Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:48 26 11 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Scarlat Vârnav „a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţ cât n'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc”

ro

23 Oct, 2020 00:00 2956 Marime text

În urmă cu 101 ani, pe 23 octombrie 1919, se stingea din viață unul dintre cei mai proeminenți politicieni ai Dobrogei de început de secol XX și ctitor al Constanței moderne.
Născut în Iași, la 22 septembrie 1851, într-o familie de vază (tatăl său a fost protomedic al Moldovei între anii 1849-1855, organizator al sistemului sanitar în Moldova și deputat în Parlamentul României), Scarlat Vârnav și-a făcut studiile la Paris, unde a înființat, alături de Ion Ghica și C.A. Rosetti „Societatea studenţilor români”.

Cu diploma de inginer al Școlii Centrale de Arte și Meserii din capitala Franța, se întoarce în țară în 1876, fiind numit inginer al liniei Iași-Ungheni și însărcinat cu mișcările importante ale trupelor rusești din campania 1877-1878.

Ulterior, se ocupă de construcția căii ferate București-Cernavodă, devenind director al „Societății de construcțiuni”, apoi director al Școlii naționale de Poduri și Șosele din București care, în mandatul lui Scarlat Vârnav, se aliniază cu marile școli tehnice din străinătate.

În 1891, își părăsește cariera de inginer și intră în politică, ca deputat al județului Putna, făcând parte din grupul constituționalilor.

În perioadele 1902-1904 și 1907-1909, în care a fost prefect al județului Constanța, s-a ocupat de construirea a 42 de biserici, 117 școli și a două spitale, a câteva zeci de primării în județul Constanța. În acest interval, s-au inaugurat Palatul administrativ, Palatul Regal și Palatul de Justiție, a fost construit primul bulevard din orașul de la malul mării (bulevardul „Elisabeta”), precum și Cazinoul din Constanța.
 
Un portret memorabil al marelui inginer și politician regăsim într-un articol apărut în ziarul „Dobrogea Jună” nr.45 din 1915 (indexat în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei"), unde directorul publicației, jurnalistul Constantin Sarry, încearcă să-și justifice eterna loialitate și admirație față de cel care „a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţul Constanţa - aceste două pârghii ale Neamului - cât n'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc”.

Sub titlul „Pentru ce sunt vârnăvist”, Sarry creionează personalitatea de excepție a unui personaj pe nedrept uitat de contemporani, un om animat de o rară noblețe, inteligență, demnitate și autentică dragoste de neam - însușiri care au deranjat pe mulți dintre adversarii săi, făcându-i să-l împroaște cu noroi și vorbe grele:
 

„Pentruce am rămas şi sunt Vârnăvist, aceasta se va vedea în cele ce urmează:
Voiu începe prin a reproduce câte-va rânduri dintr'o broşură, tipărită în 1907, şi pe care, din cauza morţii autorului ei, a fost vândută în cele din urmă ca maculatură. Lucrarea foarte importantă, intitulată Dobrogea faţă cu partidele politice, închinată marelui Vasile Lascăr, e datorită lui N.S. Baboeanu-Droe. Defunctul care a fost o personalitate la Tulcea, ceeace, în treacăt fie zis, nu l-a împiedicat să fie înmormântat cu talerul, a cunoscut pe d. Vârnav, pe cât ştiu numai din cercetările sale studioase - detaliu ce nu e indiferent.
Vorbind de şefii administraţiei din Dobrogea, nefericitul Baboeanu scria: «Pentru cei mici şi ca suflet şi ca creer, trimişi prefecţi din greşeală, cel mai puternic soporific este linguşirea.
Şi în timpii din urmă cam mulţi Ia număr au fost acei cari au dormit sculaţi din somn la fiecare cap de lună, ca să încaseze leafa şi diurna.
Numele lor este faima lor; pe urmă-le nu a rămas nimic, decât poate consecinţele păcatelor lor, şi acei care voesc să-i cunoască, nu au decât să studieze munca uriaşe a unor oameni ca Remus OpreanuPaul Stătescu, Scarlat Vârnav, în comparaţie cu perioada celor trimişi pe pricopseală sau din greşeală de nume, cu excepţia negreşit a prefecturilor de scurtă durată».
Aceste spuse din partea unui om, care a cunoscut şi a apreciat pe d. Vârnav în linii generale, ar fi îndestulătoare ca să desluşească tot vârnavismul meu. Eu însă, care l-am urmat mai de aproape pe omul acesta; care, pe de altă parte, ştiu cât a fost dânsul de maltratat, - ţin să profit de acest prilej nu pentru ca să justific un sentiment, care, în definitiv, ţine de forul meu interior, cât ca să-mi descarc sufletul de o povară, ce de multă vreme îl apasă.
Şi ce puteam fi alta de cât Vârnăvist ? ... Este ori nu d. Vârnav, prefectul, care a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţul Constanţa - aceste două pârghii ale Neamului - cât n'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc?
Deşteptat-a el, prin purtarea lui corectă, prin vorba lui blândă, prin ţinuta lui aristrocratică, acea încredere în sine, acea dragoste de ţară, acea demnitate omenească - sentimente ţinute până la dânsul sub oboroc, la membrii diferitelor naţionalităţi din partea locului ?
Cine a cinstit Dobrogea, punând pe unul din fiii ei merituoşi în capul oraşului de reşedinţă, dacă nu d. Vârnav, cînd a numit primar la Constanţa pe d. George Benderly, pentru ca să-şi aprindă, precum foarte bine se ştie, pae pe cap?
Care e prefectul dobrogean care să nu fi venit cu droaia de hămesiţi după dânsul - «marfă avariată» a politicianismului român - care, după plecarea titularului să rămână satara-belele pe capul nenorocitelor noastre budgete ? S'ar putea arăta un asemenea parazit, împlântat de d. Vârnav la Constanţa ?
Şi cine altul a iubit şi a sprijinit ca dânsul, pe slujbaşii cinstiţi de carieră, găsiţi în servicii ? S'o mărturisească aceştia!
Cine altul s'a văzut în fiecare dis-dimineaţă colindând pe jos cartierele mărginaşe ale oraşului, sau vizitând neîntrerupt satele?
Cine din toţi aceia, cari făcuseră spume la gură pentru «constituţionalizarea» Dobrogei, a sărit cu toată inima şi cu autoritatea cerută, spre a cere repararea nedreptăţii ce se făcuse la mii de Dobrogeni, lăsaţi străini în ţara lor, - dacă nu tot acest om superior, pe seama căruia se insinuase atâta, tocmai pe chestiunea aceasta?
Cine altul din prefecţi a îndrăznit să ia de gât pe şefii de ocoale, cari, tovarăşi de afaceri cu membrii coteriei respective din Ministerul de Domenii, n'au încetat de a considera pe proprietarii rurali din Dobrogea, ca pe nişte oi bune numai de muls ?

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF  

 

Şi de la cine altul am putut căpăta cu toţii, când am cerut, o povaţă părintească, o îndrumare sănătoasă şi o vorbă cinstită, care, pornită din inimă, să meargă la inimă, - dacă nu dela acest bătrân sfătos şi luminos?
Acestea toate sunt fapte notorii pe care n'ar fi îndrăznit să le conteste nicicând, nimeni, şi care sunt azi recunoscute până şi de adversarii cei mai hotărâţi ai d-lui Vârnav. Asemenea apucături, asemenea calităţi sufleteşti, o atare putere de muncă, o inteligenţă atât de sclipitoare, o cultură aşa de vastă, nu puteau să nu mă lege de această personalitate, care a coborât până la noi, ca să ne înalţe până la dânsa!
Dar, mai mult de cât toate cele arătate mai sus, ceeace m'a făcut să-mi închin întreg sufletul acestui bărbat eminent, a fost puzderia de murdării care s'a asvârlit pe omul acesta, de către toţi incapabilii, necinstiţii şi farsorii, cărora o activitate ca a fostului prefect de Constanţa le stricase somnul, afacerile şi combinaţiile - puzderie de vorbe rele şi grele, pe care omul acesta le-a suportat cu o resemnare de Christ şi nu ne-a lăsat nici pe noi măcar, ca să le spulberăm.
«Nu e patimă omenească mai mare de cât invidia.» îmi spunea totdeauna dânsul. «Nu întărâta deci pe ticăloşi ! ... »
Iaca, da, pentru ce am rămas şi sunt Vârnăvist.”

 
 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu


Dacă, în urmă cu 122 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța 


Citeşte şi:

#citeșteDobrogea Ctitorul Cazinoului, prefectul Scarlat Vârnav, 168 de ani de la naștere
 
Comentarii








Cele mai recente postari