Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:05 26 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dobrogea (Scythia Minor) în urmă cu 1500 de ani, în vremea împăratului Iustinian(I). Vremuri tulburi

ro

20 Aug, 2020 00:00 1201 Marime text
 
 
Istoria tărâmului dintre Dunăre și Mare este presărată de numeroase pagini tulburi, dar și de povești pline de măreție, care vin să adauge noi elemente de unicitate în cronica milenară a acestui pământ.
Ruinele antice îmbogățesc biografia bătrânei Dobrogea, Scythia Minor, fie că ele datează din vremea coloniștilor greci, din timpul stăpânirii romane sau din secolele dominației romano-bizantine.
 
Astăzi, în Constanța, orașul modern suprapus peste anticul Tomis, una dintre cele mai frumoase și apreciate zone este cea a Parcului Arheologic, cel aflat în vecinătatea Primăriei. Ruinele și vestigiile de aici sunt admirate de toată lumea și conferă un aer misterios și măreț deopotrivă acestei urbe milenare.
 
Puțină lume știe însă, din păcate, din ce perioadă anume datează zidurile prelungi și porțile ce veghează astăzi Bulevardul Ferdinand. Ele nu au nicio legătură cu nefericitul poet exilat Ovidius, care și-a consumat anii de surghiun în veacul I d.H, cu jumătate de secol înaintea construirii zidurilor de care vorbim. Pe vremea lui Naso, Tomisul era mult mai mic, ocupa doar Peninsula și nu ajungea în nord mai sus de zona cunoscută asăzi ca La Lupoaică.
 
Zidul de incintă ce mărginește azi Bulevardul Ferdinand, de la Fantasio și până la Harta de Mozaic, datează din vremea împăratului bizantin Iustinian I cel Mare, care a domnit între anii 527 și 565 d.H. A fost conducătorul fostului Imperiu Roman de Răsărit, într-o epocă în care vechea Romă, Imperiul Roman de Apus, nu mai era decât o simplă amintire (n.a. nu mai exista oficial din anul 476).
Așadar, Răsăritul bizantin, condus de la Constantinopole (Byzantion) rămăsese singura mare putere ce încerca să conserve măreția imperiului de altădată. Această tentativă era una extrem de dificilă, mai ales în sec.V-VI d.H, perioadă în care Europa se afla sub asediul și invaziile a numeroase neamuri migratoare.
 
Dintre toți împărații romano-bizantini ai acelor vremuri, Iustinian I se remarcă, de departe, ca fiind cel mai important. Reformele sale administrative, juridice, sociale și militare au fost de natură să readucă imperiul aproape de măreția de altădată. Nu a durat mult acest lucru, dar epoca lui Iustinian rămâne și astăzi ca una de referință.
 
În primul rând, în vremea sa, întreg imperiul trece printr-o amplă activitate de refacere. În fața invaziilor migratoare, pentru a păstra granițele imperiului, basileul ordonă reconstrucția cetăților, fortificațiilor și drumurilor din toate provinciile imperiului. De la Constantin cel Mare (305-337 d.H), niciun împărat roman nu mai investise atât în acțiuni de refacere.
 
Scythia Minor, grav afectată în ultimele două veacuri de către atacurile străine (goți, huni, slavi, avari etc) este una dintre provinciile care vor profita cel mai mult de ceea ce putem numi Reconstrucția Iustiană. Orașele și așezările ruinate de atacurile "barbare" vor fi refăcute și vor reîncepe să se dezvolte economic. Drumurile sunt, de asemenea, reparate, și devin mai sigure, prin măsurile de reorganizare militară, impuse de împărat.
 
Pentru capitala Tomis, cel mai important oraș al Scythiei Minor, Refacerea Iustiniană este extrem de importantă:  în aceste timpuri cetatea va cunoaște practic ultima sa perioadă de mare înflorire, din epoca antică. Toate orașele provinciei vor profita, lucru pe care îl vom arăta în această serie de materiale.
 
Rămânem însă pentru moment la Tomis, unde este necesar să oferim câteva detalii. În anul 536 d.H, ca urmare a reformei administrative demarate de Iustinian, provinciile Scyhia Minor și Moesia Secunda sunt desprinse din dioceza Traciei. Conducerea lor este dată unui questor imperial care își avea cartierul general la Odessos (Varna de astăzi). În acest fel devenea ceva mai ușoară guvernarea regiunii, ale cărei fruntarii puteau fi păzite (teoretic) mai ușor.
 
Măsurile lui Iustinian se vor dovedi extrem de importante și de salvatoare: Tracia și Scythia Minor erau de veacuri bune ținta neamurilor migratoare, așa-numit barbare. Situația devenise și mai complicată la începutul sec.VI d.H, în vremea împăraților Anastasius I (419-518) și Iustin I (518-527). Imperiul fusese măcinat de conflicte interne, precum cea din perioada 513-518 d.H, răscoala din Tracia a generalului Vitelianus, care reușise să învingă armata imperială la Acres Castellum, lângă Capul Caliacra.
 
Mai mult, în Sciția Mică, pe teritoriul Dobrogei de astăzi își începuseră atacurile anții și slavii. Invaziile acestora au continuat și la începutul domniei lui Iustinian și apoi în deceniile următoare. Aceste neamuri barbare nu cucereau teritorii, dar distrugeau orașe și provocau multe drame și pagube. Împăratul trebuia să ia măsuri grabnice...
 
Marele cronicar al lui Iustinian, pe care îl vom aborda în detaliu în alte articole, Procopius din Caesarea a scris despre primele victorii ale lui Iustinian împotriva anților și slavilor prezențiîn Sciția Mică: "Când Iustinian, unchiul generalului Germanus, se suise pe tron, anții - care locuiesc aproape de sclavini, trecură Istrul cu oaste multă și cotropiră teritoriul roman. Nu cu mult înainte de aceasta, împăratul îl făcuse pe Germanus comandantul întregii armate a Traciei. Așa că acesta (n.a. Germanus) se încăieră pe dată cu oștile dușmane, le birui în luptă și le măcelări pe toate".
 
Migratorii continuă să atace provinciile romano-bizantine. Imperiul rezistă, dar nu mai are forța de altădată și mai mult, armata sa se barbarizase. Se recurgea tot mai des la federați, la migratori cumpărați cu bani grei care ajungeau să conducă astfel armatele imperiului, împotriva altpr barbari. Așa se face,de exemplu, că în anul 529, în al treilea an de domnie al lui Iustinian, bulgarii și anții invadatori să ajungă să fie învinși de către o armată a Imperiului condusă de generalul gepid Mundus.
Ceva mai târziu, o altă invazie a migratorilor, de astă dată bulgari, va fi stopată de armata așa-zis bizantină condusă de federatul slav Chilbudios.
 
Iustinian I cel Mare nu va reuși să îi alunge total pe invadatori, dar pe timpul domniei sale el reușește să păstreze intact imperiul și granițele acestuia, ori asta este o mare realizare.
Atacurile străine continuă de-a lungul deceniilor iustiniene. În 558-559 d.H apar în Scythia Minor și kutrigurii (n.a. considerați ramură a hunilor) conduși de Zabergan. Aceștia distrug multe orașe ale provinciei, apoi atacă Tracia și ajung la Constantiopole.
 
Un cronicar bizantin, Ioan din Antiohia, ne relatează următoarele: "Sub împăratul Iustinian, Zabergan a trecut Istrul cu 7000 de huni și a  ajuns repede până aproape de capitala Imperiului (n.a. Constantinopole, în martie 559) pustiind ținuturile străbătute, deoarece nu a întâlnit în drum nicio armată de pază. Înainte de dânsul (n.a. de Iustinian, a se înțelege cu câteva secole înainte) oștirea împăraților avea pânăla 645.000 de bărbați luptători, dar acum Iustinian nu trecea de 150.000, încât abia mai putea face față amenințăriloe ivite în Țara Lazilor (n.a. în Georgia de azi), în Armenia, în Libia, în părțile stăpânite de goți, și în Italia".
 
Am prezentat toate aceste lucruri pentru a înțelege mai ușor necesitatea șicontextul istoric în care are loc Reconstrucția Iustiniană...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
FONTES II - 'Izvoarele Istoriei României, vol.II - De la anul 300 până la anul 1000", editori Editura Academiei RSR, 1970; editori H. Mihăescu, G. Ștefan, R. Hâncu, V. Iliescu, V.C. Popescu.
Notă - sursă principală pentru textele bizantine citate, în special - Procopius din Caesarea - "De Aedificiis (Despre clădiri)" - p. 433-477
 
Livia Buzoianu / Maria Bărbulescu - "Tomis - Comentariu istoric și arheologic", Constanța, Editura Ex-Ponto, 2012; p.74-107
 
Adrian Rădulescu / Ion Bitoleanu - "Istoria românilor dintre Dunăre și Mare - Dobrogea", Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979
 
Costel Chiriac - "Unele observații asupra informațiilor literar-istorice bizantine privitoare la regiunea Dunării de Jos în sec.V-X", publicat pe site-ul arheo.ro, 2013
 
Andrei Aricescu - "Încercare nouă de înțelegere a știrilor date de Procopius din Caesarea despre teritoriul Dobrogei, în vremea lui Iustinian", publicat în Revista Pontica nr.5, MINAC, 1972, p. 329-347
 
Procopius din Caesarea - "Istoria secretă", ediție critică, traducere și introducere de H. Mihăescu,  Editura Academiei RSR, 1972
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citește și:

Zeii orașului Tomis (V) – Spiritele strămoșilor

 
Comentarii








Cele mai recente postari