Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:11 23 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Gherontie Nicolau - „Fac și eu politică. Politica națiunii mele”

ro

31 Aug, 2021 00:00 1646 Marime text
  • Pe 17 iunie 1934 lua naștere la Constanța Filiala locală a Ligii Antirevizioniste, în fruntea căreia se afla chiar episcopul Constanței, Gherontie Nicolau.
Liga Antirevizionistă Română (L.A.R.) a fost o asociaţie constituită în perioada interbelică de elita românească, cu scopul de a combate revizionismul (revizuirea tratelor de pace de după Primul Război Mondial) promovat de statele nemulţumite de configuraţia teritorială a Europei postbelice. Asociaţia a fost înfiinţată la 15 decembrie 1933, la Bucureşti, şi era formată dintr-un nucleu al elitei societăţii româneşti adunat în jurul lui Stelian Popescu, directorul cotidianului „Universul“. Deviza ligii era: „Pacea, pe temelia tratatelor, pe respectul obligaţiilor internaţionale şi pe întărirea forţelor morale şi materiale dintre naţiuni“.

Liga Antirevizionistă a fost înfiinţată ca reacţie la curentul revizionist care ameninţa România şi tinerele state naţionale înfiinţate pe ruinele Imperiului austro-ungar. România s-a confruntat după 1919 cu un revizionism tot mai intens din partea Ungariei în special, dar şi a Bulgariei şi a URSS. Pe acest fond s-a constituit în 1921 Mica Înţelegere dintre România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Lipsei de reacţie a statului român şi dezinteresului politic pentru afirmarea cauzei româneşti, i-a urmat luarea de poziţie din partea societăţii româneşti. Astfel, Liga şi-a asumat rolul de a combate revizionismul şi de a promova cauza românească, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Ea s-a constituit ca principala organizaţie antirevizionistă, cu un număr mare de membri şi filiale în toată ţara. A dezvoltat şi o puternică activitate anticomunistă.

Gherontie Nicolau: „Fac și eu politică. Politica națiunii mele“

Cuprins de spiritul antirevizionist, la constituirea Ligii de la Constanța, episcopul Gherontie declara că și el face politică, politica patriei, la fel ca alți slujitori ai altarului, precum „Mitropoliţii Sofronie, Nifon, la 1859; popa Şapcă şi Farcaş la Islaz, popa Lucaci“ etc.:

Dar, totuşi, iubiţi cetăţeni, fac şi eu o politică; este politica naţiunii mele, a patriei mele. Biserica a făcut totdeauna această politică şi a fost în fruntea cetăţenilor. (...) Această politică o face Biserica şi azi, cu toate versiunile contrarii, cari se strecoară pe ici-colo. Aceasta e politica pe care o fac şi eu. Respect stăpânirile, pentru că, după cuvântul apostolului, sunt de la Dumnezeu; simpatizez, însă, şi persoanele, pentru că în fiecare ins văd un patriot“.

Revenind la subiectul antirevizionismului, Gherontie Nicolau sublinia importanța atitudinii hotărâtoare a statelor „la a căror viaţă se atentează“, împotriva statelor care încercau „să pună, din nou, mâna pe moşii, cari nu li aparţin“:

După ce am stabilit aceste principii, să venim la obiectul întrunirii noastre. Statele, care au deţinut pe nedrept, în stăpânire silnică neamuri ce nu li aparţineau, au provocat deşteptarea gintelor şi dorinţa lor de desrobire. Acţiunea iniţială a fost autodeterminarea, scopul unirea etnică, iar mijloacele, dreptatea imanentă Dumnezeiască şi reînvierea vitejiei strămoşeşti. Aceste principii sfinte au schimbat harta Europei dându-i o configuraţie naturală. Prin tratate de pace, învinşii s-au obligat să respecte noua şi dreapta alcătuire. Când iscăleau tratatele, însă, împuterniciţii lor, concepeau planuri de revanşă. Aceste planuri s-au demascat în urma propagandei pentru revizuirea tratatelor de pace, de către nemulţumiţii ce-şi scăpaseră prada din mână. Cu jalbe pe la Liga Naţiunilor se încearcă - da, se încearcă, şi, vorba românului «Încercarea supărare n-are», dar rămâne aici, «încercare» - se încearcă, zic, să pună, din nou, mâna pe moşii, cari nu li aparţin, dar cari ar forma nervul lor de viaţă şi atacă tratatele de pace, sfidând dreptul altora la viaţă. Decât, iubiţi cetăţeni, lumea civilizată şi prietenii dreptăţii, nu se împacă cu poftele lor. Şi, astfel, vedem că Statele, la a căror viaţă se atentează, au luat atitudini hotărâtoare. Ele dau alarma şi protestează cu ultima energie în contra acestor atentate”.

„România Mare este opera lui Dumnezeu“

Îndemnul lui Gherontie Nicolau către români era de a răspunde pașnic revizioniştilor, deoarece, România Mare fiind opera lui Dumnezeu, „precum Hristos nu se poate împărţi, tot aşa nu se poate împărţi România Mare“, arăta episcopul constănțean:

„Noi, românii, fiind vizaţi de toţi nemulţumiţii din jurul nostru, suntem datori, ca,în chip paşnic şi civilizat, să aducem la cunoştinţa revizioniştilor că ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu poate să despartă; că România Mare este opera lui Dumnezeu, cel drept; că, dreptatea noastră, este veşnică şi nici gură de om, nici sabie, cu atât mai puţin vreo diplomaţie lumească, n-o poate ataca, ori schimba. Peste graniţele noastre nu se poate trece, în vecii-vecilor! Iubiţi Cetăţeni, la Întruparea Dumnezeu-omului Iisus Hristos, trei semne extraordinare s-au arătat din Cer: Sânge, foc şi fumegare de fum. (...) La Întruparea României Mari, tot aceste trei elemente s-au arătat aievea pe pământ, la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, Topraisar, Cobadin, pe Jiu, etc., sânge, foc şi fumegare de fum. Aceste trei elemente au întrupat România noastră veşnică. Şi, precum Hristos nu se poate împărţi, tot aşa nu se poate împărţi România Mare. Ea este şi rămâne: una, neîmpărţită şi nedespărţită de-a pururea. Nedreptatea a răposat pentru vecie: România Mare, va trăi în veci întru Hristos, care, precum a fost Învierea aşa este şi viaţa ei“.


Foto: Ionuț Druche
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală Gherontie Nicolau „Prin Biserică, presa românească a primit sigiliul eternităţii”

 
 
 
 
Comentarii








Cele mai recente postari