Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:57 17 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea „Colonia" britanică de la Kustendjie - Constanța (1857-1882) (III)

ro

15 Mar, 2021 00:00 1277 Marime text
  • Anul 1871, drumurile proaste și problemele cu stăpânirea otomană
 
Regatul Marii Britanii și al Irlandei era un mare consumator ce avea permanentă nevoie de resurse adunate din întreaga lume. Pentru a satisface nevoia de hrană trebuiau aduse cereale din toate colțurile mapamondului. Din Țara Românească se achiziționau cantități uriașe de grâne care erau aduse apoi în Dobrogea, pe calea ferată, de la Cernavoda și până la Kiustendjie, unde erau încărcate pe vapoare cu destinația Marea Britanie.
 
Din păcate, recolta internă transdanubiană continua să fie proastă. Vice-consulul britanic la Kustendjie, Frank Fremoult Sankey scria în raportul întocmit pe 6 mai 1872:
„Recolta foarte proastă de anul trecut scoate în evidență adevărul spus în ultimul meu raport și anume că Dobrogea nu este o producătoare de grâne. Chiar dacă s-a semănat mai mult, ploile au fost abundente iar rezultatul tot unul prost. Solul de aici nu poate fi făcut productiv fără infuzie de capital, ori așa ceva nu se face prin aceste locuri (n.a. de către otomani). Agricultura este greu taxată și puțini sunt cei ce pot produce mai mult decât necesarul pentrua supraviețui".
 
Diplomatul se arată total nemulțumit de modul în care autoritățile automane gestionează problemele din teritoriu. El consideră că, din aceste motive, toată lumea are de suferit, inclusiv britanicii interesați de obținerea de resurse:
„Acum trei ani a fost creat un drum din Kustendjie la Tulcea, pe o distanță de 100 de mile. A fost făcut în stil turcesc, cu pietre mici ce au fost așezate în sol, așa că, după câteva săptămâni de trafic, cele mai multe dintre pietre dispăruseră și iar în locul lor găseai doar noroi. Sute de drumuri au fost făcute astfel și apoi abandonate, căruțele preferând să meargă direct pe câmp, chiar dacă sunt condiții grele, măcar nu te zguduie atât și nici nu îți face bucăți atelajul. Din moment ce poporul nu a putut fi convins să folosească acest drum, pietrele rămase au fost scoase și sparte și am aflat că pe viitor, vor reface drumul cu macadam. Toate aceste munci sunt făcute prin muncă forțată, țăranii fiind adesea luați din casele lor,  de la 30 de mile distanță... nu li se dă hrană sau unelte, și trebuie să și le găsească singuri".
 
Una din marile probleme ale orășelului Kustendjie era alimentarea cu apă potabilă. Sankey scrie că aceasta este adusă cu butoaiele de la un izvor aflat la 3 mile depărtare (zona Cișmea). Vice-consulul spune că autoritățile otomane au încercat să tragă țevi și să pompeze apa (așa cum romanii făcuseră cu apeductele, în antichitate), dar problemele de mentalitate și atitudine conduseseră la eșec. Englezii se oferiseră să le rezolve problemele, evident contra-cost, însă autoritățile turcești refuzaseră.
 
Probleme existau și între autoritățile otomane ale orașului și cei de la DBSR. Sankey le ia apărarea conaționalilor săi: "Nu trebuie uitat că Kustendji își datorează existența căii ferate și că înainte de venirea acestei companii nu existase aici nici măcar o casă ospitalieră. Se pare că această afacere, în care au fost băgate peste jumătate de milioane de lire, nu a produs decât mici beneficii acționarilor săi, din moment ce aceștia au raportat dividende de câte 2 la cent, în cei 11 ani de când a început calea ferată".
Cei de la DBSR (Danube Black Sea Railway) erau nemulțumiți de faptul că autoritățile otomane se băgau mereu peste ei în activitatea portuară, cu tot felul de pretenții financiare, neacoperite de contractul vechi.
 
Portul era tot mai frecventat de nave din întreaga lume. În 1871 s-au înregistrat  nu mai puțin de 216 vase de mic tonaj, plus 222 de vapoare (stemere). Dintre steamere, 63 erau britanice, 44 franceze, 91 austriece, 22 turcești, unul spaniol și unul grecesc.
 
Cantitatea totală de cereale aflată în trazit (adusă din alte zone), pentru export a fost de 237.794 de sferturi. Cea a cerealelor recoltate local, din Dobrogea, fusese de 178.558 de sferturi. Tot în 1871 s-au exportat 13.843 qintale de lână (n.a. Unitatea de măsură folosită de britanici era cwm - centumweight), precum și 140.917 okale de brânză.
Valoarea totală a exporturilor,în 1871, a fost de 734.036 lire sterline, din care exporturile în Regatul Unit reprezentau 537.193 lire sterline.
 
În ceea ce privește importul, din Marea Britanie fuseseră aduse bunuri în valoare de 14.187 lire. Era vorba în principal despre mașini, articole de fier,cherestea, cărbune, ciment, manufacturi, haine și alimente
(Va urma)
 
Bibliografie
 
- Report by vice-consul Blunt on the Trade and Commerce of Kustendjie for the year 1880, Reports from Her majesty's Consuls on the Manufactures, Commerce of theri Consular Districts, vol.31, Harrison and Sons, 1881, p.1222-1223
- Report by Vice-Consul Sankey of the Trade of Kustendji for the Year 1871, p.833-839, Harrisons and Sons, London 1872, sursă raport- www.babel.hatitrust.org
- David Wilson - List of British Consular Officials in the Ottoman Empire and its former territories,from the sixteenth century to about 1860, sursă - levantherittage.com
- Mrs John Elijah Blunt - The people of Turkey: twenty years among bulgarians, greek, albanians, turks and armenians - by a consul daughter and wife, edited by Stanley Lane Pool, London, J Murray, 1878
- "Commercial Reports - received at the Foreign Office from Her Majesty'a Consuls in 1869-1870" vol.9 din "Reports from Her Majesty's Consuls on the Manufactures, Commerce of their Consular Districts", London, Harrison and Sons, 1871, sursă raport- www.babel.hatitrust.org, original from University of Michigan, Digitized by Google.
-   Paul Brummel - "Britain in Focșani", sursă articol - www.blogs.fcdo.gov.uk
- Gentleman's Magazine and Historical Review - Corespondence of Sylvanus Urban,"Discovery of Monumental Tablets at Kustendjie", ian-iunie 1862, p.471-473; London, editors - John Henry and James Parker; Harvard College Library - from the library of Franklin Haven of Boston gift of Mark E Haven 1914; sursă - www - books.google.ro
 - ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II "Tomis și teritoriul său", culese, traduse și însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987; nr.96 (62), 97 (63).
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: „Colonia" britanică de la Kustendjie - Constanța (1857-1882) (II)
 

Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari