Reforma bate pasu’… de defilare! Ministerul dezleagă misterul (galerie foto)

În perioada mandatului său de ministru al Aerului și Marinei sub patru guverne - guvernele patriarhului Miron Cristea (30 martie 1938 - 1 februarie 1939, 1 februarie - 28 septembrie 1939), guvernul Constantin Argetoianu (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) și guvernul Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 - 11 mai 1940), generalul adjutant Paul Teodorescu a reușit să imprime evoluției celor două arme înfrățite un spirit reformist, conferindu-le un statut privilegiat pe coordonatele pregătirii participării României la cel de-al Doilea Război Mondial.[1]
 

 
Cei doi ani ai mandatului său au fost marcați de decizii și înfăptuiri semnificative pentru viitorul Aviației și Marinei. Astfel, în anul 1938 a fost emis Decretul-lege pentru înființarea Fondului Național al Marinei iar în anul 1939  a fost adoptat un nou program naval, conform căruia Marina Regală urma să fie dotată cu 180 de nave, cu un deplasament total de 70 054 tone și o putere totală de 543 655 CP[2]. Din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, programul a fost diminuat considerabil.
 
În anul 1937, Direcția Generală a Porturilor și Comunicațiilor pe Apă a prezentat Ministerului Aerului și Marinei (M.A.M.) un memoriu cu privire la amenajarea Lacului Tașaul ca bază navală și port comercial[3]. Ca justificare pentru crearea unui nou port militar, în prima parte a memoriului se preciza: ,,E de notorietate publică că țara noastră exportă mărfuri voluminoase și cu valoare relativ mică, care neputând suporta costul urcat  al transportului pe uscat, sunt obligate a lua calea apei. Cu cât vom avea porturi mai multe și mai bine utilate, economia națională va profita deoarece produsele noastre vor obține prețuri mai bune“.
 
Cu suma de 3,5 miliarde lei se estima amenajarea portului și a bazei navale la Tașaul, comparativ cu circa 3 miliarde de lei cât ar fi necesitat sporirea capacității portului Constanța, fără a rezolva problema adăpostirii navelor Marinei Regale. În aceste condiții, M.A.M. a adoptat soluția construirii unui port comercial modern și totodată a unei baze navale pe Lacul Tașaul, cu anexa sa, Lacul Gargalâc[4]. În paralel, era susținută ideea construirii unui canal care să unească portul Tașaul cu Dunărea ,,pentru ca mărfurile din zona liberă să poată lua după nevoie fie calea mării, fie calea Dunării, spre Europa Centrală sau invers”. Acest imperativ se justifica atât din punct de vedere economic cât și din cel militar[5].
 
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și prăbușirea regimului carlist au determinat sistarea, în anul 1939, a lucrărilor la sistemul Tașaul-Gargalâc-Tăbăcărie.
 
O preocupare aparte a fost acordată în timpul mandatului său perfecționării pregătirii cadrelor necesare Aeronauticii și Marinei[6]. Astfel, prin Î.D.R. nr. 3434 din 1 octombrie 1938, a fost înființată Secția Marinei Comerciale pe lângă Școala Navală iar Școala de Specialități a fost reorganizată, având Curs pregătitor, Școala de Submaiștri, Cursul de maiștri și o Secție a Marinei Comerciale Fluviale. De asemenea, a fost înființat Cursul de Ofițeri de Echipaje.
 
În 1939 a fost înființată Secția Marinei în cadrul Școlii Superioare de Război. Prin Î.D.R. nr. 3200 din 25 august 1939 a fost aprobat Regulamentul pentru funcționarea Școlii Secției Marinei Comerciale Fluviale pe lângă Școala de Submaiștri Militari de Marină Constanța, provizoriu pe exercițiul 1938/1939 și 1939/1940.
 
Prin Î.D.R. nr. 2791 din 5 august 1938, a avut loc contopirea Școlii de Aviație cu Școala de Marină în primul an de pregătire a elevilor-ofițeri, desființată prin Î.D.R. nr. 4198 din 22 noiembrie 1939.
 
O atenție deosebită s-a acordat organizării bazelor navale[7], cu concursul Serviciului Administrația Comercială a Porturilor și Comunicațiilor pe Apă (P.C.A.), a căror amenajare a fost începută iar coastele au fost dotate cu baterii de artilerie.
 
Marina Comercială, subordonată Ministerului Aerului și Marinei, și-a reînnoit în chip strălucit parcul său de vase, dispunând la intrarea României în război de 26 de nave maritime cu 58.204 tone registru net și 963 de nave fluviale de Dunăre, cu 541.355 tone metrice. Motonavele de pasageri „Transilvania” și „Basarabia”, construite în Danemarca și cele mixte „Sulina”, „Cavarna”, „Mangalia” și „Balcic”, opera șantierelor italiene, reprezentau tot ceea ce era mai modern în domeniul vaselor comerciale[8].
 
Serviciul Maritim Român și-a reluat locul de frunte pe care îl avea înainte de Primul Război Mondial în Marea Neagră și Arhipelag, deservind și importante linii în Marea Mediterană, cu o linie de vapoare rapide și luxoase. Șase vapoare de mare tonaj duceau avuțiile țării în Orientul Apropiat, alte trei transportau cerealele, cheresteaua și produsele autohtone spre Italia, Franța și Spania, iar două dintre cele mai noi unități ale flotei noastre circulau între Constanța și New York.
 
Economia și apărarea națională au găsit un puternic ajutor în acest serviciu, care executa transporturi de materiale necesare industriei și înzestrării oștirii, fără ca să fim obligați să plătim devize companiilor străine de navigație. Motonava „Sulina” a efectuat două călătorii în America, pentru astfel de transporturi, realizând economii consistente la bugetul statului.
 
Navigația Fluvială Română a făcut și ea progrese însemnate, prin renovarea parcului de vase, remorchere, șlepuri și tancuri și ameliorarea serviciului de pasageri și mărfuri pe Dunăre[9].
 
Din eroare în eroare...
 
Dacă în articolul ,,Controversa de la Școala Navală”, publicat în ediția de vineri, 16 noiembrie 2018, vă prezentam demersurile inițiate și promovate de comandorul Paul Zlatian, aflat timp de un an la cârma acestei prestigioase instituții, este interesant de văzut și care a fost reacția autorităților în raport cu viziunea sa de inspirație occidentală.
 
Astfel, prin Referatul înaintat Ministerului Aerului și Marinei, comandantul Marinei Regale, viceamiralul Petre Bărbuneanu informa eșalonul superior: ,,I. - Prin scrisoarea sa, adresată, D-lui Ministru al Aerului și Marinei, comandorul Paul Zlatian  raportează o serie de chestiuni, care unele privesc direct M.A.M. Direcția Școlilor, iar altele privesc direct Comandamentul Marinei Regale.
      II. - Avem onoarea a refera, mai jos, asupra tuturor chestiunilor ce privesc direct acest Comandament:
 
1. -  Nechemarea la București a comandorului Zlatian Paul, pentru a fi consultat, cu ocazia reorganizării Școlii Navale (înființarea secțiilor pentru Marina Comercială și mutarea la Constanța a Școlii Pregătitoare de Ofițeri pentru Aviație și Marină).
 
Întrucât Școala Navală N.M.S. ,,Mircea”, Școala Pregătitoare de Ofițeri, ca și Școala de Aplicație a Marinei, fac parte organică din Comandamentul Școlilor Marinei, cu sediul la Constanța, s-a apreciat că este și normal și regulamentar (sic!) să fie consultat comandantul Școlilor Marinei, care - fiind și un fost recent comandant al Școlii Navale - era mai în măsură să facă propuneri și să-și dea avizul, decât comandorul Zlatian, ce era numai de puțin timp comandant.
 
De altfel, consultând pe șef, adică pe comandorul Alexandru Constantinescu, acest Comandament nu l-a împiedicat pe comandorul Paul Zlatian, subalternul primului, de a raporta - fie Comandamentului Școlilor, fie direct chiar Comandamentului Marinei - toate chestiunile în care avea convingerea că are o părere, sau o soluție, mai bună ca aceea a forurilor superioare.
 
Că nu i s-a interzis comandorului Zlatian să-și raporteze ideile și că nici nu s-a dezinteresat nimeni de ele - atunci când și le-a formulat fie în scris, fie verbal, cu ocazia venirii sale la București - rezultă din faptul că s-a ținut întotdeauna seamă de ele, atât la Comandamentul Marinei Regale, cât și la M.A.M. Direcția Școlilor; de asemenea, s-a ținut întotdeauna seamă de toate rapoartele pe care le-a înaintat acestui Comandament, chiar atunci când ele erau înaintate contrar ordinelor în vigoare, adică direct, fără să mai fie trecute prin Comandamentul Școlilor.
 
Faptul că s-au dat Școlii Navale directive și ordin pentru întocmirea noului Regulament al Școlii, față de reorganizarea primită, nu este o îndestulătoare dovadă că a fost ,,consultat”?.
2. - Lipsa de local pentru funcționarea ,,Cursului pentru Ofițeri de Echipaje”.
 
Organizarea și funcționarea acestui curs nu privește pe Școala Navală, ci pe Comandamentul Școlilor.
Constatându-se, din raportul acestui Comandament, că nu există un local disponibil pentru funcționarea în acest an a ,,Cursului de Ofițeri de Echipaje”, s-a luat hotărârea să se amâne funcționarea lui pentru anul viitor.
Comandamentul Marinei a și dat ordin în acest sens.
 
3. Programele de învățământ ale Școlilor comandate de comandorul Zlatian Paul, și anume Școala Pregătitoare de Ofițeri, Școala Navală N.M.S. ,,Mircea” și Școala de Aplicație a Marinei.
 
