Istoria Dobrogei - Bibliografie Theophanes (sec. VIII) - „Cronografia” (IV)

Theophanes Confesor s-a născut, probabil,în anul 752,într-o familie bogată.A intrat de tânărîn mănăstirea de la muntele Sigriane, a participat la conflictul iconoclast (pro și contra cultului icoanelor) și a murit în anul 818, în exil în insula Samotrace (nordul Mării Egee). Biserica Ortodoxăîl includeîntre Sfinții Mărturisitori, de unde și numele latinesc Confessor. Teophanes a redactat înperioada 810-814, în limba greacă, o „Cronică”, în care a relatat evenimentele dintre anii 284-813. Lucrarea prezintă o valoare documentară pentru secolele VII si VIII. (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)
 
(Anul 6117 (625), p. 315, 7-11 De Boor)... iar pe Sarvar, împreună cu restul armatei sale, Chosroes[regele Persiei] îl trimise împotriva Constantinopolului, ca săîmpace pe hunii din apus, numiți avari, cu bulgarii, cu slavii și cu gepizii, apoi să porneascăîmpotriva orașului și să-1 împresureze... (p. 316, 16-25 De Boor). Sarar căzu asupra Chalcedonului [malul asiatic al Mării Marmara], iar avarii din Tracia[din dioceza Tracia făceau parte și provinciile Scythia Minor și Moesia Secunda, rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Inferior] se apropiară de orașși încercau să-1 cuprindă. Ei aduceau împotriva lui o mulțime de mașini de război, iar în corăbii colorate transportau dinspre Istru o mulțime imensăși cu neputință să fie număratăși umplură golful Cornului (de Aur) [Constantinopol]. Zece zile înfruntară cetatea pe apa și uscat, dar cu puterea și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu voința Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu ei furăînvinși. După ce pierdură o mulțime de oameni pe mare și pe uscat, se întoarseră cu mare rușine în locurile lor de baștină [la nord de Dunărea de Jos].
 
(Anul 6171 (679), p. 356, 18-27 De Boor). În acest an neamul bulgarilor pătrunse în Tracia. E necesar să vorbim și despre vechimea bulgarilor unogunduriși cotragi.În părțile de miazănoapte ale țărmului Pontului Euxin, în așa-zisa mlaștinăMeotică[Marea Azov/Ucraina-Rusia], se varsă cel mai mare fluviu dinspre ocean, după ce străbate pământul sarmaților, fiind numit Atel [Volga/Rusia]. În ea se varsă fluviul așa-numit Tanais [Don/Rusia], izvorând și el din munții Caucaz de la porțile iberice ; iar de la confluența lui Tanais cu Atel (căci Atel se desparte în doua mai sus de amintita mlaștinăMeotică) curge așa-numitul fluviu Cufisși (p. 357, 1-28 De Boor) se varsăîn capătul Mării Pontice, aproape de Necropile, lângăînălțimea zisăCriuProsopon (Fruntea berbecului). (...)Între această si mlaștină și fluviul zis Cufis, în care e pescuit peștele bulgăresc numit xyst, se aflăBulgaria veche, zisa Bulgaria cea Mare, precum și așa-zisiicotragi, care se întâmplă sa fie de acelașineam cu dânșii. Pe timpul lui Constantin [III, împărat 641 – n. e. r.], stăpânul dinspre apus al pomenitei Bulgarii, anume Kubrat, conducatorși peste cotragi, a lăsat la moartea sa cinci feciori și le-a cerut să nu se despartă niciodată de traiul lor împreună spre a stăpâni toate neamurile și a nu fi subjugați de nici unul din ele. (...) Apoi după acești frați, cel de al treilea numit Asparuh, trecu peste fluviile Danapris[Nipru?] și Danastris [Nistru?] de la nord de Dunăre, (p. 358, 1-3 De Boor) și ocupă (regiunea) Oglos[sudul Basarabiei/Ucraina] și se așezăîntre acesta din urmăși celelalte două socotind că e un loc sigur și inexpugnabil din orice latură, căci avea în față mlaștini, iar din celelalte laturi era înconjurat de râuri și oferea multă siguranțăîmpotriva dușmanilor pentru un neam micșorat prin separarea de ceilalți. (...)Împăratul Constantin (al IV-lea, 668-685) a aflat că pe neașteptate un neammurdar și nespălat s-a așezat în Oglu, dincolo de Dunăreși, năvălind în ținuturile din apropierea Dunării, pustiește țara stăpânită acum de ei [estul Peninsulei Balcanice], dar aflată atunci sub oblăduirea creștinilor [romanilor]. El s-a întristat peste măsurăși a dat porunca tuturor comandamentelor militare să treacăîn Tracia. După ce a înarmat o flotă, a pornit împotriva lor pe apă și pe uscat, încercând să-i urmărească cu război: a rânduit trupele pedestre pe uscat între numitul Ogluși Dunăre, iar de-a lungul țărmului din apropiere a pus în mișcare corăbiile. Când au văzut bulgarii această oaste unităși numeroasă, s-au gândit să scape, au fugit în întăriturile lor și s-au pus la adăpost. Trei-patru zile n-au cutezat să iasă din întărituri, iar romanii nu s-au prins în lupte din pricina mlaștinilor aflate în față. Văzând slăbiciunea romanilor, neamul acesta necurat a prins inimăși a ajuns mai cutezător. Suferind greu de dureri de picioare și fiind silit să se întoarcăîn Mesembria[Nesebăr/litoralul Bulgariei] pentru o cură de băi, împăratul împreună cu cinci corăbii repezi și cu oamenii lor a părăsit pe conducători și gloata (p. 359, 1-25 De Boor), după ce le-a poruncit să lupte mai departe, să-i alunge din întărituri sau să-i înfrunte cu război, dacă se întâmplă să iasă din ele ; iar dacă nu ies, să stea lângă dânșii și să-i păzeascăîn adăposturi. Cei din trupele de călăreți au răspândit zvonul căîmpăratul fuge și, cuprinși de teamă, au luat-o și ei la fugă, fără să fie alungați de nimeni. Când au văzut bulgarii așa ceva, au început să-i urmărească din urmă; pe cei mai mulți i-au ucis cu săbiile, iar pe o seamă i-au rănit. Și urmărindu-i până la Dunăre, au trecut-o și pe aceasta și au mers până la așa-zisa Varna, lângăOdessos[Varna/litoralul Bulgariei], și pânăîn ținuturile aflate mai înlăuntru. Ei au găsit locuri așezate în deplină siguranțăși străjuite în spate de fluviul Dunărea, iar în fata și în laturi de strâmtorile munților [Balcani], de Marea Pontică[Neagră]și de neamurile învecinate ale sclavinilor, de așa-zisele șapte seminții: pe severieni[sever = nord - în limbile slave] i-au strămutat din fața strâmtorii Veregavilorîn părțile dinspre răsărit, iar în ținuturile dinspre miazăzi și apus în țara avarilor aveau înțelegere cu restul celor șapte seminții. Ei s-au răspândit și s-au lățit în aceste ținuturiși au început a prăda cetățile și satele din împărăția romană, luând prizonieri. De aceea,împăratul se văzu silit săîncheie pace cu dânșii și se înțeleseră să le plăteascăun tribut anual, spre rușinea romanilor, din pricina pierderilor. Caci era lucru vrednic 20 de auzit pentru oamenii din depărtare și din apropiere, cum o împărăție care îi supusese pe toți, în răsărit, la apus, la miazăzi și la miazănoapte, fusese înfrântă de acest neam murdar și abia ieșit la iveală.
 


