Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:40 26 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu În preajma vulturilor pleşuvi din Dobrogea

ro

14 Jan, 2020 00:00 930 Marime text

În vara anului 1935, profesorul R.I. Călinescu a întreprins o călătorie de studiu pe litoralul dobrogean al Mării Negre. Impresiile şi observaţiile culese cu această ocazie s-au concretizat în zece reportaje (grupate în volumul „Cutreerând Dobrogea meridională“disponibil în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa) pline de descrieri pitoreşti, „mai mult asupra lucrurilor puţin sau de loc cunoscute marelui public cetitor”.
 

 
Încredinţat că informaţiile oferite de el vor umple un gol în literatura noastră turistică, destul de modest reprezentată la acea vreme, autorul ne oferă un interesant capitol dedicat vulturilor pleşuvi din Dobrogea.
 

„La o oarecare distanţă zărim, oarecum contrariaţi, o grupă de omuleţi cenuşii, de înfăţişare ciudată, cu totul neobişnuită.
Apropiindu-ne mai mult, constatăm că omuleţii noştri sunt nişte păsări uriaşe, înalte de un metru, cu gâtul golaş şi cu ciocul puternic încovoiat.
 
Îi recunoaştem înfricoşaţi. Sunt vulturii pleşuvi!
Un fior rece ne trece prin şira spinării.
Îi numărăm. Sunt vreo treizeci. Stau tăcuţi şi imobili pe faleză, cei mai mulţi privind spre mare. Dacă s'ar năpusti cu toţii peste noi, ne-ar face harcea-parcea, cu pliscurile şi ghiarele lor ascuţite.
Unul din ei ne zăreşte. Ca la un semnal îşi îndreaptă acum toţi capetele spre noi.
Ne gândim că fără nici-o armă, suntem pierduţi. Dealtfel şi cu arme ce-am putea face contra a treizeci de clonţuri ascuţite şi a douăsute patruzeci de ghiare încovoiate ca iataganele, câte opt de fiecare vultur?!
 
Dar în loc să ne atace, cum ne aşteptam, vulturii ne privesc câtva timp indiferent şi îşi iau apoi sborul cu un fâlfâit leneş, greoi şi sgomotos, pe care-l scot din nişte aripi imense.
După câtva timp de sbor se aşează din nou pe faleză, ceva mai departe. Cu aripile întinse, un vultur pleşuv are lungimea de doi metri şi jumătate. Deşi uriaşe, aceste păsări se hrănesc mai mult cu stârvuri.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

„Cuibul vulturilor pleşuvi împrăştie o putoare insuportabilă, de te ia durerea de cap!”
 
Îi privim cu binoclul. Unii sunt tineri, alţii adulţi.
La cei tineri se observă pe cap şi gât un fel de puf alb. La cei din urmă, pielea gâtului este golaşe, încreţită şi de culoare albastră. Se vede că puful cade cu vârsta, gâtul devenind pleşuv.
Şi unii şi alţii au la baza gâtului câte un guler de pene lungi şi fine. Ne uităm în prăpastie. Pe lespezile cenuşii de piatră şi la gura peşterilor ce se deschid spre mare, observăm un mare număr de vulturi pleşuvi.
 
După multă trudă şi cu riscul de a cădea în mare, ajungem, legaţi de o frânghie solidă, la gura unei asemenea peşteri, stârnind toţi vulturii, ce-şi iau sborul. La doi paşi de noi observăm cuibul unui vultur pleşuv. E un cuib construit foarte grosolan, din câteva ramuri aruncate la întâmplare, fără nici-o ordine.
Observăm deasemenea cu mirare că acest cuib primitiv construit, nu e nici măcar bine adăpostit contra ploilor.
 
Prin Aprilie-Mai, partea femeească depune în el un ou, rar două. După ce puiul a ieşit din ou, părinţii îl îngrijesc cu toată dragostea, aducându-i hrană din belşug. Cuibul propriu zis e relativ curat. Împrejurimile acestuia sunt foarte murdare pentrucă puiul îşi face necesităţile ridicându-şi târtiţa în sus şi împroşcând murdăria la oarecare distanţă. Deaceea cuibul vulturilor pleşuvi împrăştie o putoare insuportabilă, de te ia durerea de cap!
Ne urcăm iară pe faleză şi mergând agale spre capul Caliacra, stârnim de câteva ori cârdul de vulturi până când aceştia simţind că s'au depărtat prea mult de cuibare, îşi iau sborul înapoi, descriind un arc domol deasupra mării. Suntem scăpaţi. Ne regăsim iară singuri şi din nou într' o linişte profundă.”

 
#citeşte mai departe în lucrarea „Cutreerând Dobrogea meridională“ 
#„Cutreerând Dobrogea meridională“
#Autor R.I. Călinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: „Cutreerând Dobrogea meridională“, de R.I. Călinescu
 
Citeşte şi:

 #DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu: Rechinii din Marea Neagră - cum îşi pregătesc puii la „şcoala vieţii” şi la „şcoala muncii
 
#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu: „Dobrogea, o adevărată corabie a lui Noe”

#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu: Staţiunea zoologică maritimă de la Agigea, apărută în „paradisul singurătăţii”
 
 
Comentarii








Cele mai recente postari