Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
01:37 20 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea „Regele Carol I” – avatarurile elegantei nave de pasageri transformată în crucișător

ro

13 Jul, 2021 00:00 1511 Marime text

La 13 iulie 1898, era pus în serviciu vaporul  „Regele Carol I” 


Construită la Glasgow, în Anglia, începând cu 1897, nava „Regele Carol I” a ajuns în portul Constanța la sfârșitul lunii iunie 1898 și a fost pusă în serviciu la 13 iulie 1898, botezul său având loc în prezenţa întregii case regale, a miniştrilor şi a reprezentanţilor corpurilor legiuitoare - dovadă a importanţei ce se acorda noului Serviciu Maritim Român (SMR), menit să sporească „propăşirea economică şi prestigiul naţional“.



Nava, construită inițial pentru transportul de pasageri şi poştă, a fost considerată o reuşită deplină, atât din punct de vedere al liniei construcţiei, svelteţei şi eleganţei formelor, cât şi din punct de vedere al performanţelor sale deosebite, viteza de 18 Nd., pe care o putea atinge, fiind accesibilă la începutul secolului XX numai navelor de război foarte rapide şi cu tonaj relativ redus.

O reclamă a SMR prezenta avantajele călătoriei cu această navă astfel: „Pe vapor se găsesc la dispoziţia călătorilor restaurante de prima ordine, frumoase, saloane pentru dame, cabinete speciale pentru familii, iluminat electric, calorifer, băi, telegrafie fără fir, coafor, medic“.
Până la începutul Primului Război Mondial, nava a deservit linia Constanţa – Constantinopol – Dardanele – Smirna – Pireu – Alexandria, cu unele modificări sezoniere ca, de exemplu, escale la Haiffa sau Beirut, plecările fiind săptămânale.

În octombrie 1916, la Sevastopol, SMR Regele Carol I a fost transformat în crucișător auxiliar și piturat în culori de camuflaj. I s-au montat patru tunuri de 101 mm, două tunuri antiaeriene de 63 mm, două proiectoare și instalație pentru transportarea și exploatarea a două hidroavioane. În martie 1917 a intrat în componența diviziei de crucișătoare rusești, care a bombardat coasta anatolică și a păzit Bosforul.

Dupa declanșarea revoluției ruse, nava Regele Carol I a fost capturată și sechestrată la Batumi în numele Comisariatului Transcaucazian, în cele din urmă reușind să evadeze cu concursul ofițerilor ruși de la bord și să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a pășit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina. Guvernul român a fost de acord cu cererea rușilor de retrocedare a tunurilor și instalațiilor ce fuseseră montate în 1916.
 
În perioada interbelică a reluat cursele pe linia Constanţa – Orient.
În anul 1933, i s-a schimbat puntea superioară şi s-a mărit cu 100 mc tancul de apă.
În Al Doilea Război Mondial a fost rechiziţionată de Marina Militară Română, amenajată ca puitor de mine (1941) şi utilizată în misiuni de minare a zonei Constanţa (iunie 1941) şi în zona Varna – Sozopol (octombrie 1941).
De asemenea, a participat la operaţiuni de apărare a litoralului şi la asigurarea comunicaţiilor în sectorul vestic al Mării Negre.
Fiind în serviciu aproape jumătate de secol, nava „Regele Carol I“ a avut la comandă mai mulţi comandanţi, unul dintre aceştia fiind (în timpul Primului Război Mondial) M. Ionescu şi, ulterior, Nicolae Ionescu-Johnson, Maximilian Hrubes.
 
Tragedia a avut loc la data de de 10 octombrie 1941, când crucişătorul auxiliar „Regele Carol I“ (pavilion: România, IMO: 5601171, indicativ: YQSC, comandant: căpitan Mihail Cociaş, secund: căpitan Vasile Panaitescu, comandant militar: locotenent-comandor Florian Popescu, 2.369 trb.) s-a scufundat în Golful Varna (Bulgaria), în punctul de coordonate: latitudine 43° 10’ Nord şi longitudine 28° Est.
 
Catastrofa a avut loc cu şase minute înainte de miezul zilei, a durat 13 minute şi s-a produs în urma exploziei unei mine sau, probabil, după ce nava a fost torpilată de un submarin sovietic. 21 de marinari şi-au pierdut viaţa în compartimentul distrus de explozie şi inundat aproape instantaneu.
 
Din cartea semnată de Valentin Ciorbea și Carmen Atanasiu, „Flota Maritimă Comercială Română, un secol de istorie modernă. 1895-1995“, am desprins mărturia unui supraviețuitor al dezastrului, Constantin Ignat:
 
„Din barca plină până la refuz, ce se îndepărta, vedeam imaginea pe care o prezenta falnicul pasager «Carol I», devenit crucişător, înclinat la 45°, cu prova până la comandă în apă şi cu cele două elice rotindu-se în aer, sub forţa aburului din cazanele rămase în funcţiune. Când am ajuns cu barca la circa 100 metri distanţă de navă, un sunet puternic şi lung de sirenă ne-a făcut să privim cu toţii la nava ce o abandonasem…
Cu aburii ieşind din fluier, înălţându-se pe lângă coş, cu elicele rotindu-se încet, în sunetul sirenei, sirenă ce salutase de nenumărate ori porturile Levantului şi ale Mediteranei, una din «lebedele Mării Negre» ale S.M.R.-ului se afunda încet în albastrul mării…”
 
Epava navei SMR Regele Carol I se află la adâncimea de 23 m, la sud de Varna, aproape de localitatea Byala, având coordonatele aproximative 44° 10' N /28° 00' E.
 
Sursa foto: colecția Dan Șambra
 

Citește și:

79 de ani de la scufundarea puitorului de mine Carol I

 
Comentarii








Cele mai recente postari