Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:50 05 12 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Un apostol al Bisericii și al neamului în războiul sfânt

ro

27 Oct, 2020 00:00 2009 Marime text

Din cele mai vechi timpuri, preoții au fost prezenți pe câmpurile de luptă alături de ostașii români. Între Războiul de Independență și Primul Război Mondial acest fapt s-a materializat prin înființarea postului de preot militar.



Azi, rolul preotului militar este bine definit și reglementat, dar, în cele două războaie mondiale, și chiar mai înainte de acestea, preotul militar își depășea cu mult fișa postului pe câmpul de luptă. Chiar dacă în multe regimente rolul preoților militari era văzut cu scepticism de comandanți, activitatea acestora pe front avea să se încheie de cele mai multe ori cu „îmbrățișări” și „lacrimi în ochi”, primite din partea comandanților de unități militare.

Deși în articolul de azi nu este vorba despre un preot dobrogean, un astfel de exemplu îl găsim în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 8-9, anul XX, august-septembrie, 1943, care ni-l prezintă în articolul „Un apostol al Bisericii și al neamului în războiul sfânt” pe preotul militar Bucur din Curcanii Ilfovului (azi Curcani, județul Călărași).

Satul Curcani, de unde provenea preotul Bucur, subiectul articolului, a fost înființat pe 24 septembrie/6 octombrie 1878, chiar de regele Carol I, care a împroprietărit aici 800 de țărani tineri. Numele satului a fost ales tot de rege, în memoria regimentelor de dorobanți, care, datorită faptului că purtau la căciulă pene de curcan erau porecliți „curcani”.

Din paginile revistei eparhiale „Tomis”, aflăm că preotul Bucur a luptat pe frontul din Rusia, cu o conștiință națională puternică:
 
Am cunoscut un suflet, cu care m-am înfrățit, preotul Bucur din comuna Curcani județul Ilfov. L-am întâlnit în Rusia, în clipe grele. Mai presus de toate, el era înflăcărat, ardea în focul sacru al preceptelor Evanghelice și al românismului, însuflețit de glasul conștiinței, că trebuie să slujească, total, Bisericii şi Țării. În orice acţiune, el îşi consulta conștiința, cea mai bună carte morală ce i-a fost dată omului, după cuvintele lui Pascal. La preotul Bucur, conștiința, această carte a operelor individuale, mărturie de nestrămutat a purtării noastre şi judecător neînfricat al acțiunilor noastre, cum o numea Fenelon, era scrisă în inima lui, cu slovă de aur. Ea îi aproba actele de eroism şi-l îmbărbăta în vâltoarea aprigă a războiului, dându-i siguranța unei totale mulțumiri. El nu trăia decât pentru copiii lui dragi: ostaşii; nimic pentru el, totul pentru ei. Conştiinta lui era vocea sufletului, a sufletului unui neam. Dumnezeu, sădind conștiința în sufletul acestui preot a voit să recunoască, prin actele luii morale, misiunea ce o avea de a vorbi în numele Lui. Din plinătatea acestei conștiințe au isvorât toate actele lui eroice, învăluite în tăcere şi modestie, această moderație a duhului şi a inimii, care i-a dăruit, de fiecare dată, noi forțe şi care, asemenea frunzișului viței de vie, i-a înfrumusețat ramurile, transfigurându-l ca în fața Sfântului Altar, şi i-a păstrat nevătămate fructele, faptele mâinilor lui. ”
 
 

„Comandantul l-a îmbrățișat şi sărutat ca pe un frate bun”

Preot desăvârșit, părintele Bucur nu s-a clintit în fața morții care îl înconjura și a încercat să fie aproape de orice soldat care avea nevoie de el. Astfel, din simplu preot, el a devenit un sprijin moral și fizic în regimentul în care activa, fapt observat și apreciat de comandantul său la finele campaniei militare:
 
„Era pretutindeni. În cele mai vijelioase clipe nu s-a temut de moarte şi nu s-a cutremurat la apariția ei, ea care descoperă şi cea mai mică insectă care se târăşte sub iarbă. Nu s-a temut de moarte, fiindcă ştia că deşi ea ținea într-o mână semnul pieirii, cu cealaltă îşi ascundea însă rana pe care-a primit-o, pentru totdeauna, prin jertfa lui Iisus pe Golgota. El lucra în numele lui Iisus şi n-a cunoscut odihna, începând cu Nistrul şi sfârşind în apropierea stepei Calmucilor. Zi şi noapte era lângă ostaşii lui dragi, dându-le suflet din sufletul lui.

Iar când un ostaş era copleşit de loviturile morţii, el îşi da sufletul în mâinile Creatorului pe brațele părintelui lui drag. Şi în nopți de veghe, după datina creştinească şi românească, îl găseam pe preotul Bucur într-o magazie cioplind cu brazda o cruce şi înscriind pe ea, cu lacrimi în ochi, numele aceluia de care avea să se despartă pentru totdeauna şi pe care avea să-l prohodească în faţa mormântului rece săpat în pământ străin. Aşa l-am cunoscut pe preotul Bucur din Curcanii Ilfovului, pe care, la plecarea din regiment, comandantul l-a îmbrățișat şi sărutat, cu mărgăritare de lacrimi în ochi, ca pe un frate bun, sprijin şi nădejde în vremuri grele şi năpraznice. Cu oameni ca preotul Bucur, Biserica şi Neamul nostru se pot aștepta, cu deplină încredere, la un viitor de aur.”
 


#citește mai departe în  revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 8-9, anul XX, august-septembrie, 1943


Sursă foto cu rol ilustrativ: http://presamil.ro/

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 

Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.

Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.

Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: 1943. Sfințirea bisericii din Măgura, județul Constanța
Comentarii








Cele mai recente postari