Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:08 20 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Zeii orașului Tomis (V) – Spiritele strămoșilor

ro

17 Aug, 2020 00:00 1295 Marime text

 
Poveștile adevărate ale cetății Tomis, cea din timpul stăpânirii romane, pot fi aflate prin studierea inscripțiilor funerare, descoperite pe diverse monumente, în ultimele două secole.  Aceste texte, analizate, traduse și interpretate de către specialiști, ne oferă informații extrem de importante precum numele membrilor unor familii, etnia acestora, funcțiile publice sau meseriile avute, vârstele lor, epoca în care au trăit etc. Mai mult, așa cum am arătat deja în această serie de articole, inscripțiile ne vorbesc despre credințele religioase ale tomitanilor, despre zeii cărora aceștia li se rugau. Divinitățile onorate într-o lume romană tolerantă din punct de vedere religios erau, după cum am arătat, fie din panteonul greco-roman, fie autohtone sau orientale.
 
Am lăsat, în mod intenționat, la final, o categorie specială de divinități, spirite nenumite ale strămoșilor și cărora se închinau, cu precădere în secolele I-III d.H, cei mai mulți dintre locuitorii anticului Tomis. Este vorba despre Di Manes, Zeii Mani, protagoniștii unui cult personal și domestic, originari din vechea religie romană tradițională. Erau spirite protectoare, suflete ale strămoșilor, umbre ale morților din neam.
Numele lor provine dintr-un adjectiv latin arhaic, manus, care se traduce prin bun, Romanii credeau că după moarte, sufletele decedaților se pot transforma în spirite bune și protectoare, precum zeii mani, lari sau penați sau în spirite demonice precum lemurii sau larvae.
 
Pe multe dintre monumentele funerare antice descoperite în Dobrogea, în inscripții se începe cu două litere, D și M, ambele cu majuscule. Sunt abrevierile dedicației Dis Manibus, în sensul că altarul în cauză este închinat spre protecție eternă acestor Zei Mani, spirite familiare și binevoitoare ale strămoșilor.
Tomisul despre care vorbim, cel al veacurilor I-III d.H, este o urbe de provincie romană, unde s-au stabilit coloniști din imperiu, veterani, soldați de legiuni. Treptat, din dorința de a deveni cetățeni romani cu acte în regulă, se romanizează (în nume și mod de trai) și populația grecească, tracă sau getică băștinașă. Locuitorii orașului cred că spiritele Manilor îi vor proteja pe lumea cealaltă, iar în acest sens avem și numeroase dovezi.
 
Astfel, un monument găsit în Peninsulă, poartă inscripția: „Zeilor Mani! Marcus Ulpius Longinus, fost decurion, veteran, consilier al tomitanilor, în viață fiind, și-a făcut monument, pentru sine și pentru soția sa Ulpia Aquilina, pe moșia sa”. Din acest text aflăm că în secolul II d.H, acest Longinus a fost ofițer de cavalerie (decurion al unei unități numită ala), foarte probabil Ala II Hispanorum et Aravacorum, ce își avea sediul la Carsium (Hârșova). După satisfacerea stagiului militar, el s-a stabilit la Tomis, unde în calitate de proprietar de moșie a avansat până în funcția civilă și administrativă de Membru al Sfatului Tomisului (un fel de Consiliu Local de astăzi).
 
Pe un alt monument, ce provine tot de la Tomis, dar care a fost descoperit la Cumpăna, avem următoarea poveste scrisă în piatră: „Zeilor Mani! Lui... Aemilius, secretarul legatului legiunii a V Macedonica, care a servit în armată... de ani, 4 luni și 15 zile... Aemilius, fiul său, a ridicat acest monument”. Legio V Macedonica a fost cantonată în Dobrogea (Scythia Minor) între anii 106-167 d.H, la Troesmis (azi Iglița Turcoaia, jud. Tulcea), astfel că monumentul poate fi datat ușor în sec.II d.H. Aemilius a fost secretar al celui care conducea legiunea (legatul de legiune) și după satisfacerea serviciului s-a așezat la Tomis, unde și-a întemeiat o familie. Fiul său, care poartă tot numele de Aemilius, îi dedică monumentul funerar și se roagă Zeilor Mani să îi protejeze, și pe lumea cealaltă, părintele decedat.
 
Un alt veteran al legiunii de la Troesmis se roagă pentru protecția acelorași zei mani: „....Dis Manibus! P. Valerius Pacatus a făcut serviciul militar în legio V Macedonica, beneficiar consular duplicarius (n.a. cu soldă dublă) a trăit... (n.a. nu s-au păstrat cifrele) ani.”
 
Sunt vremuri tulburi, în care speranța de viață nu este prea mare, din cauza războaielor dese și mai ales, a bolilor ce făceau ravagii, implicit în rândul celor tineri. Aflăm dintr-o inscripție funerară despre tragedia care a lovit o familie din Tomis, fără a cunoaște însă cu exactitate, motivele pentru care această dramă s-a produs: „Zeilor Mani! Servius Sulpicius Priscinus a trăit 30 de ani și Servius Suplicius Festus a trăit 27 de ani. Cei doi frați au fost așezați aici! Am îngrijit să se facă acest monument, noi, părinții lor cei prea pioși”.
 
O altă stelă funerară închinată spiritelor protectoare este ridicată de veteranul Valerius Severus, în amintirea soției sale Cinena, prea repede trecută în lumea umbrelor. Într-un alt monument, un altar descoperit în 1920 la Lazu, Lucius Sextilius Fuscus – centurion al unei cohorte, cere protecție Manilor pentru prietenii săi defuncți Caius Numerius Valens, „soldat în Legiunea a XI-a Claudia” și Lucius Domitius, decedați în împrejurări ce nu ne sunt revelate.
 
Vorbeam mai devreme de faptul că zeii mani sunt acceptați și de populația autohtonă a urbei tomitane. Un caz interesant în acest sens este textul unei stele de calcar ridicat de unica supraviețuitoare a unei familii de traci romanizați:
„Zeilor Mani! Lui Saturninus (n.a. nume roman), fiul lui Bithus (n.a. nume trac), care a trăit 40 de ani, și lui Curitthie (n.a. nume trac), fiul său, și pentru Valeria și Sabina (n.a. ambele nume romane), fiicele sale. Ziles (n.a. nume trac) soția lui, a pus după merit, pentru soțul său, această inscripție”.
 
Încheiem cu o stelă funerară ce poartă o inscripție închinată Manilor dar și un relief frumos. Este înfățișat un călăreț iar în fața acestuia, o femeie care are ridicată mâna dreaptă, poate în formă de salut, de adio... Textul ne spune: „Zeilor Mani! Lui Aurelius, fiul lui Dalenus, din satul Amlaidina (n.a. în teritoriul administrativ al Tomisului), și care odinioară a făcut parte dintre pretorieni, Aurelia Uthis (n.a. nume trac romanizat), soția sa, a îngrijit să se pună după merit, din averea ei, această inscripție”.
 
Acestea sunt doar câteva dintre inscripțiile funerare găsite la Constanța și care au dedicații către spiritele protectoare ale Zeilor Mani. Textele ne vorbesc despre povești de viață, vechi de mai bine de 18 veacuri, despre drame... Despre oameni de diverse neamuri, care au iubit, au muncit, au trăit și au  murit la Tomis, îmbogățind cu toții povestea adevărată a acestui loc...
 
Bibliografie
 
- "Inscripțiile din Scythia Minor, grecești și latine (ISM II) - Tomis și teritoriul său"; Culese, traduse, însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, Indici de Alexandru Suceveanu, Editura Academiei RSR 1987.
 
- Iorgu Stoian - "Tomitana - Contribuții epigrafice la istoria cetății Tomis", Editura Academiei RPR, 1962
 
- Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu - "Tomis - Comentariu istoric și arheologic", MINA Constanța, Editura Ex-Ponto 2012
 
- "Revista Pontica" (informații din numerele editate în perioada 1969 - 2018)
 
Sursă foto Inscripțiile din Scythia Minor, grecești și latine (ISM II) - Tomis și teritoriul său
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 

 
Citește și:

Zeii orașului Tomis (IV) - Divinitățile orientale

 
 
 

Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari