Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:27 08 04 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian Destinul unui mare maestru al penelului, Hrandt Avakian

ro

12 Feb, 2020 00:00 1679 Marime text
Armean de ambii părinţi şi român prin tot ce a înfăptuit pentru ţara de adopţiune, Hrandt Avakian a fost un pictor de prestigiu şi colecţionar de renume născut în 1900 în oraşul Alpe (Siria).
 


Vă prezentăm astăzi o altă biografie impresionantă adusă la lumină de publicistul Simion Tavitian în primul volum al triadei „Armeni de seamă din România”.

„Hrandt Avakian şi-a petrecut copilăria şi prima tinereţe, până la vârsta de 20 de ani, în Orient. La începutul primului războiul mondial, familia Avakian (mama, trei fete şi doi băieţi), ca multe alte familii care au scăpat de programul din 1915, părăseşte ţara de baştină şi se refug ază în România, stabilindu-se pentru început la Balcic.
 
Încă din liceu, Hrandt Avakian dă semne de atracţie pentru pictură. Primele instrucţiuni le primeşte de la profesorul de desen, un pictor neamţ pripăşit în Alep. La Balcic, tânărul exaltat de pictură se va bucura de îndrumarea unor maeştri ai penelului ca Iser şi Steriade. Acesta din urmă îi propune lui Avakian, văzându-i vrednicia şi entuziasmul, să vină la Bucureşti, dându-i ca adăpost Muzeul Kalinderu, al cărui director era. A fost numit, la început, ca paznic, punându-i-se la dispoziţie o odaie de lucru, de fapt, atelierul lui Steriadi, împărţit în două.
După câţiva ani, Steriadi îşi dă sema că paznicul muzeului e de-acum un pictor de netăgăduită valoare şi purcede la organizarea primei «Expoziţii Hrandt Avakian», care se va bucura de mare succes, cucerind chiar preţuirea unor critici zgârciţi cu laudele.
 
Astfel, în «România literară», nr. 2 din 27 februarie 1932, Eugen Ionescu, cel care mai târziu avea să devină celebrul autor dramatic şi membru al Academei Franceze, care la sfârşitul vieţii sale s-a apucat de pictură, semnalează următoarele despre expoziţia lui Hrandt Avakian: «Hrandt Avakian posedă în gradul cel mai acut o minuţioasă caligrafie, mai puţin a culoarei, mai mult a desenului. Nu aprob principial metoda domniei sale tehnice, dar este onest şi necesar să recunosc acestui tânăr artist deplinătatea perfectului său meşteşug grafic. Glaciaritatea impersonală a tablourilor, scrupulozitatea unui ochi atent, aplicat formelor exacte, pot exploda oricând, în calităţi neaşteptate, dacă un oarecare deficit de viaţă emoţională s-ar umple i-ar fi uşoară calea, de pildă, spre mult doritul şi trâmbiţatul neoclasicim: supunere cu umilinţă la obiect (minunată formulă de viaţă estetică).
Pentru că d-nul Hrandt Avakian este înzestrat (acest lucru este neîndoios) trebuie să cuprindă în vechile tipare focul viu al emoţiei».

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Dar nu numai Eugen Ionescu îl socoteşte pe Hrandt Avakian o personalitate de netăgăduit. Al. Paleologu scrie mai târziu în „Universul literar" nr. 3 din 5 martie 1938: «Dl. Hrandt Avakian expune peisaje, naturi moarte şi un portret. Insistăm asupra peisajelor dintre care relevăm o vedere de iarnă, în care tonalităţile de alb au o luminozitate spulberată de un efect plastic impresionant într-o notă foarte justă. Naturile moarte sunt armonizare coloristică cu mult simţ de muzicalitate».
 
Iar mai târziu, reputatul critic Ion Frunzetti, vorbind despre arta lui Hrandt Avakian notează: «El sintetizează pe un petec de hârtie un întreg univers poetic, compus nu doar dintr-o barcă, o salcie şi un năvod, ci din toată zarea ce împrejmuieşte munca pescarului». (...)
 
În afară de pictură, Hrandt Avakian, împreună cu sora sa Beatrice Avakian, a iniţiat şi dăruit Statului Român un Muzeu de artă orientală. A publicat în Editura «Albatros» (colecţia «Cogito»), o parte din cugetările sale: «Artistul modest este ca o lumânare de ceară, arzând se topeşte de propria-i căldură» . «Frământ vopseaua pe paletă cu un descântec tăcut, ca pe pânză, ea să devină duh». După moartea fratelui, Beatrice Avakian a creat o bursă anuală, care să fie acordată celor mai buni studenţi de la Academia de Arte Frumoase din Capitală”.

 
#citeşte mai departe în „Armeni de seamă din România”
#„Armeni de seamă din România”
#Autor Simion Tavitian
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian
 
Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Armeni sub cupola Academiei Române“, de Simion Tavitian, de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa

#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian: Constănţeni cu biografii de savanţi - Arabela Aprahamian

 
 
Comentarii








Cele mai recente postari