Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
16:01 19 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea O poveste adevărată și puțin știută din Constanța anilor 1859- 1860 (III) - Scrisorile lui Sir Samuel White Baker, un act de eroism și viața la Kustendjie

ro

10 Feb, 2022 00:00 2849 Marime text
 
La finele lunii martie 1859, britanicul de 38 de ani și mult mai tânăra sa consoartă, Florence Finnian (viitoare Baker - din 1865) se aflau deja la Kustendjie, acolo unde Samuel White obținuse postul de super intendent al companiei Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour (DBSR). La începutul lunii aprilie, el îi scrie surorii sale Mary (Min), cea care se ocupa în Anglia de creșterea și educația celor patru copii ai lui, din prima căsătorie.
„Dragă Min… Progresăm rapid. Lucrările la linia ferată avansează zilnic, clădirile necesare au fost începute și cei 1200 de muncitori dau o nouă viață acestor tărâmuri sterpe și deranjează ruinele pe care le excavăm pentru a crea cheurile noastre (n.a. cheurile portului). Mi-am abătut atenția asupra monedelor din vremurile trecute, care se găsesc în număr foarte mare printre resturile de care dăm. Impresia pe care mi-am făcut-o este aceea că anticii erau dependenți de mărunțiș, din moment ce așa-zisele mele trofee sunt doar din mici bani din cupru (aramă)… Stafful meu va fi în curând gata de treabă. Biroul este și el aproape gata, iar zilele acestea aștept venirea contabililor și a celorlalți funcționari. Imaginează-ți: eu, nerăbdător să lucrez într-un birou…“
Samuel White Baker avea diplomă de inginer civil, dar postul său la Kustendjie este unul de natură administrativă. El este practic supervizor. De partea executivă se ocupă efectiv John Trevor Barkley și cei trei frați ai săi (George Andrew, Robert și Henry Charles). Potrivit biografului britanic Meirion James Trow, relația dintre membrii familiilor Baker și Barkley erau destul de reci, cei din urmă considerând că Samuel White nu își merita postul de conducere și că el nu era altceva decât „celebrul vânător de elefanți“ (popularitate câștigată de Baker din vremea când călătorise prin insula Ceylon, Sri Lanka de astăzi). Mai mult, potrivit aceluiași autor, soțiile fraților ingineri erau scandalizate de mai multe aspecte privitoare la „familia“ Baker: cei doi nu erau căsătoriți oficial (dar Florence era prezentată ca soție legitimă), ea era catolică și el anglican, iar diferența de vârstă dintre ei era de peste 20 de ani. Mai mult, Florence ieșea din tiparul unei obișnuite lady prin fiecare lucru pe care îl făcea. De exemplu, se îmbrăca în haine bărbătești (purta pantaloni de vânătoare) și călărea alături de perechea sa prin împrejurimile orașului, participând activ la lungi partide de vânătoare (de păsări sau iepuri). În același timp, trezea invidia celorlalte lady din comunitate întrucât era foarte educată, avea o minte foarte ascuțită și putea face față oricărei discuții sau situații (și în mai multe limbi). Samuel White Baker și soția sa nu puneau prea mult la suflet răceala manifestată de unii dintre compatrioții britanici. Jovialul super- intendent se amuza chiar pe seama bârfelor care circulau prin comunitatea britanică din Kustendjie. În eseurile trimise la revista The Field, Baker amintește cu umor că este însoțit adesea la vânătoare de un tânăr localnic, „uitând“ să menționeze însă un mic „detaliu“ și anume că acel companion nu era altcineva decât Florence îmbrăcată bărbătește!

Specialiștii englezi ce au studiat viața familiei Baker au aflat detalii extrem de interesante și despre Kustendjie-ul anilor 1859-1860. Astfel, știm că pe lângă obișnuitele partide de vânătoare, Samuel Baker pleca adesea, iarna, pe linia de cale ferată pentru a împușca sau alunga lupii apăruți în apropierea așezării. Micul oraș nu mai era cătunul cu câteva zeci de suflete din 1857 (fusese pustiit în Războiul Crimeii), dar nici o așezare mare și impresionantă. Fața localității se schimba însă în fiecare zi. Britanicii începuseră să își construiască acolo case solide, unele cu etaj, ridicaseră un hotel restaurant, se întâlneau adesea la sediul companiei. Mulți dintre membrii comunității, cum era și cazul lui Samuel White Baker, erau fermecați de ruinele pe care le întâlneau la tot pasul, resturi de ziduri, coloane de marmură și alte vestigii...



Viața la Kustendjie putea fi și plină de suspans. În vecinătăți se petreceau adesea fărădelegi. Tâlharii și criminalii erau prinși de autoritățile otomane și executați în mica piață publică a urbei, așa cum povestește la un moment dat, în memoriile sale, unul dintre frații Barkley, Henry Charles (vezi sursa bibliografică precum și articolul Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanţa-Cernavoda şi preluarea portului. Partea a VII-a. Oraşul Kiustenge, o comunitate fără pastor şi execuţiile din piaţa publică). De altfel, Samuel White Baker și lady Florence sunt și ei martori la astfel de evenimente, reprimate dur de autoritățile turcești. În aceeași perioadă, la Kustendjie încep să ajungă sute de tătari crimeeni, plecați din țara natală din cauza represaliilor rusești. Mulți dintre bărbații tătari se angajează ca muncitori la construirea liniei ferate și apoi la lucrările din port (mai ales începând din 1860) și se remarcă prin hărnicia lor.

Samuel White Baker nu era fericit de munca de birou, dar a încercat să își achite sarcinile cât mai bine. El și Florence locuiau într-o casă proprietatea DBSR, unde el își avea și biroul. Când Samuel era ocupat, consoarta sa obișnuia să iasă singură și să se plimbe ore întregi, prin oraș, prin port sau în împrejurimi. O făcea fără niciun fel de teamă, iar curajul ei este de înțeles, date fiind numeroasele, nefericitele, tragicele evenimente prin care trecuse deja, de foarte tânără. Samuel fusese obligat să devină un birocrat, însă el era, prin definiție, un om de acțiune, iar acest lucru reiese chiar dintr-un eveniment produs la Kustendjie și al cărui protagonist a fost. Sursele britanice povestesc că într-o zi de toamnă târzie, în timpul unei furtuni îngrozitoare, o navă a eșuat în apropierea țărmului constănțean. Rezidenții britanici și ceilalți localnici au venit la mal, dar era foarte periculos să se acorde ajutor celor aflați în pericol. Unul din marinarii de pe vasul ce se scufunda a încercat să ajungă la mal cu ajutorul unei plute improvizate. Șansele sale păreau nule, apa era foarte rece, vântul era tăios și bătea în rafale, iar omul era rănit, slăbit și nu avea o forță pe măsura voinței sale. În acel moment, un singur om de pe mal a avut curajul de a interveni: Samuel White Baker a sărit în valuri, a reușit să înoate până la plută și apoi l-a ajutat pe naufragiat să ajungă la mal și să scape astfel cu viață...  
 
(Va urma)
 
Mențiune - Termenul folosit de englezi pentru Constanța secolului XIX este Kustendjie, el se regăsește astfel în aproape toate izvoarele istorice, în documentele, cărțile, ziarele și revistele britanice ale acelor timpuri. Am preferat să folosim termenul britanic în detrimentul celorlalte cunoscute, dar neuzitate de sursele din Regatul Unit.

Bibliografie selectivă
Pat Shipman - “To the heart of the Nile - Lady Florence Baker and the Exploration of the Central Africa”, Transworld Pub, Harper Collins e-book, 2004.
Douglas T. Murray, Arthur S White - “Sir Samuel White Baker - A Memoir”, MacMillan&Co., London, 1895.
Jim Cameron - “Samuel White Baker: the early years”, articol publicat pe 18 ianuarie 2013 în ziarul online Cranbrook Daily Townsman.
Ellen Castelow - “Florence, Lady Baker”, historic.uk
Britannica.com - “Sir Samuel White Baker”, last updated by contributors 26 dec. 2021.
M.J.Throw - “The adventure of Sir Samuel White Baker: Victorian Hero”, Pen &Sword, Illustrated Edition, 2011.
Sir Samuel White Baker - „The Rifle And Hound In Ceylon”, 1853.
Sir Samuel White Baker - “Wild Beasts And Their Ways, Reminescenses Of Europe, Asia, Africa and America”, 1890.
Doina Păuleanu – „Regalitatea şi Marea (Dobrogea 1878-1914)“, Editura Monitorul Oficial R.A. 2015, cap.II "Dobrogea înainte de Războiul pentru independenţă", p. 27-50.
Thomas Forester - "The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendje"; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857
Henry C. Barkley - "Between the Danube and the Black Sea (or Five Years in Bulgaria", London, John Murray, Albemarle Street, 1876.
Gheorghe Radu Stănculescu, Radu Ștefan Cornescu, Dorin Paul Bucur – „Catalogul Expoziţiei Documentare deschise cu ocazia Aniversării a 150 de ani de la inaugurarea Căii Ferate Cernavoda – Constanţa“, 4 oct. 2010; colaboratori Lavinia Gheorghe şi Alexandru Popescu; catalog realizat sub egida Ordinului Arhitecţilor din România Filiala Dobrogea şi a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Alex. Popescu – „Inginerul şi antreprenorul englez John Trevor Barkley (12 oct. 1826 – 8 ian. 1882), un constructor din Dobrogea, Bulgaria şi România", sursă - www.scribd.com, uploaded 9 oct. 2010, articol accesat pe 14 ian. 2019.
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea O poveste adevărată și puțin știută din Constanța („Kustendjie“) anilor 1859 - 1860 (I) - Sclava din Ardeal ajunsă lady și soțul său, Sir Samuel White Baker (galerie foto)

#citeșteDobrogea
O poveste adevărată și puțin știută din Constanța anilor 1859-1860 (II) - Răpirea frumoasei sclave din Vidin, fuga la București și stabilirea la Kustendjie

 
 
 
 
 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii