In vacanta de doua saptamani pe care a trait-o ca un jurnalist veritabil, Amalia Enache s-a dat cu tiroliana in Thailanda

Amalia Enache, prezentatoarea Stirilor Noptii de la Pro Tv, a avut parte de o vacanta cu de toate in Thailanda. Timp de doua saptamani, Thailanda s-a lasat batuta-n lung si-n lat de catre vedeta Pro Tv, din Bangkok pana in jungla cu giboni din nord, dintre ruinele de caramida ale primei lor capitale-Sukhothai pana sub palmierii uriasi de pe plajele din sud, dintre templele aurite pana la casele ridicate din cateva bete si doua maini de paie. «Nu cred ca-i poti rezista Thailandei, indiferent ce tip de calator esti: aventurier, comod, sarac, bogat, ca-ti place sa lenevesti la soare sau sa fii activ. Ceva din toate astea tot te va seduce, iar ei, thailandezii simt asta. E ceea ce si vor, intr-un mod foarte sincer: sa-i placi, sa le admiri tara, sa-ti fie bine acolo si de la Thailanda incolo.».

Aici, Amalia a avut sentimente contradictorii in fata spectacolului natural si uman la care a asistat. Senzatia ca a ajuns intr-un «bazar stradal colorat» in care te intrebi mereu daca totul e pe bune a fost echilibrata in anumite momente ale vacantei de aceea ca a ajuns intr-o lume a veritabilului «cu oameni cu adevarat cumsecade si cu zambete autentic sincere».

"In 2011, nu mai e chip pe lumea asta sa mai crezi ca descoperi o destinatie, un coltisor de lume, o comunitate, ceva. Totul e gata impachetat, in pachete ...turistice. Eu n-am vrut sa-mi ofer doar o Thailanda ambalata frumos, numai buna de oferit vizitatorului.», povesteste Amalia Enache despre aventura ei thailandeza care nu seamana deloc cu una a vreunui alt turist.

Jurnalist pana-n maduva oaselor si in vacanta, Amalia a cautat locuri nebutute, mirosul autentic traditional, rutina bastinasilor, gustul mancarurilor facute pe strada si cat mai mult din culoarea tarii. «Si in Thailanda, poti ajunge pana in creierii muntilor din Nord unde stii ca s-au asezat triburi venite din indepartata Mongolie, din China sau cele haituite de noua administratie din Myanmar (fosta Burma) si acolo te trezesti ca ele, triburile, te asteptau, cu bazaruri in fata satelor, cu oamenii aliniati ca la Muzeul Satului sau mai rau, ca la o gradina zoo, insa cu oameni. Te asteptau pe tine, turistul, sa-i privesti, sa te miri si sa lasi niste bani.

Un miracol s-a petrecut cu mine in cele doua saptamani de vacanta in Thailanda. Tara asta m-a absorbit cu totul, ea pe mine, pe nestiute parca, in setea mea de-a o mesteca, de a asimila informatii despre istoria ei, credintele ei, despre oamenii ei sau pure curiozitati de turist: elefantii, o calatorie cu barca pe rau, vizita la triburile Karen, Akha si Paduang, o plimbare cu bicicleta la rasaritul soarelui printre ruine vechi de mai bine de 800 de ani, rezervatii naturale cu cascade pe multe niveluri, bazarurile oraselor, plimbarea cu tuk-tukul sau cu autobuzul local.», spune Amalia. Pe o strada unde gramezile de posete tronau langa cele mai frumoase si autentice cusaturi si bijuterii ale triburilor din nord, unde vanzatorii se plecau in fata turistilor ca in fata statuii lui Buddha, unde trotuarele gazduiau fotolii pentru masaj, dar si taitei si legume in sos de soia, un singur lucru a oprit iuresul: imnul national cantat in difuzoare.

Din senzatiile vacantei nu au lipsit cele extreme, fascinante pentru Amaliacare s-a dat cu tiroliana ore in sir: «Thailanda m-a ispitit cu joaca de-a maimuta in jungla, agatata de tiroliana deasupra copacilor si unde am simtit cum e sa «zbori» ca gibonii dintr-un copac in altul.», isi aminteste vedeta cu emotie. Amalia s-a lasat purtata in povestea locului de templele buddhiste, de plajele nesfarsite cu nisip alb, de vegetatia luxurianta, de soparlele adunate noaptea la cate un bec. Condimentele povestii asiatice au fost date de mancarea «si dulce, si iute, si aromata, si condimentata, dar atat de buna, din legume si pui al caror gust nu l-am mai simtit astfel din copilarie», coloana sonora de «zumzaiala oraselor», iar culoarea de «o noapte de Revelion in mijlocul a sute de thailandezi ce eliberau lampioane spre cer dansand in piata publica».

Oamenii locului i-au parut Amaliei calzi si toleranti, iar tara lor, ispititoare in toate fatetele ei: «Fiecare intalnire cu un om al locului, ca te asteapta sau nu sa treci pe la el, e ca un ceai de plante, nici nu-ti dai seama la inceput cum se transforma usor-usor in medicament. Cum sunt unii meteo-dependenti, cred ca suntem si socio-dependenti. Iar cand ajungi intr-o lume in care nu vezi furie, in care totul se rezolva cu calm si in care in orice directie privesti, cineva iti va zambi, o liniste si-o stare de bine se instaleaza pe nesimtite si in interiorul tau.".

Intr-una din zilele de vacanta, in timpul unei vizite la un templu, Amalia a avut o intalnire memorabila: «Un calugar buddhist mi-a facut semn sa ma apropii. Mi-a legat la mana dreapta un snur alb, sa-mi poarte noroc. Si mi-a soptit, ca orice alt thailandez unui turist, «Happy New Year». Dar cu privirea m-a convins ca intr-adevar totul poate sa fie bine.", si Amalia a crezut.