert a murit pe 9 decembrie 1947. După decesul acestuia, Marcela Avramide se recăsătoreşte cu Hristoforatu Dionisie, luând numele acestuia. Marcela Hristoforatu moare pe 20 septembrie 2004.
 
Paul Constantin s-a născut în 1899. Militar de carieră, moare de tânăr, din cauza unei pneumonii severe căpătate în urma unei petreceri de iarnă, la care participă şi sora sa Olimpia, care are aceeaşi soartă.
 
Ceea ce ştim despre Paul Avramide este faptul că moştenise de la părinţi generozitatea. Chilina Reva îşi aminteşte că într-o seară de iarnă Paul s-a întors de la o petrecere aproape dezbrăcat, explicând mamei sale că a văzut un om fără palton pe stradă şi i-a dat lui toate hainele. Acesta a murit, la Bucureşti, în 1920.
Hariti a fost căsătorită cu avocatul Ştefan Duca şi a avut doi copii.
 

Prietenii familiei Avramide

 
Dintre membrii familiei făcea parte un personaj la fel de cunoscut în oraşul Tulcea ca şi familia Avramide, Gheorghe Scultety, comerciant de vază în oraş. Acesta deţinea peste 70 de imobile, printre care şi clădirea din spatele fostului magazin „Spicu“ (se mai păstrează şi astăzi). Părinţii acestuia erau Johan şi Josephina Scultety.
 
Familia Avramide şi George (Gheorghe în acte) Scultely, ceh de origine, erau înrudiţi: Gheorghe Scultely era căsătorit cu Amalia Levendi (născută în anul 1902 şi decedată în 1974), sora Marcelei Levendi, căsătorită Avramide. Soţii Scultety sunt naşii de botez ai Chilinei Reva, fiica adoptivă a lui Albert şi a Marcelei Avramide.
 
Putem afirma că familia Avramide făcea parte din elita oraşului Tulcea, iar printre prietenii familiei se numără şi cunoscuta familie Ştefan Borş (primar al oraşului Tulcea).
 

Familia Avramide - mare proprietară în Tulcea

 
Pe lângă informaţiile oferite de izvoarele orale ale urbei Tulcea - în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea -, şi în special informaţiile oferite de doamna Chilina Reva, cercetările în arhive ne-au confirmat o parte din informaţii, mai ales cele de ordin economic: familia Avramide era proprietara unei mori şi a unei fabrici de cherestea.
 
Primul dintre documentele pe care le prezentăm se referă la acordul pe care-l primeşte Alexe Avramide din partea autorităţilor locale, pentru a-şi reconstrui fabrica de cherestea şi moara.
 

„Consiliul de Igienă Nr. 3531

Judeţul Tulcea 27 Mai 1919
Nr. 167
Domnule Prefect,
Cererea domnului Alexe Avramide însoţită de actele respective (Autorizaţia Consiliului de igienă) şi înregistrată la Nr. 120 (biroul consiliului de igienă) prin care solicită şi se permite reconstruirea şi punerea în funcţionare a fabricii de cherestea şi moară pentru măcinat cereale, situată în oraşul Tulcea, strada Isaccei în apropierea malului Dunării, supunându-se în deliberarea Consiliului de Igienă al acestui judeţ, în şedinţa de la 20 mai a.c., am onoarea a vă face cunoscut că, consiliul a opinat şi dumneavoastră aţi aprobat, a se permite domnului Alexe Avramide, să reconstruiască şi să pună în funcţionare fabrica de cherestea şi măcinat cereale, tot pe locul pe care a funcţionat vechea instalaţiune cu resctricţiunea prevăzută de articolul 74 din Legea sanitară, după normele stabilite de Consiliul de Igienă, în mai sus menţionata şedinţă, pentru industriile insalubre de clasa a III a (Categoria Mori de măcinat cereale) şi anume:
1. Ogrăzile morilor unde staţionează căruţele să fie pietruite
2. Să aibă pompă pentru incendiu
3. Interiorul morilor să fie pavat fie cu ciment, piatră, cărămidă, ori duşumea de scândură
4. Morile instalate lângă cursul apelor curgătoare care traversează satele, proprietarii vor lua măsuri ca necurăţeniile să nu fie aruncate în apă, ci transportate în afara razelor satelor, oraşelor, la cocurile de cultură.
5. Se va construi latrina în condiţii bune
6. Morile care funcţionează cu motor de benzină, vor avea depozitul de benzină construit de piatră sau cărămidă, pietruit ori cimentat în interior, şi construit departe de localul instalaţiei.
 
Nerespectarea condiţiilor de mai sus va atrage penalităţile prevăzute de art. 74 din legea sanitară, mai sus menţionat, cu ocazia inspecţiilor făcute de autorităţile în drept, rugându-vă să binevoiţi a dispune să se comunice cu autorităţile în drept“.

