„Îi vor lua pe toți care trăncănesc” – Anul în care Constanța a început să sfideze propaganda PCR

Un document al Securității arată cum, în spatele lozincilor despre „adeziune deplină”, se ascundeau temeri, ironii și deziluzii privind controlul tot mai strict al statului

În plin entuziasm oficial după Conferința Națională a Partidului Comunist Român, desfășurată în decembrie 1977, Inspectoratul Județean Constanța trimitea la București un raport „strict secret” care trăda o realitate deloc armonioasă. Deși tonul documentului începe, previzibil, cu afirmația că „majoritatea oamenilor muncii” ar fi primit cu entuziasm lucrările partidului, partea esențială a notei surprinde exact opusul: critici, frică, amărăciune și o oboseală crescândă față de propaganda omniprezentă.
Raportul, descoperit în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, arată că unii constănțeni au reacționat cu scepticism sau chiar ironie la direcțiile enunțate de Nicolae Ceaușescu, mai ales în ceea ce privește întărirea controlului organelor represive.

Temeri despre represiune: „Acum îi vor lua pe toți cei care trăncănesc”

Prima categorie de reacții consemnată de Securitate vine de la foști condamnați politic, aflați oficial în atenția autorităților.
Unul dintre ei, întors recent din străinătate, se temea că noua linie anunțată de partid — sporirea fermității organelor de securitate — îi va readuce pe mulți în închisoare. În discuțiile surprinse de informatori, bărbatul afirma că, indiferent de dovezi, organele „vor găsi un motiv” pentru a reîncadra vechile „fapte dușmănoase”. Teama lui era amplificată de descoperirea unor materiale cu conținut legionar în regiune, caz despre care auzise și credea că putea fi folosit împotriva sa.

Era convins că autoritățile „au așteptat conferința” pentru a începe epurări și vorbea cu resemnare despre posibilitatea unei noi condamnări, considerând chiar întoarcerea în țară drept o greșeală.

„Totul e o minciună”: critica realităților din agricultura comunistă

Un alt pensionar, fost jurist, la rândul său condamnat în trecut pentru apartenența legionară, exprima critici și mai directe la adresa propagandei.

Acesta susținea că discursurile oficiale despre „muncă, economie, producție” nu aveau legătură cu realitatea, fiind doar teme repetate obsesiv la televizor, fără acoperire în viața de zi cu zi. În discuțiile sale private, spunea că „totul e o parodie”, iar propaganda nu mai convingea pe nimeni.
Nemulțumit era și de starea agriculturii. Potrivit relatării din raport, bărbatul descria țăranii ca fiind „amărâți și dezbrăcați”, diferiți total de oamenii gospodari din trecut. Soluția pe care o vedea — mecanizarea reală și responsabilizarea celor care lucrau pământul — era în antiteză cu modelul colectivist aplicat forțat de regim.
Deși aceste opinii apar în raport însoțite de mențiuni privind „măsuri de neutralizare” — formula clasică a Securității — ele reprezintă o mărturie valoroasă despre atmosfera tensionată de după cutremurul din 1977 și despre schimbările politice impuse de Ceaușescu.
Conferința Națională a PCR, prezentată ca un moment de unitate și mobilizare, ascundea un climat de frustrare socială, teama de represiune și deziluzia față de diferența tot mai mare dintre promisiunile partidului și realitatea cotidiană a românilor.
 
 
Sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
 
Citește și: Comunitatea greacă din Dobrogea, sub lupa autorităților postbelice. Ce dezvăluie un document CNSAS din 1946