Constanţa, printre judeţele cu cele mai ridicate grade de racordare la reţelele de canalizare şi la staţii de epurare

Conform evaluărilor realizate la nivelul anului 2011, de Administraţia Naţionala Apele Române, în ceea ce priveşte calitatea apelor de suprafaţă şi din subteran, la nivel naţional, 79,55% (adică pentru un număr de 1719) din totalul corpurilor de apă de suprafaţă evaluate în anul 2011 îndeplinesc obiectivul de mediu (au stare ecologică bună / potenţialul ecologic bun), iar 442 corpuri de apă (20,45%) nu ating obiectivele de mediu. Obiectivul de mediu pentru un corp de apă este atins atunci când corpul de apă se încadrează în starea ecologică foarte bună sau bună, respectiv potenţialul ecologic maxim sau bun. Astfel, din categoria corpuri naturale (nemodificate de construcţii hidrotehnice, de exemplu): 84,36% (adică în număr de 1386) dintre râurile naturale monitorizate ating obiectivele de mediu, iar 15,64% (adică în număr de 257) nu ating obiectivele de mediu; doar 17,36% (adică în număr de 10) dintre lacurile naturale ating obiectivele de mediu şi 82,46% (adică în număr de 47) nu ating acest obiectiv. Acest fapt este datorat nivelului ridicat de eutrofizare (înflorire algală), în special în perioada verii, precum şi datorită capacităţii reduse de regenerare a acestora. Din categoria corpuri de apă puternic modificate (adică pe cursul de apă s-a construit o lucrare hidrotehnică: baraj, îndiguire, etc.), 72,13% (207) dintre râurile puternic modificate ating obiectivele de mediu, iar 27,87% (80) dintre acestea nu ating aceste obiective; 56,9% (66) dintre lacurile de acumulare ating obiectivele de mediu, iar 43,1% (50) nu ating obiectivele de mediu. Din categoria corpuri de apă artificiale (de exemplu, Canalul Dunăre-Marea Neagră), 86,12 % ating obiectivele de mediu, iar 13,79% nu ating aceste obiective. În ceea ce priveşte evaluare a corpurilor de apă subterană, la nivelul anului 2011, 81,6% din corpurile de apa subterane ating obiectivele de calitate si doar 18,4% nu ating obiectivele de calitate. Dintre activităţile puternic poluatoare, atât ale apelor de suprafaţă, cât şi a celor din subteran, enumerăm: captarea şi prelucrarea apei pentru alimentarea populaţiei, ramurile industriale (prelucrări chimice, industrie metalurgică şi construcţii de maşini, energie electrică şi chimică, industria extractiva, industria alimentară şi zootehnie). Ca factori poluatori majori care afectează calitatea apei subterană sunt: produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse chimice (îngrăşăminte, pesticide) utilizate în agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi prevenit, produse menajere şi produse rezultate din zootehnie, metale grele, necorelarea creşterii capacităţilor de producţie si a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionarea deşeurilor si a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate. Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil si are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apă potabilă, depoluarea surselor de apă din panza freatica fiind un proces anevoios. La nivelul anului 2011, în apele de suprafaţă şi din subteran, a fost evacuat un volum total de 4868,55 milioane mc/an, un procent de 39,7 %, respectiv de 1933,93 milioane mc/an necesită epurare. Din acesta, 44,65% au fost suficient (corespunzător) epurate, iar 55,36 reprezintă ape uzate neepurate şi insuficient epurate. În România, în ceea ce priveşte gradul de racordare la canalizare şi staţii de epurare, progresul din ultimele şase luni a fost 1,84% în ceea ce priveşte gradul de racordare la reţele de canalizare (în prezent, este de 56,96 %, şi de cca. 0,93%, în ceea ce priveşte gradul de racordare la staţiile de epurare (în prezent, este de 45,57%). Judeţele Cluj, Constanţa, Timiş au cele mai ridicate grade de racordare atât la canalizare şi la staţii de epurare. În prezent, există fizic 983 reţele de canalizare, din care 631 sunt funcţionale, restul de 352 fiind în diferite stadii de execuţie sau nu s-a realizat încă racordarea la reţelele de canalizare, datorită nefinalizării în totalitate a lucrărilor. Cele 983 de reţele de canalizare se întind pe 24953,127 km, din care doar 1443,923 km reprezintă reţele de canalizare funcţionale. Din cei 1443,923 de km, reprezentând 631 de reţele funcţionale, în 2423 aglomerări urbane, au fost inventariate lucrări de canalizare aflate în diferite stadii de execuţie reprezentând 1069,33 km. În ultimii 6 ani, au fost construiţi fizic 8814,877 km de reţele de canalizare, din care doar 775,46 km se află în diferite stadii de execuţie. În ceea ce priveşte situaţia dotării cu staţii de epurare a apelor uzate, au fost inventariate 511 staţii de epurare, din care 431 staţii de epurare urbane care deservesc exclusiv aglomerarile, iar 21 de staţii de epurare au devenit funcţionale în ultimele şase luni. În ultimii 4 ani (perioada 2007-2011), pentru lucrări de extindere şi reabilitare a infrastructurii de apă uzată, au fost investiţi la nivel naţional cca. 2997,173 milioane euro, din care 63,34% din fonduri europene, 23,84% de la bugetul de stat, 12,01% finanţat de la bugetul local şi 0,81% din surse proprii ale operatorilor/parteneriate publice-private.