În toate cele raportate Domnului Ministru (generalul Paul Teodorescu - n.n.), prin scrisoarea sa, comandorul Zlatian Paul nu ține seamă de următoarele realități:
a) Marele Stat Major, care - prin Secția a V-a - are dreptul să impună directivele sale privitoare la modul de funcționare și la programele de învățământ ale tuturor școlilor ce interesează Instituția Armatei (de uscat, aer și apă). Or, numai cu câteva luni înainte de a lua comandorul Zlatian Paul comanda Școlii Navale (1 mai 1938 - n.n.), Comandamentul Marinei Regale a înaintat Marelui Stat Major programele coordonatoare ale celor două școli ale sale: Școala Navală N.M.S. „Mircea” și Școala de Aplicație; aceste programe au fost întocmite, cu destulă grijă și greutate, în conformitate cu Directivele Marelui Stat Major Secția a V-a (nr. 2750/16.02.1938) și a fost nevoie ca însuși comandantul Marinei Regale să meargă în audiență la domnul general șef al Marelui Stat Major, pentru a obține unele concesiuni în privința directivelor mai sus arătate, ce nu puteau fi aplicate integral la școlile unei arme cu totul specială, cum este Marina.
 
În consecință, apreciem că este eronat comandorul Paul Zlatian, când crede că toți ofițerii ce se perindă la comanda unei școli (?!) îi pot schimba programele de învățământ, după reminiscențele vagi ce le au de la programele ce le-au urmat într-o școală de marină străină (de exemplu germană, cum este cazul comandorului Zlatian).
 
Din necunoașterea situației arătată la acest punct (3), iese în evidență faptul că - de la luarea comenzii Școlii Navale și până azi - comandorul Zlatian Paul nu a consultat Direcția de Studii, pentru a se informa cum s-au întocmit programele de învățământ ale școlilor ce le comandă și pe baza căror directive.
 
b) Atunci când Ministerul Aerului și Marinei a luat hotărârea să producă în învățământul Marinei cele două mari evenimente:
           - înființarea pe lângă Școala Navală a secțiilor pentru Marina Comercială;
           - mutarea la Constanța a Școlii Pregătitoare de ofițeri pentru Aviație și Marină,
 
Comandamentul Marinei Regale a întrevăzut atât necesitatea, cât și oportunitatea unei radicale reorganizări a școlilor pentru formarea ofițerilor de marină de toate categoriile.
 
În acest scop și-a procurat, prin atașatul român naval la Londra și Paris (comandorul Gheorghe Dumitrescu - n.n.), toate documentele necesare, din care să poată să vadă organizarea și funcționarea școlilor similare din Anglia și Franța.
 
Or, o asemenea reorganizare nu este o acțiune ce poate fi pornită pe bază de pripeală și vagi reminiscențe, ci implică o hotărâre matură, luată pe baza unui studiu amănunțit și concret, întocmit de o comisie, care nu trebuie să aplice la noi, în totul și întocmai, cele constatate că dau bune rezultate în funcționarea școlilor similare din străinătate (sic!).
 
În momentul de față, această chestiune chiar se soluționează, prin numirea unei comisii, compusă din ofițeri cu experiență, care să studieze în cursul acestei ierni reorganizarea școlilor noastre pentru formarea ofițerilor, pe baza materialului informativ ce-l posedă.
 
Credem, de asemenea, că studiul ce va întocmi această comisie va trebui să fie supus și avizului Comitetului Consultativ al Marinei. Dacă Ministerul Aerului și Marinei va aprecia că nu este necesar să fie supus și aprobării Marelui Stat Major, numai atunci se va putea păși la aplicarea lui.
 
Acest Comandament este încredințat că din timp, adică înainte de începerea viitorului an școlar (1939 - 1940) va putea prezenta propunerile sale concrete asupra reorganizării învățământului în școlile sale pentru formarea ofițerilor.
 
Tocmai în vederea acestei reorganizări, Comandamentul Marinei nu a întocmit formele necesare pentru oficializarea noului Regulament al Școlii Navale, ce s-a întocmit ca urmare a înființării secțiilor pentru Marina Comercială.
 
c) A modifica în mod pripit și circumstanțial programele de învățământ ale Școlii Navale și Școlii de Aplicație (întocmite, cum s-a mai spus, pe baza directivelor Marelui Stat Major) așa cum preconizează comandorul Zlatian, adică suprimând cursuri, reducând ore și transformând aceste suprimări și reduceri de ore teoretice în ore de practică, este o acțiune mai mult decât neserioasă.
 
Când Școala Navală, sub semnătura comandorului Zlatian, a înaintat direct Comandamentului Marinei o asemenea propunere (Raport confidențial personal nr. 41 din 13.10.1938), s-a apreciat că este necesar să se ia și avizul Comandamentului Școlilor.
 
Redăm mai jos referatul comandorului Alexandru Constantinescu, comandantul Școlilor Marinei, privitor la suprimarea cursurilor de fizică și chimie, propuse de comandorul Zlatian.
,,Nu sunt de părere să se reducă orele de cursuri - cel mult limba rusă, care nu e nevoie să se învețe în școală”.
 
Rostul școlii în epoca războiului științific este să scoată marinari, militari și în același timp oameni de știință. Ca militari se formează în timp de 3 ani încontinuu, ca marinari sunt suficiente 4 - 5 luni de campania de vară, bineînțeles dacă se lucrează intens, ca oameni de știință, nu se poate fără o solidă cultură ,,științifică”.
 
Acest comandament a arătat față de comandorul Zlatian Paul mai mult decât îngăduință - așa cum s-a arătat și la punctul 1 - atunci când i-a luat în discuție și soluționare chestiuni ce a obișnuit întotdeauna să le raporteze direct, fără să le mai treacă prin avizul și hotărârea Comandamentului Școlilor Marinei.
 
Credem, de asemenea, că este cazul să reamintim comandorului Paul Zlatian că - în ceea  ce privește programele de învățământ ale Școlii Pregătitoare Ofițeri - ele s-au întocmit la M.A.M. Direcția Școlilor de către o comisie mixtă de aviație și marină, comisie în care Școala Navală a fost reprezentată, ca și Școala de Aviație, prin directorul ei de studii.
 
Dacă astăzi comandorul Zlatian Paul constată că programele acestei școli prezintă lacune, trebuie să-și recunoască cel puțin partea de vină că nu a dat suficiente directive delegatului Școlii Navale.
 
De altfel, dacă protestul său asupra lacunelor constatate ar fi fost făcut la timp, de bună seamă că M.A.M. Direcția Școlilor ar fi ținut seamă de el.
 
d) Transformarea  - în perioada de învățământ teoretic - a multor ore de învățământ teoretic în ore de practică, nu este încă posibilă la noi din două motive:
        - lipsa unui suficient material pentru practică (naval, de atelier, de laborator etc);
        - climatul nostru, care diferă mult de acela țărilor ale căror școli de marină le preconizează comandorul Paul Zlatian.
 
Dacă s-ar prevedea într-un program categoric și executoriu - cum trebuie să fie orice program - transformările de mai sus, propuse de comandorul Zlatian, am fi nevoiți să ne întrebăm:
        - Cum s-ar întrebuința orele de practică, de exemplu cele prevăzute pentru ieșiri în mare, atunci când timpul - așa de în mod obișnuit la Constanța? - nu ar permite aceasta cu materialul afectat școlii (anul acesta o canonieră);
        - când s-ar mai putea preda orele de învățământ teoretic, ce ar fi transformate în ore de practică, în perioada de învățământ teoretic?
 
Nici chiar atunci când se va putea afecta Școlii Navale și alte nave pentru practica elevilor, nu se va putea prevede prea multe ore de practică în perioada teoretică, deoarece orele de teorie, rămase nepredate, nu vor mai putea fi câtuși de puțin predate, după ce școala și-a început programul perioadei practice în perioada de vară 1 mai - 1 octombrie.
 
În concluzie, multe din lacunele semnalate de comandorul Zlatian, cu privire la raportul Zlatian, cu privire la raportul învățământului teoretic față de cel practic, sunt inerente situației noastre geografice și de dotare cu materialul necesar și în nici un caz nu pot fi remediate așa cum în mod preconizează ofițerul.
 
4. - Încadrarea Școlii cu profesori și personalul necesar.
 
Prin Raportul nr. 41 din 13 octombrie 1938, comandantul Școlii Navale afirmă că acest Comandament nu i-a repartizat ofițerii propuși de școală; se pronunță anticipat defavorabil asupra capacității ofițerilor repartizați Școlii prin ordinea de bătaie, în ceea ce privește cunoștințele lor ca viitori profesori și conchide că randamentul acestor ofițeri nu poate fi decât foarte slab.
 
Cerându-se și asupra acestei chestiuni avizul comandorului Constantinescu Alexandru, comandantul Școlilor Marinei, acesta a referat următoarele:
 
,,Raportul de față al Școlii Navale a fost înaintat în lipsa subsemnatului la manevre, astfel n-am putut să-mi dau părerea care, de altfel, nu e de acord cu a Școlii”.
 
În privința ofițerilor, care e drept că nu sunt pregătiți prin stagii anterioare ca ajutori la cursuri, totuși nu se poate anticipa. În orice caz, va fi nevoie de o mai mare supraveghere a comandantului și directorului de studii ca să-i îndrume când va fi nevoie.
 
Ca urmare, s-a răspuns Școlii Navale, prin Comandamentul Școlilor, următoarele: (Ordinul confidențial personal nr. 137 din 7 noiembrie 1938).
 
În urma cercetărilor făcute personal de șeful de stat major al acestui Comandament, am constatat următoarele:
- Din cei 15 ofițeri de marină și mecanici repartizați școlii, 7 sunt chiar dintre aceia propuși de dvs. cu nr. 187 din 18 decembrie 1938.
- Din restul de 8 ofițeri, 3 sunt ofițeri cu foi de specialitate, 1 este de la Divizia de Dunăre fiind foarte bine notat, unul este din foștii profesori ai Școlii, menținut pe loc.
 
În consecință, afirmația comandantului Școlii Navale că ofițerii actualmente repartizați nu sunt din cei pe care școala i-a propus anterior ordinii de bătaie nu este riguros exactă, iar informația că acești ofițeri sunt departe de a se putea conta pe cunoștințele lor pentru un profesorat la școală, este cel puțin prematur.
 
Față de aceste constatări, veți atrage atenția comandantului Școlii Navale că ușurința cu care a redactat acest raport nu este compatibilă cu seriozitatea ce se cere gradului de comandor și că ea nu poate fi decât în defavoarea ofițerului.
 
În concluzie, este complet eronat comandorul Zlatian când afirmă că numai datorită insistențelor sale s-a mărit efectivul Școlii și lăsăm autorităților superioare să aprecieze dacă acest Comandament - față de noua organizare a Școlii Navale - iar fi repartizat același efectiv din trecut.
 
Dacă sunt încă lacune în ceea ce privește încadrarea, ele sunt inerente și se depun toate sforțările pentru a fi remediate. Când legile actuale - în ceea ce privește stagiile de ambarcare ce se cer pentru avansare - sunt precise și nu pot fi călcate fără să se producă grave prejudicii pentru personalul în cauză, trebuie să recunoască comandorul Zlatian că nu puteau fi menținuți la Școală nelimitați toți acei ofițeri despre care este informat, sau crede personal, că puteau fi mai buni profesori.
 
5. Cursuri tipărite pentru Școala Navală
 
Nu știm dacă afirmația comandorului Zlatian, că nu a găsit un curs tipărit pentru a putea fi folosit de elevi, este riguros exactă. Se va cerceta aceasta, atât prin Comandamentul Școlilor, cât și prin inspecție personală.
 
Lacuna cursurilor tipărite decurge, în primul rând, dintr-o cauză cunoscută comandorului Zlatian:
În proiectul de buget al Marinei Regale pentru exercițiul 1938/39, Comandamentul Marinei a prevăzut pentru articolul ,,Rechizite și material de studii” suma de 615. 890 lei.
 
Cu toate insistențele depuse ca să se mențină această sumă, bugetul pentru Marina Regală, la articolul respectiv, a apărut numai cu suma de 100.000 lei (din care 10% constituie rezerva ce nu a fost încă deblocată).
 
6. Majoritatea primelor de echipament pentru elevii avansați ofițeri, ca și aceea a echipării lor de către Marină.
 
Comandamentul Marinei are în studiu înființarea atât la Constanța, cât și la Galați - a unor ateliere de confecții, care să soluționeze nu numai problema pusă de comandorul Zlatian, adică echiparea elevilor, ci să soluționeze echiparea, în condițiuni avantajoase, pentru întregul personal al Marinei Regale.
 
În ceea ce privește majorarea primelor de echipare, va prevede aceasta în proiectul de buget pentru exercițiul 1938/39. Rămâne numai ca această prevedere să devină realitate la apariția bugetului.
 
Regulamentul interior al Școlii Navale.
 
S-a primit la acest Comandament proiectul de Regulament întocmit de Școala Navală și deși, conține unele lacune - i se dă, totuși, Școlii aprobarea ca să-l experimenteze în cursul anului școlar 1937/38.
 
III. - Rugăm autoritatea superioară să ordone de urmare atât în ceea ce privește cele raportate de comandorul Zlatian în scrisoarea sa către Domnul Ministru al Aerului și Marinei, cât și în privința celor raportate de acest Comandament prin referatul de față.”.
 
Școala face progrese
 
Cu Referatul nr. 1855 din 23 noiembrie 1938, directorul Școlilor Aeronautică și marină, căpitan-comandorul aviator A. Cașolțeanu raporta Comandamentului Marinei Regale: ,,Urmare la Referatul nr. 1560 din 2 noiembrie 1938 și la ordinul în rezoluție pus de domnul ministru pe memoriul personal al Comandantului Școlii Navale din 10 noiembrie 1938 anexat, am onoare a raporta: Nevoile Școlii Navale în legătură cu înființarea anului comun pregătitor pentru elevii Școlilor Ofițeri de Aviație și Marină au fost definitivate de Școala Navală în ziua de 29 septembrie 1938, prin tabele de detaliu întocmite de căpitanul Toma Matei, delegatul acelei școli.
 
Până la acea dată, s-a căutat de către Comandamentul Marinei Regale, Comandamentul Școlilor Marinei și Direcția Școlilor, soluția localului în care urma să se cazeze elevii anului pregătitor și s-au întocmit de către Direcția Școlilor tabele de sumele ce urmau să fie cerute prin suplimentare de la alte articole bugetare, pentru a se face cheltuielilor de instalare și funcționare ale acestui an pregătitor și care nu au fost prevăzute în bugetul inițial.
 
Soluția cazării în actuala Școală Navală a fost luată către data de 25 septembrie, în urma refuzului Ministerului Apărării Naționale de a ne pune la dispoziție etajul III al Hotelului Militar „Carol”.
 
Nu s-a putut trece la înfăptuire decât după data de 28 septembrie, când Școala Navală a putut să-și precizeze cererile. Direcția Școlilor la acea dată a trimis Direcțiilor de resort (Direcția Intendenței, Direcția Comenzi și Materiale, Direcția Domenii și Infrastructură) tabelele cu tot materialul necesar și care urma să fie achiziționat.
 
La 2 noiembrie 1938, conform ordinului domnului secretar general, s-au trimis la Școala Navală pentru a constata situația domnii colonel Rădescu, intendent maior Vasiliu și subsemnatul.
 
Cele constatate au fost expuse în Referatul nr. 1560/1938, anexat.
 
         - Paturile. Au paturi complete de la Școala de Tir și Bombardament.
         Cele comandate de Direcția Domenii și Infrastructură la Uzinele metalurgice ,,Basarab” vor fi gata la 25 noiembrie.

• Mașina de gătit. Are o mașină de gătit suficientă, dată cu împrumut de firma Gaiser, până la 15 decembrie, când va fi gata aceea special construită pentru școală de către acea firmă.
• Tablele de scris, arătate ca prea mici în dimensiuni, se vor înlocui. Direcția Domenii și Infrastructură a dat dispoziție Școlii Navale să-și confecționeze tablele după dimensiuni ce-i sunt necesare, dându-i și fondurile respective.

         Bucătarii. S-a cerut de Direcția Școlilor, Direcției Personalului, angajarea a doi bucătari. Direcția Personalului a răspuns direct Școlii Navale că nu are decât un singur post bugetar vacant pentru un bucătar retribuit cu 2200 lei lunar.
 
Școala Navală are un bucătar bugetar, retribuit cu 3500 lunar. S-a revenit la Direcția Personalului, cerându-se soluționarea acestei chestiuni.
         - Pentru infirmerie s-au procurat: 1 dulap de fier pentru instrumente; 1 trepied port irigator cu două irigatoare; 1 cântar pentru persoane; 1baie de mâini; 1 baie de picioare. De asemenea, sunt gata de expediat: 1 oglindă frontală; 1 stetoscop; 1 măsuță pentru instrumente; 1 aparat Vermorel.
 
Restul cererilor Școlii Navale sunt în curs de achiziționare de către Direcția Sanitară.
         - Ofițerii de infanterie s-au prezentat la Școala Navală. Întârzierea lor provine din selecționarea lor de către Ministerul Apărării Naționale.
         - Mijloacele de locomoție. S-a dat comandă de către Direcția Comenzi și Materiale la firma ,,Ford Română”, la data de 17 noiembrie, termen de livrare 60 zile.
         S-a cerut de Direcția Școlilor să i se dea până atunci o autocamionetă din cele stocate.
         - Pentru echiparea oamenilor de trupă de aviație, s-a dat ordin de către Direcția Intendenței cu nr. 15225 din 15 noiembrie 1938 către Depozitul de echipament și Școala Navală.
         - Pentru diverse de mobilier: preșuri, oglinzi, noptiere tablă, dulap Fichet, scrumiere etc., s-a ținut licitație la data de 2 noiembrie, fără rezultat.
         De la data de 2 noiembrie și până azi, situația lipsurilor care este menționată de Domnul Comandant al Școlii Navale în memoriul prezentat Domnului Ministru este următoarea:
         - Cele 390 de cearceafuri ce mai trebuiau Școlii Navale au fost expediate de către Direcția Intendenței prin scrisoare de trăsură C.F.R. la 14 noiembrie.
         - Pături. Au un rând pături de trupă.
         S-a ținut o licitație la 18 octombrie fără rezultat și s-a publicat o a doua licitație pentru 28 noiembrie, în scopul procurării păturilor speciale pentru elevi.
         - Micul echipament și marele echipament se găsește în aceeași situație ca și păturile.
         Elevii au însă acest echipament de trupă.

• Efectele garnitură de serviciu.

         Sunt în curs de confecționare, deoarece măsurile pe elevi nu s-au putut lua decât după prezentarea lor la școală.
         După afirmațiile Direcției Intendenței, vor fi gata înainte de sărbătorile Crăciunului.
         - Alocația de hrană de lei 25 de elev, a fost aprobată prin Decizia Ministerială nr. 451 din 12 noiembrie 1938 și trimisă de Direcția Intendenței Comandamentului Marinei Regale.
         - Sculele de croitorie și cizmărie, au fost cerute Direcției Intendenței și s-a revenit în două rânduri, cu numerele 1449 din 25 octombrie și 1600 din 7 noiembrie la acea Direcție pentru achiziționarea lor.
         - Lipsurile neprevăzute de Școala Navală în tabele inițiale de veselă, au fost completate de Direcția Intendenței, trimițându-se Școlii Navale suma de lei 18.000 prin căpitanul aviator Panaitopol Gheorghe.
         - Mobilierul, dat în execuție la Arsenalul Aeronauticei prin Direcția Comenzi și Materiale: 80 pupitre și 120 dulapuri de efecte vor fi gata la 1 decembrie 1938.
         Restul mobilierului, și anume: 160 noptiere, 1 masă cazino, 6 dulapuri rufărie, 7 birouri, 2 fotolii, 4 scaune frizerie, 10 taburete și 10 mese fără sertare, vor fi gata la sfârșitul lunii decembrie.
         - Mașinile de scris: una s-a trimis iar cea de a doua nu este încă în depozitul reprezentantului (se procură de Direcția Domenii și Infrastructură).
         S-a dat ordin Școlii Navale de către Direcția Domenii și Infrastructură pentru a și le procura de pe piață, cheltuiala urmând a fi suportată de Minister.
         În rezumat, Direcția Școlilor a urmărit continuu, prin Direcțiile de resort, satisfacerea cererilor Școlii Navale și mare parte din aceste nevoi sunt pe teren.
         Fără a fi nevoie de nici o intervenție din partea Școlii Navale, toate chestiunile își urmează cursul lor normal, pentru o soluționare definitivă.
 
Nu se poate însă eluda legea Contabilității Publice, care prevede atâtea formalități pentru cumpărături iar intervalul de timp de la 28 septembrie a fost prea scurt pentru satisfacerea completă și în perfecte condiții a tuturor cererilor.
 
S-a făcut față, în condiții suficiente, funcționării școlii iar cu timpul lucrurile se vor perfecta, prin satisfacerea integrală a tuturor cerințelor.”.

Să știe tot Ministeru’…

Cu adresa nr. 492 din 18 februarie 1939, comandantul Școlii Pregătitoare de Ofițeri Aviație și Marină, comandorul Paul Zlatian. Informa Direcția Școlilor din Ministerul Aerului și Marinei: ,,La ord. Dvs. nr. 2689/1939, Am onoare a raporta că anticipat prin Raportul nr. 486/1938, am semnalat situația generală a școlii și imperioasa necesitate ca cursurile teoretice să fie prelungite și în cursul lunii mai, aceasta cu atât mai mult cu cât ne-a fost asigurată chiar de la începutul școlii și, în consecință, ne-am organizat în aceste condiții desfășurarea întregului învățământ.
 
Prin actuala dispoziție ca S.P.O. Aviație să termine cursurile la 15 aprilie, ceea ce realmente se traduce cu sfârșitul părții teoretice la 1 aprilie (întrucât survine vacanța de Paști), rezultă că elevii aviatori rămân în restanță, ca neefectuând orele cursurilor specificate în tabelul anexă nr. 1.
 
Din studiul anexei nr. 2 se vede comparativ cu școala similară S.P.O București că cursurile, deși au început cu o întârziere de 2 luni și deși s-a mai pierdut între timp:
- Una săptămână cu prezentarea, îmbrăcarea și aclimatizarea lor.
- 5 zile cu deplasarea la București pentru jurământ.
- 15 zile vacanța de Crăciun.
- Numărul mare de sărbători (căzute numai în zile de lucru), toate semnalate prin Raportul nr. 486/1938 și la care se mai adaugă efortul și sacrificiul făcut ca chiar în această perioadă elevii aviatori să se aclimatizeze cu zborul, pentru care au avut afectat o escadrilă specială, sacrificând în acel timp toată după amiaza. 
 
Pentru a putea realiza numărul ședințelor prevăzute de program, am fost obligați de a comprima la maximum orele teoretice, realizând până la 1 aprilie un total de ore 642. Se mai vede că prin retragerea elevilor la 15 aprilie (ceea ce, repet, este egal cu data de 1 aprilie), s-ar pierde încă 209 ore, din care 52 ore de matematici, care sunt imposibil de a le realiza cu anticipație.
 
Se mai vede că pentru realizarea programelor inițiale este nevoie a se prelungi cursurile și în luna mai. Or, din cauza minimului de timp alocat, scurtat și acesta de diferite cerințe arătate mai sus programul săptămânal a fost aglomerat cu cursurile de matematici.
 
Aceasta era o nevoie căreia trebuia să-i facem față din următoarele două motive:
1. Cursurile de matematici sunt baza materiei anului I și
2. Pentru a putea face înțelese anumite alte cursuri și mai ales cursurile de specialitate (navigație, motoare, mașini, fizică etc.)
 
Aclimatizați acestui ritm după eforturile făcute la școală cu ore de seminar, meditație suplimentară pentru cei mai slabi, programul de învățământ s-ar desfășura complet și în bune condițiuni în a doua perioadă, cu condiția să nu fie scurtată față de ceea ce s-a prevăzut și coroborând eforturile școlii și ale elevilor dacă nu cu rezultate strălucite cel puțin cu rezultate satisfăcătoare.
 
A concentra și mai mult orele de matematici decât am făcut-o, ar fi să punem în programul săptămânal mai mult de 10 - 12 ore de matematici. Măsura se opune total principiilor pedagogice iar rezultatul ar fi mai degrabă negativ.
 
Consecvenți celor semnalate prin Raportul nr. 4/1939, nu cunoaștem împrejurările care au bulversat tot programul învățământului S.P.O. întrucât în trecut, când aviatorii făceau cursurile comune la București, aviația nu putea impieta întru nimic asupra programelor învățământului din acea școală, care dacă s-ar menține sub forma actuală ar fi un an complet  ratat, reducând tot anul școlar la circa 100 zile.
 
Trebuie să semnalez din nou faptul surprinzător că subsemnatul nu am fost defel informat în prealabil de aceste intenții ale Școlii de Aviație București, cu care prin ample discuții puteam ajunge la un desăvârșit acord și prezenta forurilor superioare chestiunea învățământului complet studiată.
 
Considerentul că o parte din aceste ore s-ar putea face la București, credem că este în dauna unei continuități, întrucât un program de învățământ predat de o serie de profesori cu metode pedagogice oarecum specifice fiecăruia în parte, sistat la mai puțin de 2/3 din desfășurarea lui și continuat de către alți profesori, cu alte metode specifice acestora, îl credem dăunător instrucției acestor elevi, iar cheltuielile făcute pentru instrucția acestora și funcționarea școlii n-avea decât rezultate complet slabe.
 
Față de aceasta, vă rog să binevoiți, în interesul instrucției acestor elevi, a reveni asupra ordinului Dvs. și a aproba cele cerute cu nr. 486, adică continuarea cursurilor și în luna mai, urmând ca Școala de Ofițeri de Aviație să întocmească programele părții practice (de pilotaj) cu începere abia din luna iunie.

Fără taxă nu se poate!

Cu Ordinul circular nr. 2947 din 16 martie 1939, Cabinetul Ministerului Aerului și Marinei transmitea decizia fermă a generalului adjutant Paul Teodorescu: ,,Față de desele cereri de scutiri de taxe școlare, în majoritate nejustificate, se face cunoscut că, pentru viitor, nu se mai admit nici un fel de scutiri de taxe școlare în afara prevederilor Deciziilor Ministeriale respective existente pentru fiecare școală a Ministerului Aerului și Marinei.
 
Trebuie să se înțeleagă de către solicitatorii de scutiri de taxe că:
- La orice liceu civil, pentru orice elev extern, deci fără hrană, casă, îmbrăcăminte etc., se plătesc taxe școlare în jurul sumei de 6000 lei, la care se mai adaugă costul cărților și rechizitelor etc.
La școlile Ministerului Aerului și Marinei se cer taxe școlare ce variază între sumele 1000 lei până la 3000 lei anual. În aceste sume se cuprinde: locuință, hrană, îmbrăcăminte, medic, transport etc., plus învățătura, rechizitele școlare și mai ales o carieră sigură.
 
Nu se poate ca cineva să pretexteze lipsa a 82 lei lunar (pentru cei cu taxa anuală de 1000 lei) până la maximum 250 lei lunar (pentru cei cu taxa de 3.000 lei anual pentru tot ceea ce se dă unui elev, lunar.
 
Aceiași elevi, dacă ar trebui să se întrețină singuri, n-ar putea-o face cu 250 lei lunar. Dacă sunt elevi lipsiți de mijloace părintești, este datoria lor să se îngrijească din timp ca o rudă sau protector să-i ajute cu suma maximă de 9.000 lei necesară pentru 3 ani, pentru formarea lor la o carieră sigură.
 
Această sumă o poate apoi rambursa ușor din solda ce primește după ieșirea din școală. Este inadmisibil să se ceară Statului să îndeplinească aceste elementare obligațiuni de întreținere, la care oricine poate găsi mijloacele de a face față.
 
În consecință, nu se vor mai acorda pe viitor nici un fel de scutiri de taxe pentru elevii școlilor de ofițeri și subofițeri (maiștri) ale Aeronauticei și Marinei, decât cele prevăzute de Legile și Deciziile Ministeriale în vigoare.”.
 
Amatori din toată țara
 
Pe 16 februarie 1939, tânărul Marius Alexiu din Sighet, jud. Maramureș, îi trimitea comandantului Școlii Navale N.M.S. ,,Mircea” următoarea scrisoare: ,,Domnule comandor, Citind și auzind pe fiecare că marina comercială a luat un avânt mare la noi în România, m-am decis a mă înscrie și eu la această școală. Dorința de a intra la Marină o aveam de mult, încă de când eram în clasa I de liceu. Acuma ajungând în ultimul an, am ajuns să-mi împlinesc dorința, adică de a intra la marina comercială. Cred că sunt departe de mare, tocmai de-aicea din Maramureș, însă nu te poți opune contra voinței tale, ci trebuie să învingi întotdeauna greutățile pe care le ai. Deoarece mai sunt numai 5 luni de zile până la examenul de admitere la această școală, vă rog, Domnule Comandor, să-mi trimiteți următoarele informații: Prospectul în care să cuprindă condițiunile de admitere la această școală; Ce acte trebuie să prezint acolo; Dacă trebuie bacalaureat sau nu, din cauză că mai înainte se primeau elevi fără bacalaureat; Dacă trebuie să prezint livretul de stagiu sau nu.
 
Eu la bază am comerțul superior. Deci tocmai ce trebuie la această școală, bineînțeles, la secția comercială. Adresa unde îmi veți trimite toate aceste informații este următoarea: Alexiu Marius, Str. Nicu Filipescu 69, Sighet.
Cred că îmi veți citi această scrisoare și mai ales că eu doresc așa de mult de a intra la această școală.
În speranța că veți primi această scrisoare și-mi veți răspunde cât mai repede, vă rog, Domnule Comandor, să primiți asigurarea stimei mele.
Cu deosebit respect, Marius Alexiu, Sighet - Maramureș.”.  
 
Sursa foto: Arhivele Militare Naționale Române, Fototeca Muzeului Național al Marinei Române
 
Despre Marian Moșneagu  

Comandor (r) dr. Marian Moșneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanța. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) și ale Facultății de Litere, Istorie, Drept și Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universității „Ovidius” Constanța (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) și șef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016). 
 
 
Citește și:

Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemã, ci și un standard de viațã” (galerie foto)

Controversa de la Școala Navală Ofițer sau gentleman? (galerie foto)