Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:47 02 12 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Ultima călătorie a lui Ovidius (III) - De la Roma, spre Tomis. În ghearele primejdiei

ro

27 Oct, 2020 00:00 1487 Marime text

În primăvara anului 9 d.H, poetul latin Publius Ovidius Naso ajungea în Scythia Minor, la Tomis, locul unde avea să își petreacă relegarea (exilul) în următorii nouă ani. Pentru a ajunge în cetatea pontică, avusese parte de o călătorie lungă, de peste patru luni de zile, și plină de primejdii. În acest ultim articol din serie ne vom concentra atenția asupra acestor pericole pe care le-a întâmpinat Nasone (Năsosul), cel exilat pentru „o poezie și o greșeală " („carmen et error"). Principala sursă bibliografică este chiar opera sa scrisă la Tomis, „Tristele" și „Ponticele".



În Sala Ovidiană din incinta Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, lângă harta ce reface traseul de la Roma la Tomis, se regăsesc și câteva citate din opera ovidiană. Într-unul dintre acestea se face referire la ruta urmată, dar și la corabia "Minerva", unul dintre vasele la bordul căruia a fost îmbarcat.

"Minerva cea bălaie îmi este ocrotitoare / Corăbiei, la proră e scutul zugrăvit / Ea marea o înfruntă și nu se dă bătută / Când vin spre ea năvală talazurile mari / Așa izbește apa în laturile navei / Ca grindina de pietre în ziduri de cetate. / În Samosul cel tracic m-a dus truditul vas / De aci până la Tempyra mai rămânea un pas. / Căci eu am vrut de-acolo să merg pe jos prin țara / Bistonilor, iar nava s-a întors la Hellespont / Spre Bosforul pe care îl străjuie Bizanțul / De Tinia să treacă, de urbea lui Apollo / Ș ipe sub Anhialul cu ziduri întărit / Să treacă de limanul Messembriei, de Odesus / De cetățuia zisă pe numele lui Bah / Pe urmă, la cetatea miletică să ajungă / Acolo unde Zeul pe mine m-a gonit".

După cum am menționat și în articolul anterior, după Samotrace, vasul "Minerva" îl duce pe Ovidius la Tempyra (Timporium), în sudul Traciei, de unde el își continuă drumul terestru. "Minerva" se întoarce în Hellespont, având bagajele poetului, și intră apoi în Marea Neagră, până pe litoralul vestic.
Evident, cea care a dat numele navei este Minerva (la greci Pallas Athena) nimeni alta decât fiica lui Jupiter (Zeus), zeiță a înțelepciuni, a războiului strategic, a artelor și meșteșugurilor și nu în ultimul rând, inventatorea construcțiilor navale.
Acea Tinia/Thynia menționată este o regiune antică din nordul Mării Marmara (Propontis), locuită în vechime de tribul tracic al tinilor.
"Urbea lui Apollo" este evident cetatea Apollonia Pontica (azi Sozopol, Bulgaria), colonie milesiană de secol VII î.H, unde se afla un templu al zeului și o statuie colosală a acestuia. Apollo era zeul luminii și al zilei, personificare a Soarelui, zeu al artelor (protector al muzicii și al poeziei) și al profeției. Anticul oraș Mesembria (Mesambria) este actualul Nessebar iar Odesus (Odessos) este Varna de astăzi. "Zeul" la care se face referire este Cezarul, împăratul Augustus (n.a. adorat ca zeu în cadrul cultului imperial roman).

Ovidius alege să nu parcurgă pe mare ultima mare etapă a călătoriei sale. Se teme mai mult de furtună și de strâmtori, decât de tâlharii pe care i-ar fi întâlnit pe drumuri de pământ. Este și normal să fie așa pentru că poetul exilat are un as în mânecă: beneficiază de escortă militară, capabilă să îl ducă în siguranță în Scythia Minor.
Da, el beneficiază de sprijinul și prietenia proconsulului Macedoniei Sextus Pompeius, un văr al celebrului general triumvir Pompei cel Mare, învins de Cezar la Pharsalus în 48 î.H. Pompei cel din vremea lui Ovidius este militar de carieră, senator roman, consul (în anul 14 d.H), dar și patron al artelor. El se îngrijește ca Ovidius să parcurgă drumul în deplină siguranță. Drept urmare, Ovidius îi va dedica patru poeme scrise în exilul tomitan, în cartea IV din "Epistulae Ex Ponto" (Pontice).

Când debarcă la Tempyra, deși se află sub protecția lui Sextus Pompeius, Ovidius esteîngrijorat, dar nu de soarta lui, ci de aceea a navei care își continuă drumul de ape: "Mă rog și-acum să treacă în siguranță prin gurile Pontului cel întins / Și să intre în apele geților, către care trebuie să se îndrepte".
În traducerea adaptată literar a lui Eusebiu Camilar, versurile sună astfel: "Spre geticele ape să-i fie somnul lin / Cu bine să străbată întinsul Euxin"

Pe parcursul lungii sale călătorii de la Roma la Tomis, Publius Ovidius Naso s-a aflat în primejdie de nenumărate ori. Furtunile cumplite sunt ceva obișnuit în acea perioadă a anului iar el descrie aceste momente teribile pe care le-a trăit. Lăsăm să ne spună asta tot traducerea adaptată a lui Eusebiu Camilar:
 

"Mi-a mai rămas tărie să vă implor din zări / Voi, zei ai înălțimii și ai neguroasei mări / Spre nava zbuciumată să pogorâți veghind / În coastă să n-o bată furtuna bubuind / Pe negrul drum al Mării, îngrozitor, străin / Nu îndepliniți pedeapsa cezarului divin...
Pe lungul drum al mării de vânturi răscolit / Cuvântul rugii mele se pierde-n nesfârșit / Și stropii mari de ploaie încep a șiroi / Când vântul Notus vine, vuind, din Miazăzi / Și îmi întoarce glasul și strigătul spre zei / Nicicând să nu ajungă, sfâșietor, la ei / Și se zborșește coama grozavei vijelii / Și poate o să atingă și astrele-n tării...
Și din văzduhuri munții în stropi mari se cern / Și cad până-n adâncul cel negru din infern / Și cum mă uit, departe, în larg văd îngrozit / Cum numai cer și ape se întind în infinit...
Și cum răcnesc spre ceruri, voi zeilor trufași / Furtuna-mi bate fața cu pumnii uriași / Și cum răcnesc spre ceruri în deznădejde grea / Amară, apa morții pătrunde-n gura mea...
Dar iată că lumina s-a arătat brăzdând / Adâncul întuneric și marea fremătând / S-a liniștit Furtuna, pieriră munții grei / Nu mai bătea în navă cu tunetele ei...".


Zeii nu au permis ca Ovidius să își piardă viața în astfel de clipe de primejdie. A ajuns teafăr la Tomis, într-o zi de primăvară. A intrat în cetate... și în istoria acestui ținut, pentru totdeauna...


Bibliografie

"Ovidio fra Roma e Tomis", Centro Ovidiano di Studi e Richerche, a cura di Giuseppe Papponetti, Sulmona 2006, lucrări ale Congresului Internațional de Studii, Sulmona 13-15 iunie 2003

Adrian Rădulescu - "Ovidio nel Ponto Euxino", Archeoclub D Italia, Sededi Sulmona, 1990

Aldo Luisi - "Insidie e Imprevisti di un viagio imposto", în volumul "Ovidio fra Roma e Tomis"

Carl Blum - subcapitolul "Călătoria spre Tomis și petrecerea lui în această cetate", din articolul "Cauzele relegării poetului roman Publius Ovidius Naso la Tomis", publicat în Analele Dobrogei an IX, vol.2, Cernăuți, 1928

FONTES I - "Izvoare privind istoria României vol.I, De la Hesiod la Itinerarul lui Antonius", coordonatori Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe Ștefan, extrase din "Pontice" și "Triste", p.272-344, Editura Academiei RPR, București 1964

Ion Acsan - "De ce a fost exilat poetul Ovidius la Tomis", articol publicat în historia.ro

Eusebiu Camilar - "La Pontus Euxinus", articol publicat în colecția Bilmenarul lui Ovidius, Editura Academiei, București, 1957, articol publicat pe diacronia.ro

Victor Kernbach - "Dicționar de mitologie generală", Editura Albatros, București, 1995

Foto - Fragmente din "Harta drumului lui Ovidius de la Roma la Tomis", expusă în Sala Ovidiană, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC)
 

Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (II) - De la Roma, spre Tomis. Traseul (De pe Via Appia, pe țărmul Pontului Euxin)
 
Comentarii








Cele mai recente postari