Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:28 25 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea 132 de ani de la naşterea celui mai de seamă pictor român. Moştenirea lui Nicolae Tonitza lăsată Dobrogei (galerie foto)

ro

13 Apr, 2018 00:00 1177 Marime text
Născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei şi ai lui Neculai Toniţă, cel mai de seamă pictor român, Nicolae Tonitza, frecventează Şcoala primară de băieţi nr. 2 şi urmează Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu“ din Bârlad.
 
În 1902 părăseşte Bârladul pentru a se înscrie la Şcoala naţională de Belle-Arte din Iaşi, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici şi Emanoil Bardasare (dar nu va putea să îşi ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenţilor), iar printre colegi, pe Ştefan Dimitrescu şi Leon Viorescu, cu care va lega o lungă prietenie.
 
În 1903 cunoaşte Italia, în cadrul unei excursii a studenţilor de la Arheologie din Bucureşti, condusă de profesorul Grigore Tocilescu.
În 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste (Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München), la clasa profesorului Hugo von Habermann, dar pe care o părăseşte, fără să-şi fi terminat studiile, şi călătoreşte în vara anului 1909 în Italia şi în toamnă în Franţa, unde rămâne pentru doi ani, la Paris.
 
În 1911 se reîntoarce în ţară, mai întâi la Bârlad şi mai târziu la Iaşi (unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). În 1912 termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de „pictor bisericesc“.
 
Se căsătoreşte în 1913 cu Ecaterina Climescu şi va avea doi copii, Catrina şi Petru. Din cauze economice, renunţă la pictură câţiva ani şi lucrează ca redactor la ziarul Iaşul. Mobilizat şi trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria.
 
În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iaşi, rămasă vacantă în urma decesului lui Ştefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei. În 1939 se îmbolnăveşte grav şi la 26 februarie 1940 se stinge din viaţă.
 

Mangalia - direcţia preferată

 
În anii 1933 şi 1934 pictează împreună cu Francisc Şirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri şi desene cu peisaje din Balcic.
„Dobrogea a exercitat asupra sa aceeaşi fascinaţie, precum asupra celor mai mulţi artişti ai perioadei. S-a întors mereu acolo, simţind că de acel loc se leagă clarificarea concepţiilor sale artistice şi coagularea unui stil original în pictură. Nu doar în Balcic, ci şi la Mangalia şi în alte localităţi dobrogene, Tonitza a luat contact cu populaţiile de turci şi tătari, oameni printre care se simţea bine, cu care discuta îndelung şi ai căror copii îi erau foarte dragi. Pe unii dintre aceştia, Tonitza îi învăţa desenul, organizând chiar un concurs de desen şi alcătuind pentru ei un alfabet desenat. Primul contact cu această lume îl luase în timpul prizonieratului său, când fusese inspirat să scrie, în revista lagărului, poveşti orientale.
 
Mangalia, aşezare cu rădăcini antice, dar şi cu o dezvoltare urbană importantă, a reprezentat, alături de Balcic, una dintre direcţiile preferate şi de Nicolae Tonitza, care, în cursul anului 1925, anul unor importante campanii de lucru, Mangalia fiind străbătută alături de Ţara Făgăraşului şi Techirghiol - ajungea pe malurile Mării Negre, revenind ani la rând, până în 1933 (descoperirea Balcicului).
 
Primele «studii» luate din Mangalia apar aşadar în cursul anului 1925, când descoperim un Tonitza împărţit între pictura de factură impresionistă - în expoziţia «Grupului de moldoveni din Bucureşti» din noiembrie-decembrie 1925 prezenta două «Impresii din Mangalia», - şi studierea, în regim sensorial-afectiv, a pitorescului uman şi arhitectural“. (www.artmark.ro).
 

Tonitza, şef al lucrărilor de pictură la Biserica „Sf. Gheorghe“

 
Dacă în zilele noastre Biserica „Sf. Gheorghe“ din Constanţa a ajuns să fie considerată un aşezământ de cartier, trebuie spus că la 1915 era a treia biserică ortodoxă a oraşului, aşa încât se căutau pictori pe măsura măreţiei sale. Şi astfel, conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan, în demersurile sale pentru conceperea monografiilor, a descoperit în arhivele Primăriei Constanţa dosarul 12/1929, în care se găseşte istoria travaliului pictorului Nicolae Tonitza în legătură cu pictarea acestei biserici.
 
Contractul este semnat între Primăria Municipiului Constanţa, reprezentată prin Aurel Vulpe, primarul girant al municipiului, pe de o parte, şi pictorii N.N. Tonitza, C. Bacalu şi Jean Buiuk, pe de alta. Primăria dispunea de aprobarea unanimă a membrilor Consiliului Municipal, din 20 iunie 1931, şi a deciziei Ministerului de Interne nr. 13326, din 30 iulie 1831, pentru a încredinţa celor trei pictori trecuţi în contract zugrăvirea bisericii spre a fi executată potrivit proiectelor de concurs şi devizului respectiv.
 
Prestaţia trebuia să se realizeze conform procesului-verbal din 11 iunie 1931, în care „erau fixate părţile tehnice ale zugrăviturei, proces-verbal încheiat în comun acord între pictori şi delegaţii Primăriei: dl. Aurel Vulpe, părintele Econom At. Popescu, Domnişoara arhitect Rizescu, dl. Profesor Carp şi părintele Econom Ion Roşculeţ, proces-verbal de care D-nii pictori au luat cunoştinţă, l-au semnat şi face parte integrantă din acest contract şi al cărui text este: «Noi, Membrii Comisiunii pentru aprecierea şi adjudecarea lucrării de pictură a bisericii Sf. Gheorghe din Municipiul Constanţa, întrunindu-ne în localul Primăriei pentru a hotărî de comun acord cu dl. Pictor N.N. Tonitza, condiţiunile în care se vor executa lucrările de pictură, am stabilit următoarele:
Pictura se va executa în ulei pe fond de ceară, întrebuinţându-se ulei de in, crud olandez, iar culorile vor fi Schönfeld Lefrane. Aureolele şi decorurile ce vor necesita aur vor fi aurite cu Katärinen-gold 14 carate. Sfinţii şi panourile se vor picta conform regulilor iconografice a bisericei ortodoxe din răsărit, iar pictura se va executa în stil bizantin. Asemeni decorurile vor fi în stil bizantin.
 
În afară de icoanele catapitezmei Dnii Pictori sunt obligaţi a picta crucea Sfintei răstigniri, cu cele două moline, predicatorul, una icoană mare a cuvioasei Paraschiva şi 14 icoane prăsnicere, pentru iconostas, precum şi podul cafasului.
 
La intrarea în biserică, în exterior, se vor picta sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar deasupra uşilor Sf. Gheorghe, în interior în dreapta Majestatea Sa Regele şi în stânga P.S. Episcop. În Cupola mare, sub pantocrator se vor picta sfinţii mucenici şi decoruri până la bază, unde se vor picta cei 4 evanghelişti.
Lucrarea de pictură va fi gata cel mai târziu la 1 noiembrie 1932, cu obligaţiunea în vara anului 1933 să se execute pictura cupolei mari, Sfântul Altar şi sânurile bisericii. Cum biserica nu va fi închisă decât în timpul executării picturei, de la sfântul altar, Dnii pictori vor face schela în aşa fel ca să nu împiedice circulaţia şi nici să dea un aspect urât bisericei.
 
Dl. Pictor Tonitza este obligat să picteze personal, fără întrerupere pentru a se putea executa lucrarea, înăuntrul termenului fixat. Schelăria va fi a Dlui Pictor. Se menţionează expres, că întreaga lucrare de pictură va fi executată sub directa conducere şi permanenta participare a Dlui N.N. Tonitza, Dsa fiind desemnat şef al acestei lucrări şi direct răspunzător de realizarea materială şi artistică a zugrăviturei, care va trebui să poarte expresia calităţii sale artistice.
Pentru efectuarea acestei lucrări de artă, Primăria va plăti Dlor Pictori potrivit hotărârei Consiliului Comunal din 20 iunie 1931 şi aprobărei Ministerului de Interne nr. 13326 din 30 iulie 1931 suma de lei 1.000.000 (un milion) lei. /.../
 
Subsemnaţii pictori N.N. Tonitza, C. Bacalu şi Jean Buiuk se obligă a executa întocmai toate obligaţiunile stipulate prin prezentul contract rămânând solidar răspunzători faţă de Municipiu, de toate consecinţele ce ar rezulta din cauza nerespectării condiţiunilor prevăzute mai sus, pentru care facem alegere de domiciliu în Constanţa, strada Bogdan Vodă nr. 20»“.
 
Site-ul ZIUA de Constanţa a găzduit, de-a lungul anilor, numeroase picturi semnate de Nicolae Tonitza, însoţite de poveştile lor.
 
Citeşte şi:
 
Constanţa de odinioară Pentru „Sf. Gheorghe“, Primăria, la sfadă cu Tonitza (galerie foto)
 
Vedeta Licitaţiei de Primăvară „Cap de copil“ de Nicolae Tonitza, adjudecată pentru suma de 58.000 euro
 
Adjudecarea "Țărăncuței cu fuior" a lui Nicolae Grigorescu
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii