Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:20 21 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

DobrogeaDigitală O nouă carte semnată de Pericle Martinescu, în Biblioteca Digitală - „Odiseea editării «Poeziilor» lui Eminescu în prima sută de ani“

ro

17 Dec, 2019 00:00 1355 Marime text

„Odiseea editării «Poeziilor» lui Eminescu în prima sută de ani face parte din încercările lui Pericle Martinescu de a contribui la istoria literaturii române cu un catalog complet și util cuprinzând toate edițiile poeziilor eminesciene, publicate în primul veac de după dispariția poetului național.
 

 
Volumul, alcătuit cu rigurozitate științifică, face un parcurs al celor câteva sute de ediții Eminescu publicate de-a lungul timpului, completând cu interesante comentarii pe cele mai importante dintre ele.
 
Faptul că poetul nu și-a editat în timpul vieții nici un volum care să fie alcătuit și tipărit sub îngrijirea sa, așa cum procedează orice autor preocupat de soarta operei lui (după cum se știe, Eminescu, deși având o severă conștiință artistică și lucrând cu mare grijă la desăvârșirea versurilor sale, nu era interesat apoi de „călătoria lor prin lume”), a lăsat mână liberă nu numai specialiștilor, ci și numeroșilor amatori de mai târziu, să manipuleze fondul de manuscrise rămase de la el și să extragă de acolo, după criterii aleatorii, materiale pentru alcătuirea unor ediții proprii a poeziilor eminesciene, foarte mulți fiind aceia care au profitat pe seama exploatării postume a lui Eminescu.  
 
Pericle Martinescu chiar glosează pe seama sorții poetului care, deși condamnat la o existență tragică, a avut parte de o posteritate glorioasă, pe care chiar el a bănuit-o atunci când, „străfulgerat de acest presentiment, a zămislit versurile sarcastice din Scrisoarea I-a, unde ironiza avant la lettre, pe proprii săi hagiografi postumi. Dar, cu toată satira virulentă îndreptată împotriva acestora, cu toată discreția și modestia, de care atâta dovadă a dat în viață, poetul n-a avut parte, după moarte, de marea liniște eternă de care a fost totdeauna însetat. Din contră, abia după moarte Eminescu a devenit ceea ce avea să rămână mereu: o mare problemă de istorie literară... El a intrat atât de adânc în conștiința românească, încât numele și opera lui s-au confundat aproape cu sufletul națiunii înseși și orice exegeză făcută pe marginea unei teme eminesciene este susceptibilă de a fi socotită o exegeză făcută pe indiferent care temă a eposului și etosului național”.
 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!


Epopeea volumelor eminesciene întocmită de Pericle Martinescu debutează cu ediția din 1884, pe care autorul o comentează pe larg, aducând detalii interesante despre mișcarea creată în jurul acestei apariții. Titu Maiorescu, primul editor al poeziilor eminesciene, scria atunci în prefață:
 

„Colecția de față cuprinde toate poeziile lui Eminescu publicate în Convorbiri literare de vreo doisprezece ani încoace, precum și cele aflate până acum numai în manuscript pe la unele persoane particulare. Publicarea se face în lipsa poetului din țară. El a fost totdeauna prea impersonal și prea nepăsător de soarta lucrărilor sale, pentru a fi putut fi înduplecat să se îngrijească însuși de o asemenea culegere, cu toată stăruința amicilor săi literari. Poeziile, așa cum se prezintă în paginile următoare, nu sunt dar revăzute de Eminescu și sunt prin urmare lipsite de îndreptările ce avea de gând să le facă, cel puțin la cele vechi.
 
Dacă totuși am publicat aceste poezii împreună cu celelalte așa cum se găsesc, am făcut-o dintr-un simțământ de datorie literară. Trebuiau să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gânduri într-o frumusețe de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viață.”

 
Acestei prime ediții maioresciene i-au urmat, timp de cinci decenii, volume de versuri eminesciene care au respectat în mare parte aceeași structură. Mai sunt luate în discuție edițiile alcătuite de V.G. Morțun (care intrase în tratative cu Eminescu încă din timpul vieții poetului), A.D.Xenopol, Ion Scurtu (socotit de autor cel dintâi cercetător serios al manuscriselor poetului), A.C.Cuza, N.Iorga, Gh.Adamescu, Gh.Bogdan-Duică, Octav Minar, C-tin Botez, Ion Pillat, Mihail Dragomirescu, G.Ibrăileanu (care, suferind de fobia microbilor, l-a folosit pe G.Topârceanu pentru cercetarea directă a manuscriselor aflate în custodia  Academiei Române).
 
Volumul „Odiseea editării «Poeziilor» lui Eminescu în prima sută de ani“, în care Pericle Martinescu a depus o riguroasă muncă de istoric literar, a fost propus în anul 2000 editurii Ex Ponto din Constanța, autorul considerând o datorie de onoare celebrarea, și în acest mod, a „Anului Eminescu.”
 
Descoperă în Biblioteca Digitală şi alte volume semnate de Pericle Martinescu!
 

„Existențe și creații literare“, de Pericle Martinescu

„Jurnalul intermitent“, de Pericle Martinescu

„7 ani cât 70”, de Pericle Martinescu

„Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim 1941-1945”, de Pericle Martinescu

„Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu

 „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim 1936-1939. Vulcanul Iubirii“, de Pericle Martinescu

„Costache Negri“, de Pericle Martinescu

„Excursie în Ciclade”, de Pericle Martinescu

„Umbre pe pânza vremii”, de Pericle Martinescu

„Sunt frate cu un fir de iarbă”, de Pericle Martinescu


 
 
 
 
 
 
 

Comentarii








Cele mai recente postari