Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:00 26 10 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală „Dobrogea - ultim popas, marginea pământurilor româneşti”

ro

25 Sep, 2021 00:00 1907 Marime text

 
Un articol semnat de scriitorul și bibliograful Emanoil Bucuța, membru corespondent al Academiei Române și îndrăgostit de ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră,  apare pe 26 septembrie 1933 în revista „Dobrogea Jună” (an XXIX, Nr. 115).

Materialul evocă momentul dezvelirii, la Constanța, a bustului lui I.N.Roman, creat de sculptorul  I. Dimitriu-Bârlad, prilej cu care autorul îi face un portret înduioșător fostului primar al urbei tomitane, personalitate de seamă a acestui spațiu de care s-a simțit profund atașat; el ne privește și astăzi, cu ochi de bronz, din fața Bibliotecii Județene, care îi poartă numele.

Este cel care, având rădăcini în Ardeal, născut în Basarabia, trăit la Iaşi, cu legături la Bucureşti, a ales să se oprească în Dobrogea, „într'adevăr ca un ultim popas, la marginea pământurilor româneşti”.

Articolul este intitulat „Ion N.Roman de bronz” și este indexat în volumul „Dobrogea Jună.Caleidoscop”.
 
„Era într'o zi de toamnă cu soare rar pe Mare când am coborât în Constanţa ca să fim martori la desvelirea statuiei lui Roman. În răscrucea dintre gară, prefectură şi Bulevardul Carol el aştepta liniştit şi nevăzut sub pânze. Mâine va face parte din alcătuirea acestei pieţe şi trecătorii se vor grăbi pe lângă el fără să-I mai deosebească. Dar astăzi umple locul, nemăsurat de înalt şi de alb şi toată Constanţa nu e decât un amfiteatru cercuit împrejur ca să-l vadă cum se naşte. În ceaţa de dimineaţă de dincolo de farul din larg fumegă drept două sau trei vapoare. Mai departe, spre miazăzi, în lungul ţărmului. sclipesc poate nişte acoperişuri, ca nişte geamuri cu flori de grădină de iarnă. Trebuie să fie Techirghiolul sau chiar lumina uitată aprinsă a farului dela Tusla. E ca o lume de negură, aşezată în caiuri şi în planuri nenumărate de perspectivă, care se adaugă şi ca aceleaşi trebuinţe de prezenţă. Când l-am văzut cea din urmă oară pe Roman era în anul când se sărbătoreau cincizeci de ani de viaţă românească a Dobrogii. Treceau alături, prin susul oraşului, pe unde hoinăreau copii, prin iarba prăfuită şi pe sub aripile morii de vânt. Astăzi, câmpul a fost înghiţit de nouile cartiere, iar moara şi-a deschis într-o seară aripile ei de pânză şi a pornit către lună. Roman era ca un martor al vremurilor şi-mi povestea de fiecare schimbare cu întâmplarea ei. Locul se făcea iară ca odinioară şi ochii amintirii îl puteau vedea ca atunci. Locul se făcea iară ca odinioară şi ochii amintirii îl puteau vedea ca atunci. Cu un cuvânt, însoţitorul meu dărâma sau zidea o lume şi mi se părea, ascultându-l întors acolo, că e chiar duhul plaiurilor celor acestora dobrogene, care păstrează vechile legende şi înnoadă la altele noui, când cu un râs, când cu un suspin.

Cu rădăcini în Ardeal, născut în Basarabia, trăit la Iaşi, cu legături la Bucureşti, el se oprise în Dobrogea, într'adevăr ca un ultim popas, la marginea pământurilor româneşti.

Am întârziat apoi la el în casă, în biroul de avocat constănţean, în care într-o răscolire de hârtii şi o răscolire de amintiri, clienţii se petreceau fără întrerupere, cu pricinele lor mai mari sau mai mărunte. Îl spionam puţin, în legăturile cu aceşti oameni ai întâmplării, turci cu vorba stricată şi localnici crunţi şi iuţi de limbă. Îi împăca pe toţi, cu o ştire sau cu o glumă, punea o dată unui act sau dădea o întâlnire la o înfăţişare şi-i însoţea până la uşă cu aceeaşi voe bună. Cineva îl întreba de băeţi, ce mai fac, şi o înviorare neaşteptată trecea peste tot obrazul păstrat înainte sub o mască egală zâmbitoare. Părintele trăia în el cu o putere de înduioşare pe care nimeni n'ar fi bănuit-o. Rămânea cu mâna pe articolul de gazetă încă neisprăvit şi vorbea de copii şi de nădejdile legate de ei. Chema pe cel care mai se găsea în odaia vecină, cu un tertip oarecare, ca să-i spună cu un scriitor dela Bucureşti a venit să-l vadă şi ca să-i ceară ceva pe care numai el îl ştia, unde e. Şi îmi făcea cu ochiul ştrengăreşte, trecându-şi mâna prin bărbuţa încărunţită, pe când băiatul, nevinovat, se apleca peste săltare.
Astăzi... prietenul meu mai bătrân şi mai înţelept de altă dată, mă priveşte fără supărare. În faţa lui, Marea s-a luminat până în fundul cerului şi peisajul e curat şi umanizat ca o acuarelă.
Ioan Roman n'are nevoe cu acest prilej, de o biografie. Viaţa lui o cunoaştem toţi pentru că s'a împletit până eri cu a noastră. Constanţa îl are azi în bronz, în mijlocul ei, aşa cum îl întâmpina în fie ce dimineaţă când ieşea la munca lui zilnică. El s'a oprit numai într'o bună zi, de acea oprire care ne aşteaptă o singură dată pe fiecare, dar pasul din urmă a fost o trecere în această lume a amintirii.
Aci, la marginea Mării, în bătaia vântului din larg, loc de odihnă visat zadarnic de cel mai mare şi mai iubit poet al lui Roman şi la marginea ţării, unde a trăit şi a luptat ca un bun ostaş, el vorbeşte oamenilor cari vor poposi o clipă să-l privească, de înalte şi mândre idealuri.
Pentru noi cari am avut norocul să-l cunoaştem în asemenea moment e un prilej de duioşie, dar pentru toţi ceilalţi el e o lecţie. Să ascultăm şi noi glasul acestei lecţii, care aminteşte de o viaţă închinată celor mulţi de bucuria studiului, de îndeplinirea zi cu zi a datoriei, de dragostea familiei, de puternicele satisfacţii ale creşterii neamului şi ţării Roman s'a jertfit încă o dată şi s'a întors întru noi, ca să fie mai multă vreme, peste hotarele vieţii omeneşti, această lecţie. Ştia câtă nevoe aveau de ea. Să ne pătrundem de gândul care vine de dincolo de lumea noastră. Constanţă să fie mândră şi vrednică de lecţia pe care ne-o ţine tuturor în cântecul de slavă al Mării.”
 
#citeşte mai departe în „Dobrogea Jună. Caleidoscop
#„Dobrogea Jună. Caleidoscop”
#Autori Gelu Culicea, Alina Sin, Iuliana David
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: historia.ro

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Există în ţara asta două feluri de dreptăţi - una pentru cei mici şi alta pentru cei mari”

#Dobrogea Digitală: „Lumea e aşa cum este şi ca dânsa suntem noi!”
 
Comentarii








Cele mai recente postari