Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
13:13 22 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Firma „La Curcubeu” a familiei Kümbetlian

ro

22 Dec, 2020 00:00 3231 Marime text

Cartea de memorii a lui Garabet Kümbetlian, „Amintiri și povestiri“ , nu este doar o poveste de familie, ci un exemplu de viață pusă în slujba semenilor, de către un profesionist de o rară calitate umană.

Profesorul Kümbetlian ne oferă, în volumul său, o bogăție de date și de momente din istoria Dobrogei, dar și personaje cu care și-a încrucișat destinul, personalități care i-au marcat devenirea, profesori, oameni de știință sau artiști, cărora le sunt dedicate capitole distincte, generos ilustrate și urmate de „bibliografii esențiale”.

Primul capitol face istoricul familiei armenești din care provenea regretatul savant constănțean, cu detalii despre bunici și părinți, ca și despre afacerea cu vopseluri inițiată de ei la Constanța.
Menționăm faptul că tatăl autorului, Agop Kümbetlian, s-a născut în urmă cu  113 ani, pe 22 decembrie 1907.
 

„Bunicul meu patern Garabet Kümbetlian s-a născut la data de 7 februarie 1875 în oraşul Konia din Turcia şi s-a căsătorit în anul 1904 cu Zaruhi Garabetian născută tot în Konia, la data de 15 iunie 1883
Tatăl meu Agop, fiul lui Garabet, s-a născut în acelaşi oraş (Konia), la data de 22 decembrie 1907. Bunicul Garabet şi-a întreţinut familia mai întăi ca hamal în gara din Konia şi mai apoi în calitate de boiangiu (vopsitor de textile), meserie pe care o învăţase ca ucenic. Având cunoştinţă de primul pogrom din Turcia îndreptat în 1896 împotriva armenilor şi de situaţia din ce în ce mai tensionată dintre oficialităţile acelor vremuri şi comunitatea armeană, bunicul a hotărât să părăsească Turcia, astfel că în anul 1908 şi-a luat familia şi s-a îndreptat spre Istanbul şi de acolo la Bazargic. Între anii 1914-1918 tatăl meu, Agop, a urmat cursurile şcolii primare armene din Bazargic.
După război, în anul 1918, membrii familiei Kümbetlian au emigrat în România, la Negru-Vodă, de unde au ajuns mai târziu, în anul 1920, în Constanţa. Între anii 1920 şi 1922 Agop a repetat clasele a III-a şi a IV-a primară în limba română în Constanţa, iar în perioada 1922-1928 a lucrat cu interminenţe ca vânzător în cadrul firmei comerciale „Lampa Miraculoasă” a lui H. Pilibosian, la care era asociat şi bunicul meu Garabet K.
În anul 1925 Garabet K. a obţinut cetăţenia română, în baza „Deciziunea Civilă No.326 a Curţii de Apel din Constanţa”. Ca urmare, Agop K. s-a putut înscrie în acelaşi an (1925) ca elev în „Anul I” la „Şcoala comercială serală suprapusă şcoalei elementare de comerţ” de trei ani din Constanţa, al cărei director era celebrul economist Jean Stoenescu-Dunăre. A absolvit cursurile cu „Certificat de Absolvire” la data de 10 iulie 1928.
Între 15.08.1928 şi 15.08.1929, Agop K. şi-a satisfăcut stagiul militar în cadrul Regimentului 34 Infanterie din Constanţa, după care s-a reangajat în calitate de contabil la aceeaşi firmă („Lampa Miraculoasă”), până la data de 31.12.1932
La data de 06.06.1931, Garabet K. a solicitat Camerei de Comerţ şi Industrie din Constanţa (C.C.I.C.) aprobarea pentru înfiinţarea magazinului „La Curcubeu”, având ca obiect comercializarea în „detail”, pe cont propriu, de „anilinuri” (aniline) şi „văpselărie” (vopsele), cu sediul în strada Carol („Bulevardul Tomis”) nr.109 (pe amplasamentul actual al clădirii Telecom). Cererea a fost înmatriculată cu Nr.8/1931, data începerii comerţului fiind aprobată retroactiv, de la 01.01.1931 Anilinele (vopsele pentru textile din lână, bumbac şi celofibră) erau importate de la firma CIBA din Elveţia şi ulterior de la I.G.Farbenindustrie, din Germania. Cu acest prilej, Agop K. devine salariat (contabil) la firma tatălui său. În 16.11.1934 Tribunalul Judeţean Constanţa certifică, la cererea lui Garabet Kümbetlian, înscrierea în „registrul mărcilor de fabrică” a produsului „Curcubeu, vopsea ideală pentru ouă”, „în conformitate cu dispoziţiile articolului 7 din legea mărcilor de comerţ din 1879”.

 

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF!

În anul 1935 firma se extinde, Garabet K. înfiinţând „Sucursala La Curcubeu” din Constanţa, Str. Atelierelor nr.2, în conformitate cu adresa 454/18.06.1935 a Registrului Comerţului Constanţa. Un an mai târziu, la data de 18.03.1936, pe baza unei înţelegeri de familie, sucursala din strada Atelierelor Nr.2 trece pe numele lui Agop K., şi în conformitate cu Cererea de Înmatriculare cu Nr. 356(3744)/18.03.1936 din Registrul Comerţului îşi extinde „Obiectul şi felul comerţului” inclusiv pentru „fierărie, încălţăminte, articole de menaj, coloniale, manufactură şi mărunţişuri”
În baza aceleaşi cereri, Agop K. înfiinţează o nouă sucursală la NegruVodă, pe Strada Principală. Această ultimă sucursală pe numele tatălui meu a avut scopul de a asigura un loc de muncă (şi deci existenţa şi întreţinerea) membrilor familiei Agop şi Araxi Ghengiaslanian, care având paşaport Nansen şi nu obţinuseră încă cetăţenia Română, nu aveau drept de muncă.
La data de 03.05.1939, în baza Cererii Nr. 484 adresată Registrului Comerţului Constanţa, Agop K. solicită modificarea emblemei firmei, sub noul nume „La Curcubeul Mic”. Între anii 1939 şi 1946 este concentrat cu intermitenţe, iar între 09.03-25.06 şi 01.10-15.11.1942 se angajează, cu sprijinul dr. ing. Suren Cedighian, timp de 5 luni, în calitate de contabil, la Fabrica „Standard”-telefoane din Bucureşti, cu intenţia de a se muta în capitală. La 17.07.1942, în baza cererii Nr.1005/1942, sediul firmei din Constanţa, Str. Atelierelor Nr.2 se mută pe aceeaşi stradă la nr. 6, iar la 18.03.1944, în baza cererii 1036/1944, pe Strada Ştefan cel Mare nr. 84. La 11.06.1945 Garabet K. renunţă la emblema „La Curcubeu” în baza Cererii 1123/1945. Cu aceeaşi dată, Agop K. preia în baza Cererii 1124/1945 numele fostei firme a tatălui său, adăugând obiectului firmei sale „Comerţul de import”.
La data de 13.04.1946, Agop solicită Camerei de Comerţ, pentru orice eventualitate şi ca măsură de siguranţă, înscrierea în Registrul ei a unui „laborator pentru dozarea culorilor chimice şi chimicalelor ajutătoare, utilizate la industria casnică”. În acelaşi an (1946) cumpără o casă în Bucureşti pe strada Colonel Corneliu Popeia nr. 25, iar în perioada 01.04-01.09.1946 se angajează timp de 5 luni în calitate de contabil la „Fabrica Phoebus” a societăţii „Sapochim” din Bucureşti, cu aceeaşi intenţie de a deveni bucureştean. În anul 1947, Agop se înscrie în „Federaţia Generală a Meseriaşilor”, obţinând „Cartea de Meşter” nr.32/4822 în branşa „boiangiu”, iar în anul 1948 i se eliberează şi „Cartea de Membru” nr.12961.
În acelaşi an (1947) solicită „Camerei de Comerţ şi Industrie Constanţa”, cu Nr. 3530/02.10.47, reînscrierea sub firma „Curcubeu” a activităţilor de „vopselărie, mărunţişuri, laborator pentru dozarea culorilor chimice şi chimicalelor ajutătoare utilizate la industria casnică”, precum şi celei de „import”. Firma „Curcubeu” ajunsese să fie cunoscută în toată ţara. Anticipând iminenţa „naţionalizării mijloacelor de producţie” din 11 iunie 1948, la data de 11 martie 1948 Agop K. solicită Camerei de Comerţ şi Industrie Constanţa „radierea firmei mele individuale înregistrate sub Nr.3744/1936” din Constanţa, strada Ştefan cel Mare nr.84. Era actul de încetare a existenţei unei firme care devenise cunoscută în Constanţa şi chiar în restul ţării. Din clipa aceea Agop K. devenea „mic burghez”, iar eu, „cu origine socială nesănătoasă”. Activitatea profesională de „meseriaş boiangiu” a lui Agop K. a continuat şi după această dată, în cadrul atelierului de boiangerie de la domiciliul din strada Maramureş 14. Astfel, de exemplu, pentru impunerea pe exerciţiul 1948-1949, Federaţia Generală a Meseriaşilor din România Bucureşti, str. Săgeţii, 1, aprobă „dotarea boiangeriei din Constanţa cu „un cazan cu capacitate de 50 de litri” (fig. 1.19).
Din acel moment, pentru a-şi proteja şi asigura material familia, Agop K. se angajează „la stat”, munca propriu-zisă de boiangiu urmând s-o presteze acasă bunicul meu, Garabet, care tocmai împlinise 75 de ani şi se bucura, încă, de o sănătate „de fier” (fig. 1.20). Activitatea aceasta a bunicului este oficializată prin „Cererea de Înregistrare” nr. 10980/ 24.08.1950 adresată de el „Secţiunii financiare a oraşului Constanţa”, în scopul eliberării „autorizaţiei de funcţionare” a atelierului de boiangerie de la domiciliul său. În cerere se specifică faptul că „boiangeria este fără spălătorie şi fără călcătorie”, fiind dotată doar cu „un cazan de rufe cu un injector”. Tentativa lui Agop K. de a se muta în casa din Bucureşti a eşuat, datorită faptului că aceasta era ocupată de chiriaşi care nu erau de acord şi nu doreau să fie mutaţi în alte locuinţe similare. Ca urmare, începând cu anul 1948, Agop (fig. 1.21) se angajează şi lucrează succesiv în mai multe întreprinderi ale sectorului de stat din Constanţa, după cum urmează: • 1948-1951, şef serviciu contabilitate la magazinul „Plugul” ; • 1951, şef serviciu financiar şi planificator la „Sovromtransport”; • 1951-1952, şef serviciu financiar la „Întreprinderea Piscicolă Marea”; • 1952, referent contabil, şef serviciu financiar şi şef serviciu comercial la „Centrul de Librării”; • 1952-1956, şef serviciu financiar la ICRTIConstanţa; • 1956, referent tehnic la URCM; • 1956-1957, revizor contabil la Cooperativa „Drum Nou”; • 1957-1958, contabil şi apoi muncitor la IPAT; • 1958-1968, muncitor (boiangiu) la Teatrul de Stat.
Schimbările dese şi repetate din serviciu erau motivate şi se datorau calităţilor de „fost comerciant” şi „mic burghez”, şi care îi erau reproşate ciclic şi mereu tatălui meu. S-a pensionat la data de 1 februarie 1968. Tatăl lui (şi bunicul meu), Garabet K. a decedat la 5 aprilie 1968, iar tatăl meu, Agop K. după 15 ani, la 14 octombrie 1983.

 
#citește mai departe în volumul „Amintiri și povestiri”.
#autor Garabet Kümbetlian

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

 
 
Sursa foto: ilustrație din volumul „Amintiri și povestiri”, de Garabet Kümbetlian
 
Citește și:

Impresionanta prietenie dintre discipolul Garabet Kumbetlian și maestrul Stavru Tarasov
 
Artiști smulși din uitare, în cartea profesorului Garabet Kumbetlian

#citeșteDobrogea Cine a fost Garabet Kumbetlian. Biografia unui inginer cu dimensiuni de mentor (galerie foto+document)
 
 
 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari