Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:55 03 06 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Mamaia la început de secol XX. Evocări inedite (II) Imaginea mării și plaja bucuriei

ro

07 Apr, 2020 00:00 2200 Marime text

Stațiunea Mamaia se bucură de mare succes încă de la deschiderea sa, din luna august a anului 1906. Zeci de mii de turiști iau cu asalt plaja sălbatică și umplu noul stabiliment de băi, ridicat din banii primăriei conduse la acea vreme de vizionarul Ion Bănescu.


Cei mai mulți dintre "mușterii' vin cu trenul iar călătoria în sine este un minunat preambul al aventuri ce este gata să înceapă. Garnitura feroviară a lăsat deja în urmă Constanța și Anadolchioiul și intră pe limba de pământ pe care acum se ridică noua stațiune.


Martor entuziast al acestui început de poveste, scriitorul Ioan Adam ne oferă iar o descriere minunată a experienței:


"Plaja Mamaia crestează oglinda apelor ca o trâmbă de borangic înșirată în soare. Feeria își începe încântarea și farmecul. Duna de nisip înaintează printre ape, așternând drum moale trenului. Marea își plescăie și-și prelinge undele clătinate iar lacul adormit pare trăznit sub săgeata sfărâmată a razelor de sus. De amândouă părțile, oglindiri de ape... Un moment simți groaza unei prăbușiri neașteptate și tresari de clătinarea acestei punți înguste, care pare că troznește deasupra abisului. Trenul lunecă printre ape, duduind pe drumul moale de nisip. Înainte se arată însăilarea ușoară și surprinzătoare a băilor..."


Este sfârșitul drumului cu trenul... dar și începutul unei noi aventuri. Mulțimea ce până acum a stat prizonieră și nerăbdătoare în "pântecele Calului de Fier" este acum, în sfârșit, liberă. Mica dar cocheta gară Mamaia și peronul ei sunt luate cu asalt de cetele gălăgioase de vilegiaturiști. Pe cât de repede s-a umplut, pe atât de grabnic gara se și golește pentru că mulțimea nu are decât o singură țintă, plaja...


"Trenul se oprește și pe ușile vagoanelor deschise se revarsă lumea cuo inundare de capete. Coridoarele băilor duc mulțimea la cabine. Cât ai gândi și marea se umple de scăldători. E o continuă explozie de apă împrăștiată, de țipete și de înviorare. De sus, soarele bun și darnic râde de atâtea gângănii și de bucuria lui strălucește și cuprinsul, și fața apelor".


Viața pe plaja Mamaiei pare una haotică, dar numai în aparență. Există reguli clare privitoare la scaldă și cum se poate face această așteptată baie în mare. Primăria Constanța a emis încă din primul sezon un regulament. Se impun anumite reguli de vestimentație: pantaloni până la genunchi, fără articole de îmbrăcăminte prea scurte și care ar putea scandaliza opinia publică. Se stipulează expres: "costumul trebuie să fie decent, acoperind întreg bustul, lăsând libere picioarele; costumul nu se va purta decât pe plajă, oriunde aiurea se vor îmbrăca hainele".


Încă de la acest prim regulament din 1906 se mai stipulează: este cu totul oprit scăldatul fără costume, pe toată plaja băilor, dintre cele două bariere de fer; fotografierea persoanelor în timpul scăldatului, intrarea cu câini în băi sau prin coridoare... în cazin, pe terasă sau pe plajă, este cu totul oprit fumatul în stabiliment, scrierea pe pereți... Contraveninenții vor fi dați judecatei"


Mai mult, bărbații și femeile au alocate spații separate de îmbăiere nefiind admisă "amestecarea" lor.


Pentru ca regulile să fie respectate, Primăria a dispus încă din primul sezon ca stabilimentul de băi să fie păzit de șase jandarmi, conduși de un plutonier. Mai mult, pe între cuprinsul plajei, o gardă călare patrulează și veghează ca regulile să fie respectate.


Evident, regulile sunt făcute să fie încălcate, astfel că și la Mamaia apar astfel de situații. Nu toți cei ce vin la scaldă respectă normele iar aceste "ieșiri în decor" sunt de natură să scandalizeze opinia publică. Dăm în acest sens un exemplu (n.a. preluat din sursa bibliografică Maria Comăniță Cica - Poveștile Mamaiei). Este vorba despre o scrisoare deschisă a unui parlamentar, care în paginile unui ziar național descrie îngrozit ce a văzut pe plaja de la Mamaia, în vara anului 1910:


Pe lângă oamenii şi femeile decent îmbrăcaţi sau costumaţi în halaturi şi cu papuci şi pantofi în picioare, şi cu simţul pudoarei, întru-câtva neatrofiat, bufetul este invadat de tot felul de goliciuni, spete scorojote, mâini şi picioare dizgraţioase, care te inportunează şi mai ales te indispun”.


Parlamentarul acelor vremuri face un apel la păstrarea decenţei şi chiar solicită ca cei care nu respectă regulile bunului gust să fie ridicaţi de pe plajă şi amendaţi de către jandarmi. Astfel de plângeri au existat în număr destul de mare în prima jumătate a veacului XX şi au condus la apariţia unor regulamente afişate pe toate plajele dobrogene de la Marea Neagră. 


În 1906 stabilimentul de băi de la Mamaia se afla în antrepriza unei femei din înalta societate, pe numele său Ecaterina Niculescu care preluase de la Primăria Constanței edificiile și cabinele. În chiar primul an, pentru distracția celor veniți la băi un afacerist pe nume Giovani Macri primește aprobare pentru instalarea unui joc de călușei. O trupă de vodevil formată din artiști armeni este adusă tocmai de la Istanbul pentru a-i distra pe vilegiaturiști.


Planurile cazinului și ale foișorului de la Mamaia îi aparțineau cunoscutului arhitect Petre Antonescu, cel care la un moment dat făcuse și planul Cazinoului Comunal din Constanța. Antonescu, apropiat al conservatorilor și adept al stilului tradițional românesc, avea să piardă însă lupta pentru edificiul de la Constanța, care avea să fie construit în stil Art Nouveau, după planul arhitectului agreat de liberali, elvețiano-românul Daniel Renard.


(Va urma)


Bibliografie


Ioan Adam - Constanța pitorească și împrejurimile ei, Editura Minerva, București 1908
Doina Păuleanu - Regalitatea și Marea - Dobrogea 1878-1916
Maria Comăniță Cica - Poveștile Mamaiei
Constantin Cioroiu, Marian Moise - Litoralul românesc la 1900 - Repere istorico-literare


Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    


Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Mamaia la început de secol XX. Evocări inedite (I): Călătoria cu trenul și „evadarea“ din oraș

Comentarii








Cele mai recente postari