Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:37 19 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Monumente în Constanța în perioada interbelică

ro

10 Mar, 2021 00:00 1246 Marime text

Administrația constănțeană a fost interesată sa amplaseze monumente în zonele importante ale orașului și să le întrețină, destinând fonduri pentru acest lucru.
Unul dintre cele mai apreciate  monumente din Constanța a fost statuia lui Ovidiu
aflată în piața Independenței. Aflată în fața monumentalei Primarii a orașului de la malul mării, se  înalță falnic statuia realizată în bronz, a poetului roman Publius  Ovidius Naso. Este opera celebrului sculptor italian Ferari Ettore care s-a oferit la 1877, să realizeze două statui identice. una la Tomis, unde a fost exilat poetul, iar cealaltă la Sulmona, locul nașterii sale.  Statuia are 2.50 metri înălțime  și  îl reprezintă pe poet napădit de gânduri și afectat de dorul de casă. Piedestalul este de marmură albă, pe soclu fiind scrise patru versuri din elogia a III-a a cărții       a III-a a Tristelor sale:
 
Eu care zac aci, cântatorul  dragostelor tinere, poetul Naso
Am pierit din cauza geniului meu
Și tu care treci și ai iubit, să nu-ți fie greu a zice:
Fie-i țărâna ușoară lui Naso.
 
Statuia a fost dată jos de pe soclul său în timpul ocupației Dobrogei de către armatele bulgare, dar a fost repusă la insistențele comandamentului german. În perioada interbelică reprezenta un punct de atracție pentru turiștii care vizitau orașul.
 
Un alt monument a fost bustul lui Ion Bănescu aflat în piața din fața Bisericii Adormirea Maicii Domnului. Bustul turnat din bronz al lui Ion Bănescu, fost profesor și primar al orașului Constanța de  la 1 ianuarie 1900 la 10 iunie 1900 și de la 7 februarie 1905 la 11 aprilie 1907.  Lui Ion Bănescu i se datorează  primele lucrări edilitare care au transformat și modernizat orașul Constanța.
Una din aceste inițiative a fost înfiinațarea cartierului rornânesc. Bustul realizat din bronz a fost opera sculptorului Paciurea și a fost realizată prin subscripție publică. În perioada interbelică reprezenta un punct de atracție și o recunoaștere a faptelor șefului sdministrației locale.
 
Pe locul cimitirului vechi al orașului, s-a croit o piață în mijlocul căreia se înalță Monumentul francez, având forma unei prisme  de granit aflată pe un piedestal paralelipipedic cu frize înflorate. Pe lespedea prismatică se afla inscripția :

La France a ses Soldats morts pour 1a Patrie. 1854-1855

 
La baza monumentului se afla o mini- criptă unde se găseau rămașițele osemintelor soldaților francezi, decimați de holeră la Constanta, în timpul razboiului Crimeei (1853-1856).  În mijlocul criptei se înalța o macabră piramidă de capete, alături fiind așezate osemintele. Monurmentul a fost  inaugurat la 9 mai 1904. Osemintele au fost gasite cand s-a nivelat terenul în vcderea cladirii Cazinoului.
Evenimentele au avut loc în 1854, când francezii au luptat împotriva Rusiei, alături de Marea Britanie. Rușii dețineau poziții importante în Dobrogea, atacând cetatea Silistra.  Holera făcea ravagii în Europa. Ajungea și în zona Peninsulei Balcanice, laVarna. La 2 iunie 1854 se înregistrau 150 de morți, iar 350 erau în agonie. Pe 31 iulie erau 800 de bolnavi. De la Constanța bolnavii care scăpau cu viață erau îmbarcați și trimiși la Varna. Mulți soldați francezi au murit la Constanța, fiind înmormântați pe malul mării. Circa 400 de marinari care au transportat soldații bolnavi pe mare, au fost atinși de boală și au murit. Și din rândul soldaților turci s-au mai întors circa 300 de soldați, restul rămânând în pustietatea bătută de vânturi a Dobrogei.
Monumentele orașului atrăgeau turiștii interesați de istoria urbei și a provimciei dintre Dunăre și Marea Neagră.
 
Surse bibliografice:
Th. Ionescu, Constanţa şi Techirghiolul. Ghid ilustrat, Constanţa, 1924
Grigore Dănescu, Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Constanța, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, București, 1897
 
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare.Dobrogea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
Adrian Ilie, Medgidia de la 1918 până în zilele noastre, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
 
Despre Adrian Ilie:
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Presa constănțeană și tipografiile la începutul secolului trecut
 
 

 
Comentarii








Cele mai recente postari