Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:38 26 05 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Ghiorghe Papuc – Omagiu unui coleg și prieten

ro

25 Apr, 2020 00:00 3171 Marime text

Esențială, atunci când se încearcă evaluarea personalității și realizărilor profesionale ale unui coleg, este cunoașterea cvasitotalității împrejurărilor care i-au marcat parcursul. Am avut acest privilegiu timp de mai bine de 40 de ani, cât am fost coleg și prieten cu dr. Ghiorghe Papuc.

Născut în comuna Valu lui Traian de praznicul marelui mucenic cu același nume, în 26 aprilie 1946, Ghiorghe Papuc este fiul unor gospodari destoinici, Vasile și Alexandrina. A urmat școlile elementară și gimnazială din localitate până la 14 ani, sub îndrumarea unor dascăli de renume. După examenul de capacitate, a promovat în 1960 admiterea la Colegiul Național “Mircea cel Bătrân” din Constanța, cea mai prestigioasă instituție de învățământ liceal din oraș. A urmat cursurile acesteia până în 1964, având marele avantaj de a fi școlit de elita profesorilor constănțeni. În această perioadă s-a remarcat de asemenea pe plan sportiv, activând in echipa de volei a liceului. După promovarea examenului de bacalaureat în 1964, a optat pentru Facultatea de istorie din cadrul Universității București, pe care a frecventat-o în următorii 5 ani. Profesori eminenți, precum Emil Condurachi, Gheorghe Ștefan, Ion Nestor, N. Berza, Dumitru Almaș, Constantin C. Giurescu i-au fost mentori pe drumul către desăvârșirea cunoștințelor universitare, încheiate cu lucrarea de licență "Politica internă a domnitorului Matei Basarab". 

De la 1 septembrie 1969, după cum el însuși ne-a relatat cu lux de amănunte, a intrat în marea familie a arheologiei, atunci când Muzeul Regional Dobrogea își pierdea unul dintre întemeietori – Vasile Canarache. Mai bine de trei decenii a lucrat în acest domeniu, sub conducerea unei personalități remarcabile ale arheologiei românești, Adrian Rădulescu. 

Încă din prima campanie de săpături la care a participat în anul 1970, a fost repartizat la Adamclisi, unde a lucrat la poarta de sud, împreună cu colegul său de facultate Radu Ocheșeanu, sub conducerea prof.univ. dr. Ion Barnea. Cercetările din acest important sit arheologic s-au concretizat în publicarea primului volum din monografia Tropaeum Traiani, care a primit în anul 1979 premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române. 

Activitatea lui Gh. Papuc a continuat în cadrul muzeului constănțean de-a lungul anilor următori, cuprinzând ghidaje, completarea inventarelor patrimoniului muzeal, cooptarea în Comisia pentru aplicarea Legii patrimoniului cultural national. O etapă decisivă pentru instituție a constituit-o în 1976-1977 reamenajarea expoziției în clădirea fostului Palat Comunal, prilej cu care Gh. Papuc, împreună cu ceilalți colegi, a depus eforturi susținute pentru mutarea patrimoniului și organizarea noului muzeu. Tot în 1977 a fost promovat muzeograf principal. În anul centenarului independenței de stat a României la Adamclisi au fost inițiate ample lucrări de valorificare a Monumentului Triumfal și a cercetărilor de aici. Gh. Papuc s-a implicat direct în lucrările de restaurare a monumentului și în amenajarea muzeului Tropaeum Desfășurarea lucrărilor a fost urmărită cu mare interes de Vasile Vâlcu, un fost apropiat al lui Vasile Canarache, iar la încheierea acestora, complexul de la Adamclisi a fost inaugurat în prezența șefului statului. 

Pe plan personal Gh. Papuc are parte de evenimente importante, primul dintre ele fiind căsătoria cu Maria Preda în 11 octombrie 1971; apoi a venit pe lume fiica lor, Ruxandra-Elena în 22 martie 1973, iar în 26 noiembrie 2007 s-a născut nepotul Antonio. 

Din 1970 până în prezent Gh. Papuc a participat an de an la sesiunile științifice "Pontica" ale muzeului, precum și la manifestările de specialitate organizate pe plan național, la congrese și cursuri internaționale, în Italia, Franța și Germania. 

Săpăturile arheologice de la Constanța, în care a fost direct implicat, au fost dintre cele mai variate, concentrându-se mai ales pe zona peninsulara: parcul catedralei, fundațiile unor blocuri de locuințe, curtea Școlii generale nr.2 (reședința episcopului Bretanion din sec. IV p.Chr.), poarta mare a cetății, catedrala episcopală de sub fundațiile hotelului Ibis, galeriile și traseul apeductului tomitan. În urma acestor investigații a publicat în 2005 teza sa de doctorat: Tomis I. Aprovizionarea cu apă a cetății în epoca romană târzie. I s-a încredințat responsabilitatea științifică asupra șantierelor arheologice de la Tomis, Ovidiu și Ulmetum, dar a făcut cercetări și la Histria, Valu-lui-Traian, Mangalia, Medgidia și pe valurile transdobrogene, aducându-și contribuția la clarificarea unor importante aspecte de ordin istoric. 

Din punct de vedere muzeografic a participat, împreună cu colectivul muzeului la amenajarea expozițiilor de bază ale muzeelor de la Constanța, Mangalia, Histria, Adamclisi. În 1990 a fost numit director adjunct al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța; în 2000 a primit titlul de doctor în arheologie al Universității "Ovidius" din Constanța și a devenit membru al Comisiei Naționale de Arheologie, iar din anul următor a devenit cercetător principal I la muzeul constănțean. Tot în această perioadă a condus proiectul „Cultura 2000”, prilej cu care au fos înregistrate inscripțiile de la Adamclisi și Histria, precum și cele de la bisericuțele săpate în cretă de la Murfatlar. 

În luna septembrie 2002 numirea ca director al muzeului a constituit încununarea și recunoașterea muncii de o viață pusă în slujba cetății. 
Din 2004 Gh. Papuc este membru în Consiliul comunei Valu-lui-Traian, implicându-se în activitățile comunității. Printre altele, a inițiat, în calitate de președinte al comisiei de cultură din consiliu, înfrățirea cu două localități din Turcia, având în vedere că în comună trăiesc familii de turci și tătari. Este în continuare la fel de stimat, deopotrivă de către colegi și de către toți cei care-l cunosc. 

Să ne trăiești întru mulți ani, cu sănătate, bucurie și cu același optimism și umor, dragă Gică! 


Sursă foto: Revista Pontica nr.50 (2017), MINAC


Despre Constantin Chera

Reputat istoric, doctor în arheologie, fost director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Constantin Chera are o consistentă activitate științifică și de cercetare pe șantierele arheologice ale Dobrogei, fiind un model pentru tinerii istorici care îi împărtășesc pasiunea și dedicarea. 

 

Citește și:

Valu lui Traian. Omul Centenar Dr. Ghiorghe Papuc, arheolog, fiu al satului, fost director al MINAC, consilier local

Comentarii








Cele mai recente postari