 

*

După Primul Război Mondial proprietarul fabricii de cherestea, Alexe Avramide, repune în funcţiune vechea fabrică, a cărei producţie era asigurată în 1924 de un număr de 61 de lucrători şi 35 de ucenici.
 
Pentru a înţelege mai bine ce însemna Tulcea din punct de vedere industrial şi care era locul familiei Avramide în societatea tulceană, prezentăm un document din 1926 privitor la numărul fabricilor şi lucrătorilor din oraş:
1. Alexe Avramide - 1 fabrică cherestea, 40 lucrători bărbaţi
2. Societatea Unirea T. Lisov - fabrica de făină, 1 moară motor sistematic, 1 fabrică de ulei; produsul fabricii în 24 de ore 2 vagoane făină, 1000 kg ulei; lucrători 10 bărbaţi, 4 băieţi.
3. Alecse Sezanov - 1 fabrică de făină, moară cu motor sistematic, fabrică de ulei, lucrători 10 bărbaţi, 2 băieţi; produsul 2 vagoane făină, 1000 kg ulei.
4. Primăria Tulcea - carieră de piatră 30 m.l. produs, 3 lucrători bărbaţi
5. Carierele statului exploatate de Comisia Europeană a Dunării - 2 cariere, 34 st, 60 bărbaţi, 40 băieţi“.
 
Cunoscut este faptul că, printre întreprinderile mai mari, ale căror produse plecau prin portul Tulcea către alte localităţi din ţară şi străinătate, se numărau fabricile: Talpa-pielărie, A. Avramide - cherestea, Alexe Sezonov - făină, Efim Vladimirof - frânghie, Gavrilă Efremov - covrigi.
 
În august 1926, Alexe Avramide vinde fiului său fabrica de cherestea şi moara. Noul proprietar aduce îmbunătăţiri fabricii, înzestrând-o cu o semistabilă de 195 CP, patru gatere, un spalgater, o pendulă, o raboteză, valoarea capitalului investit ajungând la suma de 4 milioane de lei. Ca materie primă erau folosiţi buştenii din brad şi molid aduşi din nordul Bucovinei pe traseul Dornişoara, Bistriţa până la Tulcea, cu remorcherele. Cheresteaua fasonată era distribuită în tot judeţul Tulcea şi în nordul judeţului Constanţa.
 
În 1928, industria prelucrării lemnului subsuma câteva fabrici principale de cherestea şi tâmplărie mecanică, în regiune existând, mai ales în nord, însemnate suprafeţe păduroase. Cele mai mari întreprinderi de profil se aflau în nordul judeţului Tulcea. Reprezentativă era Fabrica de cherestea Alexe Avramide din Tulcea care, în 1928, avea un capital investit de 62.000 de lei aur, 30 de lucrători şi o forţă motrice de 275 C.P.
 
Pentru luna decembrie a anului 1928, dintr-o adresă către căpitanul portului, aflăm că se solicita acordul ca vaporul Ville de Toulon să poată încărca cherestea de la fabrica lui A. Avramide.
 
În toată perioada de istorie a Tulcei de până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, fabrica Avramide a ocupat acelaşi loc important. Produsele acesteia ajung să fie exportate la mari distanţe, în ţări precum Siria, Palestina, Egipt şi în nordul Africii. În anul 1941 livrarea este redusă la necesarul judeţului.
 
Între anii 1939 şi 1940 cantitatea totală de material adus în depozit a fost de 10.000 - 12.000 mc, iar valoarea mărfurilor vândute anual era de aproximativ 20 de milioane de lei. În anul 1943, cantitatea materialului adus în depozit scăzuse foarte mult, la 600 mc. Fabrica ocupa o suprafaţă de teren de 67.866 m2, valoarea acestuia şi a clădirilor aferente era de 2 milioane de lei. Maşinile şi instalaţiile cu care era echipată fabrica aveau o valoare de 4 milioane lei.
 
În anul 1946, proprietarul fabricii, Adrian Avramide, se asociază cu Friederich Klepper - din Bucureşti, Marcel Glasser şi Hary Malamut - din Tulcea, astfel constituindu-se S.N.C.A. Avramide şi Keppler. Obiectul societăţii, ce avea un capital de 90 de milioane lei, era industrializarea şi comercializarea lemnului şi importul-exportul altor produse.
 
În anul 1940 se constată că „din toate morile, fie ele ţărăneşti sau comerciale, cea mai bine înzestrată cu aparate moderne de măciniş sistematic este moara Avramide, dar este departe de a putea satisface nevoile sătenilor măcinători“. Numărul lucrătorilor de la moară şi de la fabrica de cherestea era, în medie, de 25 de persoane.
 
În anul 1948, moara, împreună cu fabrica de cherestea, este naţionalizată şi administrată de Întreprinderea economică „8 Mai“ din Tulcea. Documentele vremii păstrează şi informaţii despre alegerea reprezentanţilor locali pe „categorii industriale, comerciale şi intelectuale“. Printre reprezentanţii aleşi în 1942 se numără şi Adrian Avramide:
 
„Iunie 1942
Domnului Prefect al Judeţului Tulcea,
Avem onoarea de a vă propune pe următorii locuitori ai acestui oraş, ca reprezentanţi ale categoriilor industriale, comerciale şi intelectuale, pentru a desemna dumneavoastră care să facă parte din consiliul de colaborare.
Categoria Intelectuală:
1. Dl. N. Georgescu - Tulcea, avocat.
2. Gh. Şerban - avocat
3. Constantin Ţigău - avocat
Categoria Industrie:
1. Dl. Adrian Avramide
2. I. Iacobini
3. Gh. Lichiardopol
Categoria Comerţ:
1. Dl. Constantin Ciurea
2. N. Ionescu Hamcearca
3. N. Sotires
  Secretar, D. Ionescu“
 
„Prefectura Judeţului Tulcea
Nr. 15825
11.06.1942
 
Domnului Primar al oraşului Tulcea,
La adresa dvs. nr. 7379, avem onoarea a vă face cunoscut că numim ca membrii în consiliul de colaborare de pe lângă primării pe domnii:
1. Gheorghe Şerban, avocat, pentru profesiuni intelectuale
2. Adrian Avramide, proprietar moară, pentru industrie
3. Constantin Ciurea, pentru comerţ“.
 
Pe lângă naţionalizarea fabrici de cherestea şi a morii familiei Avramide, anul 1948 a însemnat şi pierderea casei din Tulcea şi a bunurilor familiei, membrii acesteia fiind evacuaţi de comunişti. În 1947, Chilina Reva, care atunci avea 13 ani, părăseşte casa şi se mută la conacul din Isaccea. Aici locuieşte doar trei ani, deoarece în 1950 şi acesta este confiscat. În această situaţie, copila crescută de Albert şi Marcela Avramide s-a mutat, pentru un timp, la Letea, la părinţii săi biologici.
 
După cum am văzut, Albert, Adrian, Marcela şi Saşa Avramide au fost arestaţi, ultimul murind în timpul detenţiei. Ceilalţi membri ai familiei au locuit, cu chirie, pe strada Victoriei 32, într-o casă ce aparţinea unui grec. Veniturile familiei se reduceau la salariu de 350 de lei, pe care îl primea Chilina Reva, care se angajase ca muncitoare la Fabrica de peşte din Tulcea, şi din vinderea puţinelor obiecte salvate de servitorii casei.
 
În anul 1949, din iniţiativa consilierului cultural al Ministerului Culturii, Grigore Cuculis, ia fiinţă muzeul tulcean. Acesta este adăpostit, începând cu 1 mai 1950, în casa construită de Alexe Avramide şi moştenită apoi de fiul cel mare al acestuia, Albert. Casa rămâne până în zilele noastre muzeului din Tulcea, transformat în 1993 în Institut de Cercetări Eco-Muzeale.
 
Rând pe rând, membrii familiei Avramide dispar din peisajul tulcean. Date certe avem doar despre Marcela Avramide, care a trăit până la 20 septembrie 2004.
 
 
Sursă foto: Imaginile fac parte din arhiva personală a Chilinei Reva şi au ilustrat un articol publicat în „Analele Dobrogei“.
 
Despre Ligia Dima
 
Licenţiată a Universităţii „Ovidius“, specializarea Istorie (2002-2007).
Doctor - Şcoala doctorală din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa - cu teza „Istorie Contemporană, Progresele oraşului şi portului Tulcea 1878 - 1948“.
Din august 2017 este şef Birou Laboratorul de Restaurare - Conservare a Patrimoniului Mobil şi Imobil. Se ocupă de coordonarea activităţii de restaurare - conservare, restaurator metale în formare, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Anterior, timp de opt ani, a fost conservator, 2001-2009, apoi, între 2009 şi 2017, conservator expert.
Este autoarea lucrării „Progresele oraşului port Tulcea între anii“ 1878-1948, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2015, bazată pe teza de doctorat, dar şi a monografiei „Compania de apă Tulcea 1897-2016. Trecut, prezent şi viitor“, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2016.
A participat la campania arheologică finalizată cu raport ştiinţific de specialitate ce a fost publicat.
Autoarea a 17 articole în reviste şi publicaţii de specialitate, la care se adaugă alte cinci articole publicate în urma participării la sesiuni naţionale şi două articole în urma unor sesiuni din străinătate.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii