Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:39 15 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru Gheorghe Parnica (galerie foto)

ro

11 Aug, 2018 00:00 948 Marime text
În urmă cu şase ani, Gheorghe Parnica primea titlul de cetăţean de onoare al judeţului Constanţa, după 66 de ani dedicaţi activităţii artistice. A acompaniat pe scenele lumii, în calitate de concert maestru şi dirijor, mari interpreţi de muzică populară şi şi-a câştigat preţuirea şi respectul publicului internaţional pentru dăruirea sa. A primit numeroase distincţii şi premii, printre care: „Discul de Aur“ - înaintat de Academia Charles le Croix în 1980, în Franţa, Marele premiu „Talerul de Aur“ - Austria, 1972 şi Marele premiu „Bolovanul de aur“ - Finlanda, 1968.
A cântat 24 de ani la „Calul Bălan“, prestigiosul han unde erau distraţi toţi oficialii străini aflaţi în vizită în România comunistă şi nu numai. A colaborat cu mari nume ale muzicii populare româneşti de la Maria Lătăreţu la Ion Luican, Dan Moisescu, Angela Moldovan, dar şi cu cântăreţii din noua generaţie.
 
Tocmai de aceea, pe 12 iunie 2018, cu prilejul evenimentului organizat în onoarea seniorilor teatrului constănţean, ZIUA de Constanţa a considerat de cuviinţă să-i ofere, in memoriam, medalia „Jean Ionescu“ cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, care i-au fost înmânate fiicei sale, Mariana Parnica.
 
Vă propunem în continuare spre lecturare un fragment dedicat acestui rapsod, din cartea „Dulcea povară“, semnată de Jean Badea, pe care o găsiţi în varianta digitalizată în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa.
 
Plecat din Șuţeşti (Brăila) cu o vioară sub braţ, ca să cucerească lumea cu vraja arcuşului său, a trecut doar doi ani prin şcoala militară de muzică din Câmpina, după care, din anul 1952, s a stabilit la Constanţa pentru tot restul vieţii. Ca artist, a fost un autodidact, învăţând arta celui mai răspândit instrument de taraf de la maeştri rămaşi anonimi, hrănindu-şi harul nativ la şcoala unei munci tenace. 
 
La Constanţa, activitatea sa a fost definitiv legată de Orchestra (ulterior, Ansamblul) „Brâuleţul”, unde a început ca instrumentist, a continuat avansând în funcţia de concert maestru, apoi de dirijor şi solist violonist, până la pensionarea din anul 1989. A avut o singură întrerupere (1963 1966), când a fost angajatul Teatrului „Fantasio” (concert maestru şi dirijor secund). Aproape 20 de ani a încântat, în lunile de vacanţă estivală de la Calul Bălan din staţiunea Neptun, zeci de mii de spectatori din ţară şi de peste hotare, care asistau cu răsuflarea „tăiată” la un electrizant spectacol de cântece şi dansuri.
 
Punctul culminant era atins de recitalul vocal instrumental al lui Gică Parnica, artistul ultimei generaţii de „frumoşi nebuni”, capabili să facă arcuşul să plângă sfâşietor sau să alerge sprinten pe corzi. Învăţase cântece din repertoriul de largă circulaţie al multor popoare şi i făcea o rară plăcere să i surprindă pe spectatorii străini cu melodii celebre interpretate în graiul lor. 
 
În acelaşi timp, a fost mesagerul artei populare româneşti în turneele din Japonia, Italia, Grecia, Turcia, Spania, Germania, Africa Centrală, Finlanda şi multe alte ţări. Piese instrumentale de răsunet şi emoţie precum „Ciocârlia”, „Hora staccato”, „Sârba în căruţă”, „Hora mărţişorului” sau cele două „Rapsodii” ale lui Enescu au cunoscut în interpretarea lui Gică Parnica o nouă tinereţe şi faimă. Aşa încât Discul de Aur obţinut la Dijon, în anul 1968, nu a fost o surpriză pentru nimeni. 
 
Până a intra în „clubul” select al octogenarilor, nu a acceptat să fie „garat” în „triaj” şi a continuat cu o febrilă însufleţire să cânte în spectacolele Ansamblului „Plaiuri dobrogene”, care a preluat tradiţia „Brâuleţului” în festivaluri şi în concertele ocazionale. 
 
De-a lungul anilor, Gică Parnica a avut şi funcţii administrative, care i au adus mai degrabă necazuri şi vrăjmăşii. Se vedea, de altfel, că era o haină cam incomodă pentru o fire de artist. Pentru cântecul dobrogean (şi nu numai...), violonistul Gică Parnica este un reper fundamental. A trecut dincolo de apele Styxului la început de 2017, însă multă vreme de aici încolo numele său va rămâne încătuşat de folclorul dintre Dunăre şi Mare. 
 
Citeşte şi:
 
Gheorghe Parnica - O poveste de viaţă fascinantă! În tinereţe raşcheta vapoare, la 25 de ani îi cânta lui Nixon (Galerie foto + Video + Audio)
 
Dirijorul constănţean Gheorghe Parnica despre cea care era considerată cea mai frumoasă femeie din lume „Alla Baianova făcea spectacole de anvergură"
 
#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii