Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:46 26 11 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#ConstantaEsteBine Jocul Școala FEM-IN-NA-Ficatul și forțarea

ro

26 Oct, 2020 00:05 1513 Marime text
  • A venit în ”forță” o temă importantă a ficatului, pe care o recunosc la fiecare pas, la fiecare cuvânt și la fiecare greșeală.
 
Tema legată de ”forțare”.
 
Am realizat că toată viața mea ”m-am forțat” să fac pe cineva să-mi dea atenție, să mă placă sau să mă iubească.
 
Am început, desigur, cu mama - pe care ”o forțam” să mă iubească în toată modurile în care a știut fetița din mine: să fiu adorabilă și să fac ce-mi spunea ea să fac, să o ascult, să nu comentez ceea ce-mi spune, să accept să vreau ce vrea ea pentru mine (nu ce-mi doream eu), dar și să fiu uneori manipulativă, bolnavă sau să am probleme, ca ea ”să-mi dea atenție”.
 
Am continuat inconștient la multe nivele ale vieții - m-am forțat să fiu acceptată și plăcută de colegi / profesori și m-am forțat să fac ce mi s-a spus, să respect reguli (chiar când acestea îmi încălcau nevoile și dorințele).
 
Noțiunea de forțare am văzut-o și la nivelul corpului fizic, pe care l-am forțat în toate modurile cu putință: să digere hrană ce nu îi era pe plac, dar era pregătită de ”cei dragi”, să mănânce mai mult decât putea, ”să nu las în farfurie”, să fac mai multe activități decât era în stare, să ”nu dezamăgesc”.
 
Am forțat inclusiv programul zilei, în care am introdus mult mai mult decât putea să ducă corpul meu fizic.
 
Chiar și un film urmărit peste miezul nopții, când corpul avea nevoie de odihnă, reprezintă o forțare pentru ficat.
Tulburările de somn, ce apar pe oboseala ficatului și suprarenalelor îmi arată că forțarea corpului a depășit limita de refacere printr-un singur somn. Acum, am nevoie de o resetare mai puternică, a priorităților și activităților care îmi ocupă viața.
 

Mă uit în jurul meu și văd forțare pretutindeni.
 
Forțăm Natura și animalele să facă ceea ce așteaptă oamenii de la ele. Forțăm apele și pământul să se așeze așa cum se simt oamenii confortabili. Forțăm limitele poluării atmosferice și ale industrializării și urbanizării, în dauna frumuseții autentice auto-reglabile a Naturii. Forțăm copiii să facă ceea ce considerăm noi că este ”bine” și ne forțăm pe noi, continuu.
 
”Forțarea” este tema ficatului.
 
Nu este de mirare că nu mai există oameni cu ficat sănătos. Și diagnosticul de ”ficat gras” apărut pe ecografie este deja un ”normal” pentru omul civilizat.
Deși nu este normal să avem atâtea depozite în ficatul nostru, pentru că îi îngreunează mult sutele de alte funcții pe care le are de îndeplinit.
 
Am realizat că îmi este greu să ”nu forțez”.
 
Chiar și la o plimbare de week-end, nevoia este să fac ”mai mult”, să merg mai mult, să stau mai mult în pădure, să urc mai mult pe dealuri. Îmi forțez limitele și posibilitățile de fiecare dată.
Am așteptări de la mine. În fiecare secundă.
 
Am așteptări de la ceilalți. Continuu.
 
Îi ”forțez” cu așteptările și condiționările - pe care le purtăm între noi - în cadrul socializării.
 
Am simțit slăbiciunea ficatului astăzi, mai mult ca oricând.
 
Eficientul reactor nuclear al corpului, minunata uzină chimică care ne tine în viață, sediul alchimiei și transformării energiilor, îmi oglindește acțiunile inconștiente.
 
L-am forțat astăzi chiar cu prea multe pahare de must și prea multe fructe.
 
Nu îmi este natural să fiu blândă și gentilă cu delicatul meu ficat.
Învăț zilnic și realizez în același timp, că nu-mi este ușor să fac diferit decât am făcut o viață întreagă.
 
Tema forțării - este tema ficatului - și tema vieții multora dintre noi. Ies la suprafață aspecte noi ale energiei perioadei și ne ajută să devenim mai conștienți și mai prezenți.
 
Vă doresc o săptămână cât mai frumoasă și mai echilibrată.
Cu ficat zâmbitor și multă răbdare în lucrul interior.
Vă iubesc.
 
Sursa text și foto: Facebook.com/zyanna.orinda.7
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii