Jurnal aniversar de Dobrogea. 150 La pas prin istorie (13)

Făcând radiografia vieții dobrogene la începuturile e, așa cum ne-am propus, din lipsa arhivelor, distruse în cele două războai
e mondiale, cu mici și răzlețe reportaje de culoare presărate în presa centrală a vremii, am încercat să construim cât mai fidel ritmul de dezvoltare a provinciei și mai ales modelul unei administrații responsabile și eficiente. Lunile aprilie, mai și iunie 1880 ne aduc și primele informații culese din presa locală, oficiosul prefecturii, numit „Farul Constanței”. Păstrând în parte narativul timpului, frazarea și unele arhaisme recreem atmosfera timpului evocat.

3 aprilie 1880
„Dobrogea a fost o achiziție binecuvântată; abia un an și jumătate de posesiune a dat cea mai deplină desmințire tuturor temerilor și tuturor strigătelor, mai mult sau mai puțin sincere, ce s-au ridicat în corpurile legiuitoare și în public, când a fost vorba de a primi anexiunea ce se făcea României prin Tratatul de la Berlin. Se susținea că Dobrogea nu este alta nimic decât o vastă mocirlă, plină de friguri și de tot felul de epidemii, oameni politici care se țin însemnați, șefi de grupuri parlamentare, cu aspirațiuni de șefi de partid, au făcut asemenea afirmări în plină ședință publică. Cu toate acestea, se constată astăzi că în realitate Dobrogea este țara cea mai sănătoasă, că ea nu are alte mocirle, pe toată întinderea ei, decât lacurile înguste, deși lungi, pe lângă care trece linia ferată Cernavoda-Constanța. Se susținea că Dobrogea este locuită de niște oameni feroci, care vor sta într-o rebeliune neîncetată în contra guvernului românesc, astfel încât va trebui să se întrețină în acea provincie o armatăîntreagă, cu cheltuieli ruinătoare. Se constată însă că poporațiunile Dobrogei sunt tot atât de blânde, și în tot casul mai supuse decât poporațiunile României de dincolo de Dunăre. Nici cea mai mică rebeliune, nici cea mai mică nemulțumire; din contra, o îmbrățișare generală au primit autoritățile române peste Dunăre, faptă din cele mai rare în istoria anexiunilor. Puțina armată ce se întreține acolo este numai de formă și pentru că nu pare să rămână o provincie întreagă cu totul lipsită de trupe. Acea armată se află într-o stare sanitară excelentă, ce ne lipsea atât de mult mai înainte, devenind și un loc de vindecare a bolilor, contractate în alte părți ale României. Se declară în fine, cu o siguranță, care părea a fi expresiunea unei profunde convingeri, că Dobrogea este o țară pustiită, săracă, sterpă, — mai presus de toate o stepă — care nu va da nici un venit, astfel încât România se va ruina cheltuind pe fiecare an, mai multe milioane pentru administrarea și apărarea posesiunii sale de peste Dunăre. În acestă privință mărturisim că noi înșine aveam precari temeri; ne temeam că vor trece doar-trei ani mai înainte ca Dobrogea să acopere prin propriile venituri toate cheltuielile sale. Cu toate acestea, pentru surprinderea generală, Dobrogea, chiar din primul an, acoperă prin singurele venituri, toate cheltuielile sale, mai lăsând și un excedent. /…/ Evaluarea veniturilor din bugetul Dobrogei s-a făcut luând cifrele încasărilor reale pe 1879 până la 31 Ianuarie 1880, și rotunjindu-le în minută, fără a ține seama de rămășițele probabile”.[1]



4 aprilie 1880
Printr-un decret apărut în „Monitorul oficial”, legea din 9 (21) Iulie 1860, privitoare la monopolul extragerii și vânzării sării de către Stat se pune în vigoare și în Dobrogea. Prin urmare importul în Dobrogea a oricare fel de sare străină și în orice formă ar fi, este prohibit.[2]

5 aprilie 1880
 Carol decretează: „Se constituie Divizia V. Regimentul 30 Dorobanți Tulcea-Constanța, cu reședința la Constanța, cuprinde județele Tulcea și Constanța. Fiecare din aceste regimente de dorobanți se compune din două batalioane, opt companii și un pluton afară din rânduri. Regimentul de dorobanți se recrutează pe teritoriul județelor ce le cuprind, și oamenii se împart pe companii în număr egal. Fiecare din cele două județe, ce cuprinde regimentele 4, 9 și 30, formează câte un batalion cu reședința în capitala județului. Serviciul frontierei se va efectua, cu rândul, de oameni domiciliați într-o zonă de 30 kilometri de la frontieră, conform art. 52, din Legea de organizare a puterii armate“.[3]

11 aprilie 1880
Prin decretul 1248 din 11 aprilie 1880 ia ființă „Direcția generală princiară a căilor ferate române”, pe scurt Direcția generală C.F.R.[4]

12 aprilie 1880
Știri din Constanța: „Bastimente sosite încărcate 2, plecate încărcate 3. Import: 1,125 kgr. coloniale, 30,000 kgr. lemne. Export: 429 kile grâu și 49 și jumătate kile porumb. Grâul (greut. 50 livre) 22,70 b. kila de Dobrogea; porumbul (60 livre) 19 lei kila de Dobrogea”.[5]

17 aprilie 1880
Armata teritorială din România se va compune din 30 regimente de Dorobanți și 12 de călărași, care toate se împart în 5 divisiuni. Dobrogea face a 5-a divisiune.[6]

10 mai 1880

 O dată importantă în istoria presei dobrogene. Apărea „Farul Constanţei”,prima publicație a autorității locale, care ne oferă astfel o perspectivă jurnalistică asupra primilor ani de viață românească în Dobrogea. Prin longevitate și ținută ea reprezintă una dintre cele mai importante mărci jurnalistice locale de început.avea patru pagini, textul era grupat pe două coloane. „Farul Constanţei” a luminat până târziu, în 1888, cu aceeaşi sclipire egală din şapte în şapte zile, iar cu întreruperi până în 1938. „Farul Constanţei” avea o parte oficială, de publicaţii. Câteva exemple:

28 mai 1880
În ședința de consiliu din 28 mai 1880 primarul A. Alexandridi informează că Alteța sa regală doamna urmează să viziteze orașul instalându-se în casele lui M. Kogălniceanu din Bulevardul Elisabeta Doamna. Și propune  „facerea unui chioșc dinaintea acelor case, prelungirea platformei bulevardului, precum și facerea unei scări care conduce la malul mării. Asemenea a început facerea grădinii fostului cimitir musulman, restaurarea Pieței Independenței care este deteriorată și restaurarea bordurilor de la Bulevardul Elisabeta Doamna și a pietrelor dimprejurul pomilor.
În unamitate, membrii consiliului aprobă „cheltuieli diferite pentru ridicarea planului, se va ordonanța mandat asupra bugetului drumurilor. Se va continua restaurarea Pieței Independenței, pavarea străzii Zaat Celebi, deschiderea străzii Călărașilor și pavarea Pieței Independenței. Lucrările se vor executa în regie și vor fi privigheate de un consilier care va ține socoteală de cheltuieli”.[8]

5 Iunie 1880
Se organizează licitaţie la prefectură pentru darea în antreprisă a cursei poştale de la Babadag la Constanţa şi vice-versa pe termen de trei ani. Condiţiunile pentru acestă antreprisă se pot vedea în Monitorul oficial No.86.  Se publică spre cunoștinţa amatorilor de a concura la acestă licitaţiune.”[9]

6 iunie 1880
Cetăţenii sunt informaţi că în curând va începe repararea străzilor ce duc spre Bulevardul „Elisabeta Doamna”; lucrările care vor transforma „Piaţa Independenţei” continuă; proiectul ce vizează construirea de şosele pe străzile „Concordiei” şi „Libertăţii” va fi pus, fără îndoială, în aplicare;  Piaţa „23 Noembrie încă se va ameliora iar împregiurul oraşului partea dinspre Anadalkioi sperăm a se putea crea chiar anul acesta un nou bulevard.
În urma cererii Prefecturii D. Ministru al Instrucţiunii Publice a aprobat înfiinţarea unei şcole rurale în comuna Gârliţa, ocolul Silistra Nouă. S-au luat disposiţiuni pentru prepararea localului şi numirea unui învăţător. ”[10]
 
7 iunie 1880
Recolta din Dobrogea. „Steaua Dobrogei” anunță că după o arșiță teribilă și un vânt ce ridica colbul mai presus de nori, de câteva zile a început a ploua parțial mai în toate zilele. Informațiunile ce ne vin de pe afară asigură că recolta va fi poate mai productivă decât cea din anul trecut.[11]

7 iunie 1880
Oi trecute din Basarabia. Aceeași publicație tulceană, „Steaua Doborgei” scria: „62,830 este numărul de oi trecut din Basarabia pe la punctul de vamă Tulcea și așezate în Dobrogea, în cursul anului trecut și până în ziua de 26 Mai. Această cifră fiind foarte exactă, pentru că este extrasă din registrele biroului vamal, o aducem la cunoștința publică.[12]

7 iunie 1880
Se publică „spre cunoscinţa generală că Primăria începând de la 5 ale curentei, va vinde locuri în conformitate cu planurile relative la întinderea oraşului, care fură aprobate de Prefectură cu ordinul No. 4478. Preţurile acestor locuri sunt de la zece bani până la un leu metrul pătrat; iar suprafaţa loturilor de la 325 până la 2200 metri pătraţi. Vânzarea se va face cu următoarele condiţiuni:
a) Construcţiunea de case se va face în termen de doi ani socotit de la 1 Aprilie a.c, în caz contrar locul se va lua înapoi de Primărie, iar banii plătiţi rămân în folosul comunei.
b) Transmiterea locurilor la o altă persoană nu este permisă în timp de doi ani.
c) Nu pot cumpăra locuri acei ce sunt deja proprietari în oraşul Constanţa.
d) Nimeni nu va putea cumpăra din aceste locuri dacă nu este cetăţean român, sau de naţionalitate română.
e) Din terenurile după planul No. 1 se vor putea vinde şi câte două loturi unei singure persoane; iar după planul No.2 nu se vor vinde unei persone decât un singur lot.
f) Preţul locului se va vărsa o dată cu liberarea actului de vindere.”[13]



9 iunie 1880
„Sub conducerea D-lui Inginer șef Carcalechi şi cu concursul administraţiei, lucrarea şoselelor cu zile de prestaţiune a început deja de Luni, 2 Iunie, la punctele Constanţa şi Tașaul, care vor lega acest oraş cu punctul Babadag, judeţul Tulcea, şi la punctul Mangalia, de unde va continua spre Constanţa şi Hanlîc. Locuitorii obligaţi a face zile de prestaţiune şi care din causa distanţei nu vor putea fi aduşi la punctele indicate, vor lucra la şoselele comunale în interiorul, sau marginea comunelor lor, tinzând a uni satele. Şi în celelalte trei ocoale: Hârșova, Medgidia şi Silistra-Nouă s-au luat măsuri pentru facerea şoselelor comunale sau vecinale, continuându-se cele începute în anul trecut.”[14]

10 iunie 1880
„Intreprinderea construirii localurilor pentru băile de mare a fost dată de către Primărie D-lui E. Gurancino. Se vor construi trei localuri, două pe malul dinspre portul genovez, unul în partea de nord a oraşului aproape de biserica armenă. La 15 Iunie trebuie a fi terminate. Lucrul a început deja. Băile de mare sunt foarte folositoare copiilor, favorisându-le creșterea, scrofuloșilor, rahiticilor, tinerilor slăbiţi de studiu şi de excese, convalescenților de friguri tifos, femeilor anemice cu palpitaţiuni nervoase, femeilor care nu fac copii. Băile de mare ameliorează uneori chiar vindecă stomacurile slabe, inflamaţiunile mitrei, consecinţele sifilisului, slăbiciunea generală, anchiloza, contractura membrelor, ulcerele atonice, anumite paralizii, isterismul, epilepsia, melancolia, hipocondria, migrena. Băile de mare lucrează şi prin aerul pur şi mineralisat ce -l respirăm în mare. Aerul de mare este mai oxigenat decât aerul de uscat; prin urmare respiraţiunea este mai activă şi funcţiunile digestiei se fac mai uşor. Oamenii cari locuiesc pe malul mării au o respiraţie mai forte, un apetit mai mare şi o vigoare a muşchilor superiori locuitorilor din oraşe depărtate de mare. Prin urmare băile de mare sunt utile nu numai ca băi reci, băi minerale, ci şi pentru aerul curat şi vivace ce-l respirăm. Astfel baia de mare este o baie minerală nu numai pentru pete ci am putea zice că este o baie minerală şi pentru plămâni. /…/ În general 30 de băi de mare sunt de ajuns pentru o cură reconstituentă. Este bine a nu lua decât o baie pe zi între orele 2-5 p.m. O baie poate dura de la 15-35 minute, unii o suportă până la o oră. Persoanele slabe, delicate, copiii, femeile, trebuie să înceapă prin băi de scurtă durată, 2-3 minute. Mulți cred că băile de mare nu pot face nici un rău; se înşală. Băile marine ca orice baie dacă sunt contraindicate, pot face mult rău. Este bine ca orişicine să-şi consulte doctorul înainte de a merge la băi.”[15]



14 iunie 1880
Încercând să stăvilească improvizațiile sau construcțiile din materiale ușoare, prefectura interzicea folosirea paiantei – lemn și cărămidă - la ridicarea imobilelor de locuit. Pentru a fi un bun exemplu, Mihail Kogălniceanu își construiește mai multe locuințe la Constanța, prima fiind cea de pe faleză. Aici unde poposea uneori și regina. Dar prefectura încercă să stopeze construcția motivând materialele folosite și nerespectarea regulamentului. Primarul A.Alexandridi îi răspunea prefectului:
„La adresa dv. nr. 4846 am onoare a răspunde. Primăria până acum n-are încă elaborat un regulament special pentru construcțiuni, însă este în dezbaterea consiliului. Însă, prin procesul-verbal de la 25 oct. 1879, consiliul comunal a dispus să nu se permită construcții de lemn și șindrilă. Această dispozițiune s-a comunicat agentului comunal și poliției pentru a priveghia la executarea ei. Până acum s-au strecurat infracțiuni la acea hotărâre și anume prin clădirea în paiantă a caselor d-lui M. Kogălniceanu de către d. Henri Guaracino și aceasta fiindcă primăriei nu i s-a pus în vedere că clădirea se făcea contra dispozițiilor consiliului de către agenții respectivi. Fiindcă deja clădirea d. Kogălniceanu este aproape terminată și alte două deja începute, din care una a d.Melisopulo de care tratează adresa dv. suscitată și care se construiesc în unele părți numai cu paiantă, permiteți continuarea lor, mai ales că acest mod de construcție este destul de solid, iar pe viitor se vor face întinse publicații spre cunoștința generală.”[16]
Casa Kogălniceau avea două etaje, situată în Constanţa, bulevardul Regina Elisabeta, construită din piatră, învelită cu olane, compusă din 8 camere, 2 antreuri şi osebit bucătărie cu două uşi, având curte şi o fântână.

14 Iunie 1880
„La 29 Iunie curent va avea loc distribuirea premiilor la școlile publice primare urbane şi rurale din acest judeţ. D-nii administratori de ocole şi poliţaiul oraşului Cernavodă sunt delegaţi de prefectură a asista şi a distribui premiile la școlile aflate la reşedinţa lor, iar în comunele rurale sunt însărcinaţi primarii. În oraşul Constanţa distribuirea se va face de prefectul judeţului.
„Domna Aurelia Drăgescu oferă 44 broşuri intitulate : « Omagiu ostaşilor Români » spre a se distribui ca premii elevilor şi elevelor care s-au distins la examene în comunele următoare : 13 broşuri pentru școala de fete şi băeţi din comuna urbană Hârşova, 10 idem pentru școlile din Cernavodă, 10 idem pentru școlile din comuna rurală Topal (ocolul Hârşova), 6 idem pentru școala de băieţi din comuna rurală Dăeni (acelaşi ocol) şi 5 idem pentru școala de băieţi din Ostrov (ocolul Silistra Nouă). Prefectura îi exprimă viile sale mulţumiri.”
D.Drăgan Petcu, econom de vite, oferind 100 lei în folosul școlii din comuna Seimenii-Mari, ocolul Medgidia. Prefectura îşi face o datorie arătându-i viile sale mulțumiri.”

26 iunie 1880
Raportul Prefecturii județului Constanța către Ministerul de Interne prin care solicită aprobare ca banii obținuți din vânzarea loturilor, proprietatea comunei, să fie folosiți pentru aducerea apei în oraș, construirea unui local de școală și alte lucrări de înfrumusețare a orașului Constanța.
„Prin jurnalul Consiliului de Miniștri sub nr... 1 aprobat prin înaltul Decret domnesc sub nr... 1 s-a dispus că banii ce ar rezulta din vinderea loturilor de pământ ale comunei să fie exclusiv întrebuințați pentru aducerea de apă în oraș.
Importanta afacere a apei este, domnule ministru, în studiu. În scurt timp vom face a se întreprinde această lucrare destinată a fi cel mai mare folos orașului. Însă sunt și alte lucrări de utilitate publică care sunt indispensabile încă a se face și comuna nu are îndestule fonduri pentru aceasta. De aceea în raportul meu opinam ca suma provenită din vânzarea locurilor comunei să se destineze pentru apă, dar și pentru alte lucrări publice folositoare. Printre aceste lucrări bulevardul de încingătoare a orașului, repararea vastei piețe „23 Noiembrie“, continuarea actualului bulevard „Elisabeta Doamna“, spre a fi unit cu „Strada lui
Ovidiu“, un edificiu pentru școala de fete sunt urgente și trebuie întreprinse în cel mai scurt timp.
Vin prin aceasta, domnule ministru, a vă ruga să binevoiți a face
ca onor Consiliu de Miniștri să binevoiască a reveni asupra deciziunii
sale anterioare în acest sens.[17]
 

---