Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:45 14 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală 2064 de ani de la nașterea „uriașului” Publius Ovidius Naso. Tributul pe care-l datorăm memoriei şi operei sale

ro

20 Mar, 2021 00:00 2395 Marime text
  • „Ovidiu la Pontul Euxin”, de Adrian Rădulescu
 
„Ca primi beneficiari spirituali ai sacrificatului artist, noi românii suntem datori să-i cinstim cenuşa şi creaţia nemuritoare scrisă cu lacrimi. Şi dacă opera sa perenă s-a dovedit biruitoare în asalturile celor peste 20 de veacuri, putem fi siguri că ea va dăinui mai departe, alături de marile
creaţii ale antichităţii, semnate de Vergilius, Horatius, Propertius ş.a.”, consemna marele istoric dobrogean Adrian V. Rădulescu, în volumul „Ovidiu la Pontul Euxin”.
 
O remarcabilă monografie, care se concentrează asupra vieții și operei celui care veghează în piața ce-i poartă numele o cetate tomitană pe care și-ar fi dorit-o cu siguranță „tezaurizată”, o cetate care ar fi trebuit să polarizeze atenția turistică din întreaga lume.
 
Revenim, însă la lucrarea magistrului Rădulescu, întrucât sâmbătă, 20 martie, se împlinesc 2064 de ani de la nașterea unei uriașe personalități, căreia îi datorăm etern rememorarea – Publius Ovidius Naso, oferindu-vă frânturi din viața sa, așa cum au fost ele consemnate în cele circa 170 de pagini, bogat ilustrate, ale cărții „Ovidiu la Pontul Euxin”.
 

„Publius Ovidius Naso a văzut lumina zilei la 20 martie anul 43 î.e.n., în oraşul Sulmo - azi Sulmona - în regiunea munţilor Abruzzi din Italia centrală, la 158 km de Roma, pe drumul care leagă cetatea eternă cu oraşul de pe coasta Mării Adriatice, Pescara. Era în perioada serbărilor aşa-numiite Quinquatrii, închinate zeiţei Minerva, căreia mai tîrziu, Ovidius îi va aduce recunoştinţa sa poetică (Fasti, V, 833-834).
 
(...) Ovidius descinde dintr-o veche familie de cavaleri. Părinţii săi nu dispuneau de o mare avere, dar au ţinut să dea celor doi copii - lui şi unui frate mai mare, Lucius - o educaţie pe măsura odraslelor aristocratice, pentru a le înlesni ascensiunea în ierarhia funcţionarilor publici - cursus honorum. în dorinţa de a le dezvolta patriotismul, tatăl lor le evocă adesea istoria glorioasă a romanilor, trecutul neamului pelignilor din care descindeau gentilic, precum şi al oraşului Sulmo, unde s-au născut, asigurîndu-i că întemeietorul ei ar fi fost legendarul Solymus, tovarăşul de luptă al troianului Aeneas. (...)
 
Opţiunea pentru poezie îi va aduce repede faima. Tînărul Ovildius, înzestrat cu imaginaţie nestrunită, era convins de gloria sa. Or, unul din scopurile pe care ni le-am propus rezidă tocmai în înfăţişarea tristei lui deveniri, pe care noi românii ne clădim capitole întregi de istorie şi fără
de care nu s-ar fi realizat cele două monumente lirice scrise în exilul tomitan: Tristia şi Epistulae ex Ponto.

 

CITEȘTE INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Dar să reluăm firul biografiei sale.
În anul 25 î.e.n. cînd Ovidius împlinea 18 ani, pentru completarea formaţiei sale intelectuale, care în concepţia paternă însemna oratoria cu avantajele ce ar fi decurs de aici, a fost trimis să cunoască şi să cerceteze cultura elenă în Grecia, Asia Mică şi Sicilia, ţinuturi de veche tradiţie istorică şi culturală grecească, aflate în componenţa extra italică a Imperiului Roman de atunci. În timpul acestui periplu mediteranean, îi moare fratele. La întoarcere, pentru a nu-şi indispune părinţii care-i hărăziseră o carieră mai practică, a intrat în rîndurile corpului juridic -roman, ocupînd mai multe funcţii, dintre care aceea de triumvir capitalis - supraveghetor al ordinii publice în oraş şi apoi judecător. (...)
 
Potrivit unor aranjamente matrimoniale ale părinţilor, mult prea tînărul poet se căsătoreşte, dar, din motive nemărturisite, prima lui căsnicie a durat puţin:
Paene mihi puero nec digna nec utilis uxor
Est data, quae tempus ,per breve nupta fuit. (Tristia, IV, 10, 69-70)
 
M-am însurat de tînăr, dar nu era de mine,
Soţia ce mi-au dat-o puţin am fost cu ea.
 
S-ar părea, după cum reiese din versurile citate, că prima lui soţie ar purta vina despărţirii. În continuare, pe cea de a doua o apreciază, dar nici această căsnicie nu durează:
Illi successit, quanivis sine crimine coniunx,
Non tamen in nostro firma futura toro. (Tristia, IV, 10, 71-72)
 
Urmă apoi a doua, femeie cumsecade,
Dar casă nici cu dînsa eu n-am putut să ţin.
 
De ce s-a despărţit şi de a doua soţie dacă, aşa cum el însuşi ne mărturiseşte, era o femeie aşezată ? - ne-am putea întreba dintr-o firească nedumerire; dar, fiindcă Ovidius nu vrea să se explice, îi vom respecta discreţia şi-i vom urmări mai departe destinul.
 
După cele două tentative nereuşite, el se căsătoreşte din nou. Fabia este pe măsura aspiraţiilor sale, la fel de credincioasă ca şi Penelopa lui Ulisse, şi ii va fi alături în grelele încercări:
Ultima, quae mecum seros permansit in annos,
Sustinuit coniunx exulis esse viri (Tristia, IV, 10, 73-74)
 
A treia pîn'la urmă rămase lîngă mine
Şi n-a roşit să fie soţie de proscris.
 
De data aceasta poetul ne prezintă o mai completă identitate a ultimei sale soţii: Fabia venea «din a Faliscilor ţară bogată-n livezi» şi aparţinea unei familii aristocratice. Ea este îndrăgită de soţ, care-i recunoaşte însuşirile de femeie superioară. Mai mult, ea împinge devotamentul dincolo de linia comună, vrînd să-şi urmeze bărbatul în exil. Dar simţul de înaltă demnitate al poetului nu va încuviinţa; el înţelege să-şi ispăşească singur pedeapsa căpătată pentru erori personale.
Din cuprinsul elegiei autobiografice, mai aflăm că Ovidiu a avut o fiică, iar de la aceasta doi nepoţi”.

 
#citeşte mai departe în „Ovidiu la Pontul Euxin”
#Autor Adrian Rădulescu

Dacă, în urmă cu 123 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (I) - De la Roma, spre Tomis. Vestea relegării
 
#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (II) - De la Roma, spre Tomis. Traseul (De pe Via Appia, pe țărmul Pontului Euxin)
 
#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (III) - De la Roma, spre Tomis. În ghearele primejdiei
 
Comentarii








Cele mai recente postari