(Anul 6196 (704), p. 373, 14-28 De Boor) (...)[împăratul Iustinian II, 685-695; 705-711] Pluti cu ei mai departe și trecu de fatal din Cherson, apoi tot așa mai departe, pe lângățărm[litoralul Mării Negre], pe la Necropileși gurile fluviilor Danaprisși Danastris ; (...). Ieși fără primejdie din furtuna aceea și (p. 374, 1-8 De Boor) apoi ajunse la fluviul Dunărea. El trimise pe Ștefan la Tervel, stăpânulBulgariei[fiul lui Asparuh, han 695-715] cu rugămintea să-i dea ajutor spre a pune mâna pe domnia strămoșească, promițându-i daruri foarte multe și pe fiica sa de soție. Tervel făgădui cu jurământ să-1 asculte în toate și să-1 ajute, iar împăratulîl primi cu cinste. Tervel puse în mișcare tot poporul bulgarilorși slavilor de sub ascultarea sa, iar cu timpul se înarmarăși ajunserăîn cetatea împărătească [Constantinopol].
 
(Anul 6255 (763), p. 434, 6-17 De Boor). Tot în anul acesta, începând din luna octombrie, se ivi un ger mare și năprasnic, nu numai în pământul nostru, ci mai ales în răsărit, miazănoapte și apus, așa încât pe țărmul de nord al Pontului, pe o lungime de o sută de mile, marea a înghețat până la o adâncime de treizeci de coți, de la Zinchia până la Dunăre, la fluviul Cufis, la Danastris, Danaprisși Necropile ; iar restul țărmului[vestic al Mării Negre] până la Mesembriași Medeea a suferit la fel. Peste gheață a căzut zăpadăși a sporit cu încă douăzeci de coți, așa  încât marea s-a făcut una cu pământul și putea fi străbătută pe jos, pe deasupra ghețurilor, din Chazaria[nord-estul Mării Negre] până la Bulgariași la celelalte neamuri vecine, de către oameni și de animalele sălbatice și domestice.
 
(Anul 6265 (773), p. 446, 27-31 De Boor). În anul acesta, în luna mai, indicțiunea douăsprezece, Constantin (al V-lea) [împărat 741-775] a pus în mișcare, împotriva Bulgariei, o flotă de două mii de bărci. A pornit și el însuși, urcându-se într-o barcă roșie, spre a pătrunde pe fluviul Dunărea, lăsând pe comandanții unității lor de cavalerie în afara strâmtorilor [trecători în munții Balcani?] spre a pătrunde în Bulgaria, în vreme ce bulgarii se aflau ocupați împotriva sa.
 
Bibliografie
TheophanisChronographiarecensuit C. De Boor, vol. I. Leipzig, 1883.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970.(LXXII. TheophanesConfessor)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Theophanes (sec. VIII) - „ Cronografia” (III)