Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:39 15 05 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Primii ctitori ai Mănăstirii Dervent - o bătrână din Ostrov și proprietarii moșiei Coslugea

ro

20 Mar, 2021 00:00 2690 Marime text
  • Începutul Mănăstirii Dervent se deosebește de cel al altor mănăstiri. Dacă majoritatea vetrelor monahale au luat naștere prin „fuga” unor călugări de lume, la Dervent a fost înființată o mănăstire pentru lume.

După Războiul de Independență, crucile tămăduitoare de la Dervent erau din ce în ce mai căutate de bolnavi. Primul adăpost construit aici pentru pelerinii care veneau de departe, nu a fost ridicat de Biserică, ci de proprietarii moșiei Coslugea, familia Colonel Andreievici.
 
Ajuns episcop al Constanței, Gherontie Nicolau trimite primii preoți și câteva măicuțe la Dervent, care să slujească bolnavilor, iar, în anul 1936 pune piatra de temelie a bisericii care adăpostește „crucea de leac”. Detalii aflăm din predica de la sfințirea bisericii de la Dervent, din ziua de 13 septembrie 1942, predică publicată în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr.  8-9, anul XIX, august - septembrie, 1942.
 
Când ştiu apoi, cum - aici la Dervent - pe locul pe care ne afÎăm în aceste momente, cu şaisprezece ani în urmă, nu erau decât două cruci de piatră, sub o modestă căsuţă de chirpici şi scândură, înfipte de nimeni nu ştie, când şi de cine, (...) dar cu faima de făcătoare de minuni, de vindecare de boli grele, de paralizii, de muţenie, nebunie, orbire şi alte suferinţe; şi, când văd că, astăzi, la Dervent este o mânăstire de călugări cuvioşi şi evlavioşi, cu biserică monumentală şi gospodărie întemeiată, aşezată pe cea mai frumoasă poziţie - pe o colină în faţa Dunării bătrâne, eu cred şi afirm că şi aceasta, încă este minune.
Şi când mă întreb, cum s-a făcut şi cine a făcut această minune? eu nu ştiu ce să grăiesc! Ştiu atâta că, până în anul 1929 nu era nimic la Dervent şi că, de atunci, treptat, treptat, a luat fiinţă, întâi stăreţia, apoi altă locuinţă, via, pomii fructiferi, magazia de cereale, pivniţa, grajdul de vite, stupina, etc., iar în anul 1939 era ridicată şi frumoasa biserică pe care am sfinţit-o azi, când abia am ajuns să punem la punct cele trebuincioase.
 

Monahia Parascheva Gheorghiu, donatoarea terenului


Nici-o mănăstire nu poate prinde viață, dacă terenul pe care urmează a fi ridicată nu aparține Bisericii. În cazul Mănăstirii Dervent donația pământului a fost făcută de o bătrână văduvă din Ostrov, care, ulterior a ajuns călugăriță la Dervent și prima persoană înhumată în cimitirul mănăstirii. În predica de la sfințirea bisericii, Gherontie Nicolau își exprima regretul că bătrâna măicuță nu a mai avut zile să vadă biserica terminată:
Iubiţilor, se cuvine să arătăm acum, că prima donatoare este bătrâna văduvă Parascheva Gheorghiu, din Târgul Ostrov, care ne-a donat circa douăsprezece mii de metri pătraţi, terenul pe care se găsesc Sfintele Cruci, cumpărat de la proprietarul lui, precum şi materialul lemnos şi fierăria, cu care am clădit prima locuinţă - stăreţia Mânăstirii. (...) Speram că, deşi slabă de tot, bătrâna maică va mai trăi; dar, anul trecut, fără boală, fără dureri, fără să fi bănuit cineva, căci cu două ceasuri în urmă Stareţul vorbise cu ea, cuvioasa maică Parascheva Gheorghiu şi-a dat, printr-un singur suspin şi o căscătură, ca după somn, obştescul sfârşit. Eu eram, atunci, la Bucureşti. A doua zi de înmormântare, trecând acasă, prin Ostrov, în drum, m-am oprit şi 1a Mânăstire şi auzind de moartea binefăcătoarei noastre, m-am dus la mormânt şi am spus ectenia cuvenită cu „veşnica ei pomenire”. Maica Parascheva este cea dintâi înmormântată în cimitirul Mânăstirii şi odihneşte aci, în nădejdea învierii de obşte.
 
Olimpia Colonel Andreievici, „a doua mare donatoare” a Mănăstirii Dervent

A doua donație de teren pentru dezvoltarea mănăstirii a fost făcută de colonelul Andreievici și soția lui Olimpia, proprietarii moșiei Coslugea. Aceștia, au construit, până la înființarea episcopiei de la Constanța, prima căsuță pentru pelerini, cei mai mulți dintre ei bolnavi. Căsuța adăpostea, în același timp, și „crucea de leac”. După implicarea lui Gherontie Nicolau, familia Andreievici i se alătură, și, astfel, devin cei mai importanți ctitori ai mănăstirii proaspăt înființate. În cuvântul de la sfințirea bisericii, Gherontie Nicolau îi dădea exemplu tuturor:

A doua mare donatoare a Sfintei Mănăstiri Crucea de leac de la Dervent, este onorata Doamnă Olimpia Colonel Andreievici; proprietara moşiei Coslugea din apropiere. Domnia sa, împreună cu soţul Domniei sale, se interesează de Crucile de leac de la Dervent, înainte de suirea mea pe scaunul Episcopiei Constanţa şi Domniilor lor se datoreşte căsuţa cu chirpici şi scânduri, cari acoperea Sfintele Cruci şi care - din nebăgarea de seamă a unui călugăr, a luat foc şi a ars toată, până la pământ. Dar, o minune, în mijlocul jăratecului, încă viu, toate icoanele, crucile, candelele şi sfeștnicele, unele de hârtie şi de lemn, au rămas neatinse. După maica Parascheva Gheorghiu; onorata Doamnă Olimpia Colonel Andreievici, văzând strădania mea pentru Sfânta Mânăstire de la Dervent a venit şi Domnia sa cu preţioase donaţiuni. Întâi, ne-a dăruit două hectare de pământ arabil, din moşia sa, făcând schimb cu un proprietar de lângă Mânăstire, care avea şi alt pământ la Coslugea. Al doilea, cu o parte din lemnul nostru, Doamna Olimpia Colonel Andreievici a făcut frumoasa catapeteasmă a bisericii, plătind personal, fără amestecul nimănui, pictura şi auritul. Afară de acestea, Domnia sa a pus de se lucrează o marchiză de lemn la cafasul corului. Evlavia Doamnei Olimpia Colonel Andreievici şi a soţului Domniei sale, ne obligă să-i dăm de pildă tuturor creştinilor iubitori de legea strămoşească şi Autorităţilor de Stat, care simt creştineşte şi româneşte. Eu, personal, le dau binecuvântarea mea arhierească şi părintească şi zic cu psalmistul: Binecuvântează Doamne pre cei ce iubesc podoaba Casei Tale; preaslăveşte-i pre ei, cu Dumnezeiască Puterea Ta şi nu ne părăsi pre noi, cei ce nădăjduim întru Tine.

#citește mai departe în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr.  8-9, anul XIX, august - septembrie, 1942.

Foto: Druche Ionuț
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Prin Legea cultelor din 1928, în familiile mixte tatăl avea dreptul exclusiv de a alege cultul copilului
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Comentarii








Cele mai recente postari