Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:33 23 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

175 de ani de la naşterea reginei-scriitoare Elisabeta a României (galerie foto)

ro

29 Dec, 2018 00:00 389 Marime text
Poeta, scriitoarea, eseista şi regina ţării noastre Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, cunoscută şi sub pseudonimul literar Carmen Sylva, a fost o importantă personalitate a României.
 
Acum 175 de ani se năştea regina Elisabeta a României, cea care a fost şi o poetă apreciată. Fondatoare a unor instituţii caritabile şi patroană a artelor, regina Elisabeta a României, soţia regelui Carol I, s-a născut în data de 29 decembrie 1843 în Germania. Aceasta a devenit în anul 1869 prima regină a României datorită faptului că ţara noastră a fost recunoscută drept regat de către Poarta Otomană şi de marile Puteri Europene după Războiul de Independenţă din 1877.
 
Fire altruistă, Elisabeta a înfiinţat în perioada războiului spitale, servicii de ambulanţă şi a furnizat medicamente pentru răniţi. S-a implicat în mod consecvent în sprijinirea artelor şi a societăţilor filantropice, prin intermediul cărora încuraja femeile să aibă un rol activ în viaţa societăţii româneşti, dar a derulat şi acţiuni de strângere de fonduri şi gestionare a actelor caritabile.
 
A fondat în 1893 Societatea Regina Elisabeta, prin care a monitorizat starea familiilor nevoiaşe şi a distribuit medicamente gratuite. Promova veşmintele portului naţional românesc, ea însăşi îmbrăcându-se deseori în haine tradiţionale. Regina a ajutat mult şi tinerii extrem de talentaţi care nu aveau resursele financiare pentru a face acest lucru, oferindu-le burse. Observând faptul că ţara noastră abundă de minunăţii ale naturii, a iniţiat o campanie de publicitate prin care a dorit să facă ţara cunoscută.
 
S-a remarcat şi prin dorinţa de a se înconjura de artişti în devenire şi a-i promova pe plan internaţional. Printre ei s-au regăsit George Enescu, Elena Văcărescu, pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.
 
A ales să publice numeroase texte în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, devenind cunoscută în străinătate şi reprezentând în acest mod România în afara graniţelor ţării. A ales acest  pseudonim deoarece însemna „cântecul pădurii”. Şi-a dedicat întreaga viaţă desăvârşirii spirituale şi carierei de scriitor. Cunoscând la perfecţie limba latină şi limba greacă, a colaborat la scrierea mai multor cărţi alături de Mite Kremnitz. Prin intermediul acesteia, regina l-a cunoscut pe marele poet Mihai Eminescu, cu care a şi colaborat.
 
Carmen Sylva a fost o mare iubitoare şi creatoare de artă şi literatură, o bună cunoscătoare şi interpretă de canto, dar şi a pianului. Elisabeta a României a şi pictat de-a lungul. Amfitrioană desăvârşită, o femeie rafinată şi cultă, regina Elisabeta a creat şi un salon pentru oamenii de cultură unde veneau personalităţi precum Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz şi Titu Maiorescu.
 
Opera sa cuprinde peste o mie de poezii, 90 de nuvele ce au fost strânse în patru volume antologice, dar şi 30 de opere dramatice şi patru romane. Unele texte scrise în limba germană sau chiar cu caractere gotice au fost traduse de Mihai Eminescu, George Coşbuc şi Adrian Maniu în limba română. Dintre acestea, enumerăm: „Poezii româneşti”, „Pelerinajul Dunării”, „Cugetările unei regine”, „O rugăciune”, „Din două lumi”, „Schiţe”, „Printre veacuri”, „Bate la uşă”, „Răzbunarea şi alte novele”, „Rinul meu”, „Cuibul meu”, „Cugetările unei regine”. Despre Dobrogea şi meleagurile pontice a scris în volumul „Cântecele mării”.
 
Din vasta sa operă literară, redăm o poezie din volumul „Cântece şi sonete”, denumită „Fluturi sărutându-se”, o poezie sensibilă şi plină de înţelesuri ascunse.
„Fluturi sărutându-se
Cu gene ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.
 
Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des -
Şi astfel te sărut pe tine.
 
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Şi-ntrînsul ne-am uita de-aproape.
 
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă-mpresoară
Scântei, un rău adânc de foc
Iar genele mi se scoboară.
 
Se face noapte n jurul meu!
Eu pier în stingerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii”.
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii