Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:13 29 01 2023 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#StrăzidinConstanța - atunci și acum La pas prin Constanța anilor 1960. Șoselele Mangaliei, Cerealelor, Filimon Sîrbu și străzile Eternității, T. Burada, Liniștii, Labirint, Papadopol

ro

05 Nov, 2022 00:00 2399 Marime text

  • Periplul nostru pe stăzile Constanței din anii 1960 continuă în zona industrială a orașului, respectiv pe șoseaua Mangaliei, denumiere purtată și în prezent, șoseaua Cerealelor, astăzi bulevardul 1 decembrie 1918, șoseaua Filimon Sîrbu, în prezent bulevardul I.C. Brătianu, dar și pe numeroase străzi din zona aceasta, precum strada Eternității, în prezent strada Cibinului, strada T. Burada, denumire actuală, strada Liniștii, astăzi strada Bărăgan, strada Labirint și strada  Papadopol, denumire actuală.
 
Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Constanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.  


 
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R. 
 
„Prin orașul cere se revarsă peste zidurile tomitane“ – Constanța industrială
 
Periplul nostru pe străzile Constanței din anii 1960 continuă în zona industrială a orașului, respectiv pe șoseaua Mangaliei, denumiere purtată și în prezent, șoseaua Cerealelor, astăzi bulevardul 1 decembrie 1918, șoseaua Filimon Sîrbu, în prezent bulevardul I.C. Brătianu, dar și pe numeroase străzi din zona aceasta, precum strada Eternității, în prezent strada Cibinului, strada T. Burada, denumire actuală, strada Liniștii, astăzi strada Bărăgan, strada Labirint și strada  Papadopol, denumire actuală.


 
Începem călătoria din Piața Ștefan cel Mare, acolo unde ne-am oprit în ediția trecută. În partea stângă se afla autogara I.R.T.A., iar peste drum pe strada Eternității, la nr. 4, era instalat Centrul mecanic pentru reparații de tractoare și motoare, recondiționări și execuții de piese pentru tractoare, motoare și mașini agricole.
 
Din piață intrăm pe șoseaua Cerealelor, peisajul industrial al Constanței anilor 1960, marcat de contextul social-politic de la acea vreme. La nr. 45 se afla Fabrica de Bături răcoritoare I.P.A.T., dar și fabrica de pâine. La câțiva pași, la nr. 37 funcționa Fabrica de uleiuri vegetale „Argus“, fruntașă în acei ani pentru producție.
 
Mergem mai departe pe șoseaua București pentru a vizita Oborul orașului, cu specific alimentar și agrozootehnic, înființat în anul 1926. An de an, timp de o luna, se deschidea aici Târgul de toamnă. Din Obor ne îndreptăm pe strada T. Burada. La nr. 8 se afla secția de biscuiți a Fabricii „Munca“.


 
„Înființată în 1922 sub numele de Fabrica «Mercur», producea mai mult zaharicale și surogate de cafea, fiind de fapt un mare atelier în care se lucra cu mijloace de producție primitive. După naționalizare, fiind înzestrată an de an cu utilaje tot mai moderne: valturi, malaxoare, mașini de ștanțat etc., a început să se dezvolte producînd diferite produse, printre care biscuiții «Munca», cunoscuți peste tot pentru calitatea lor superioară.“
 
Intinerarul se îndreaptă pe șoseaua Filimon Sîrbu, care duce către cartierul C.F.R. Palas.  Ne abatem o clipă și intrăm în  Cimitirul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Se înalță aici Monumentul eroilor ostași români din anul 1916.
 
„Nu departe se afla și Monumentul eroilor ostași sovietici, cazuți pe pamîntul Dobrogei în razboiul antifascist din 1944. Monumentul, un obelise masiv din calcar, închide capatul unei esplanade.“  
 
Revenim pe șoseaua Filimon Sîrbu, paralelă cu calea ferată Constanța-București. Pe partea stângă a șoselei se afla Fabrica de ambalaje metalice. Sigur că descrierile alcătuite de cei trei autori sunt alterate de cerințele regimului comunist. Redăm mai jos rândurile scrise de aceștia despre o secțiune din șoseaua Filimon Sîrbu:
 
„Aceasta a capătat recent un aspect plăcut, datorită puieților plantați pe margine. Nu departe zărim noi construcții. Sînt clădirile fabricii de semiceluloză, ridicată în anul 1959. Complexul cuprinde o clădire principală unde este instalată fabrica propriu-zisa. Celelalte clădiri sînt destinate depozitului de materie primă-paiele- cu o capacitate de 6 000 tone, centralei termice, depozitului de clor și hipoclorit ș.a. Fabrica a fost inaugurată în primavara anului 1960. Capacitatea ei de producție este de 13 600 tone de semceluloză pe an. Construcția acestui complex s-a facut într-un timp record.
 
Pe șoseaua Filimon Sîrbu colț cu strada Papadopol se afla filatura «Întrecerea socialistă». Ca mărfuri finite produce saci confecfionați și pînza «essian». Utilajul vechi a fost completat cu utilaj nou. Și aici în trecut condițiile de muncă erau primitive. Muncitorii lucrau în ateliere neîncălzite, lipsiți de asistență medicală, iar de măsuri de protecție a muncii nici nu putea fi vorba. În mare parte procesul de producție se desfășura manual.
 
Toate acestea au ramas de domeniul trecutului ca o tristă amintire a unor timpuri apartinînd unei orinduiri apuse. În anii puterii populare, muncitorii acestei întreprinderi dispun de cantină, baie, puncte sanitare, vestiare și lucrează în condiții civilizate, în ateliere luminoase, bine aerisite și suficient încălzite.“
 
Intrăm în cartierul Palas. Pe partea dreaptă a șoselei se observa clădirea frigoriferului I.C.I.L.. Tot aici se mai găseau Atelierele C.F.R. Palas.
 
„O altă unitate din acest cartier întregește diversitatea de ramuri industriale ale orașului Constanta; Atelierele C.F.R. Palas. Aceste ateliere se impun de la început, prin construcția masivă a halelor de reparații și prin noul turn de apă. Cultivînd experiența înaintată în producție și stimulînd munca inovatoare a muncitorilor și a tehnicienilor, la Atelierele C.F.R. Palas s-a reuțit să se reducă timpul de lucru la reparațiile locomotivelor, vagoanelor, precum și pentru producerea pieselor noi. Aici inovatorii contribuie tot mai mult la creșterea nivelului tehnic și la obținerea unor economii importante.“
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit volumul „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
 
Citește și:
 
#StrăzidinConstanța - La pas prin Constanța anilor 1960 -Străzile Ștefan cel Mare și Ștefan Mihăileanu
 
Urmareste-ne pe Google News

Comentarii








Cele mai recente postari