Tragicul destin al elevului fruntaș Amilcar Săndulescu. Apariția și materializarea ideii de monument al eroului necunoscut (galerie foto)

La „Marele război“, desfășurat în perioada 28 iulie 1914 - 11 noiembrie 1918, au participat aproximativ 70 de milioane de militari, marea majoritate reprezentând-o militarii europeni - 60 de milioane. Dintre acești militari, un număr estimat la 10 milioane și-au pierdut viața pe câmpurile de luptă, rămășițile multora nemaiputând fi identificate.
 
Doar în opt din țările învingătoare - Anglia, Franța, Portugalia, Italia, Belgia, România, Serbia și SUA -  ideea apărută pentru prima dată în Belgia ca, pentru păstrarea memoriei sutelor de mii de militari anonimi care și-au dat viața pentru țările lor, să se realizeze niște monumente, se va materializa.
 
Monumentele Eroilor Necunoscuți, purtând denumirile specifice națiunilor respective, au fost realizate în următoarea suscesiune cronologică: The Unknown Warrior - Marea Britanie - 1920; Le Soldat Inconnu  - Franța - 1921; O Soldado Desconhecido - Portugalia - 1921; Il Milite Ignoto - Italia - 1921; The Unknown Soldier - SUA - 1921; Graf Van de Onbekende Soldaat - Belgia - 1922; Ostașul Necunoscut - România - 1923; Непознати српски војник - Serbia - 1938.
 
Prin grija guvernelor acestor state, amplasarea Monumentelor Eroilor Necunoscuți a fost stabilită în locuri cu o relevanță istorică deosebită - Catedrala Westminster Abbey (Marea Britanie), Arcul de Triumf (Franța), mănăstirea Batalha (Portugalia), Altare della Patria din Roma (Italia), Cimitirul Național Arlington (SUA), Parcul Carol I din București (România), Columna Congresului din Bruxelles (Belgia) și Muntele Avala, la sud-est Belgrad (Serbia).
 
De regulă, algoritmul inaugurării acestor monumente a cuprins două etape distincte.
 
În prima etapă, din zona localităților unde în timpul Primului Război Mondial s-au desfășurat crâcenele bătălii au fost dezhumate rămășitele unui număr variabil de militari - 6 (Marea Britanie), 8 (Franța), 10 (Italia), 10 (România), 4 (SUA), 5 (Belgia). Excepția a reprezentat-o Portugalia, unde guvernul a autorizat transferul a doi soldați necunoscuți, unul din Franța (Flandra) și celălalt din Africa (Mozambic).
 
Din rândul acestor militari deshumați se desemna, în urma unui ceremonial impresionant „eroul necunoscut” al națiunii respective. Cei desemnați să execute această operațiune au fost: sergentul Edward Younger (SUA), generalul de brigadă L.J. Wyatt, comandantul trupelor britanice din Franţa (Marea Britanie), soldatul Auguste Thin, voluntar din anul 1919, fiul unui luptător dispărut în timpul războiului (Franța), Maria Bergamas, mama unui soldat voluntar, Antonio Bergamas, al cărui cadavru nu a fost găsit (Italia), elevul fruntaș Amilcar Săndulescu, orfan de război (România), invalidul de război (orb) Raymond Haesebrouck (Belgia).
 
Deplasarea la Mormântului Eroului Necunoscut s-a executat cu diferite mijloace - avioane, nave militare, trenuri - pe tot traseul mulțimi impresionante exprimându-și recunoștința pentru acești eroi.
 
Etapa finală s-a încheiat în toate statele cu fastuoase ceremonii militare și religioase la care, alături de conducătorii statelor respective, politicieni și militari foști combatanți ai campaniilor militare, au participat sute de mii de cetățeni.
 
Mormintele Eroilor necunoscuți au devenit locuri de pelerinaj, semnificativ în acest sens fiind faptul că în Franța monumentul de la Arcul de triumf, în prima săptămână de la inaugurare, a fost vizitat de 1.250.000 de persoane.
 

Iniţiativa realizării unui „Mormânt al Ostaşului Necunoscut” a aparţinut „Societăţii Mormintelor Eroilor”, înfiinţată în 1919, sub patronajul Reginei Maria.

În anul 1923, urmând exemplul ţărilor occidentale învingătoare - Marea Britanie, Franța, Portugalia, Italia, SUA și Belgia - conducătorii României au decis ca, în memoria zecilor de mii de eroi români necunoscuti înhumați pe întreg teritoriul național, să fie realizat un monument special, denumit „Mormântul Ostașului Necunoscut", în care să fie înhumate osemintele unuia dintre ostașii români anonimi, mort în luptele din Primul Război Mondial. S-a stabilit ca monumentul să fie amplasat în București, în Parcul Carol I, pe Dealul Filaretului
 
Evenimentele pentru inaugurarea „Mormântului Ostașului Necunoscut”, organizate la nivel național, au debutat cu dezgroparea rămăşiţelor pământeşti a zece soldaţi de pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial, din toate provinciile României.
 
În ziua de 5 mai 1923, au fost dezgropate și transportate la Mărășești, sub îndrumarea comandanților marilor unități militare din zonă, osemintele a nouă ostași români, înhumați pe locurile de desfășurare a celor mai importante bătălii: Raşoviţa (jud. Gorj) de pe frontul de la Jiu; Bălăria (jud. Vlaşca) pentru luptele date în apărarea Bucureştiului; Azuga (jud. Prahova) pentru luptele duse în vederea apărării Văii Prahovei; Topraisar (jud. Constanţa) de pe frontul Dobrogei; Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Târgu Ocna (jud. Bacău) de pe frontul Moldovei; Ciucea (jud. Cojocna) de pe frontul Transilvaniei. În ziua de 9 mai, a fost adus și trupul unui erou român necunoscut, jerfit în zona Chișinău, Basarabia.
 
Tot în ziua de 5 mai 1923, conducătorii militari, responsabili cu organizarea întregului ceremonial de la Mărășești, au avut misiunea de a identificata o persoană care să aleagă, din cei zece eroi, pe cel care urma să fie desemnat „Ostașul Necunoscut”.
 
În ziua de 5 mai 1923, s-au analizat cele patru rapoarte înaintate de liceele militare din Iași, Craiova, Chișinău și Mănăstirea Dealu. La desemnarea persoanei care să identifice eroul necunoscut s-a avut în vedere următoarele criterii: elevul să fie orfan de război, să fie din anul întâi al liceului militar, să aibă cele mai bune rezultate școlare și un comportament exemplar. După analizarea celor patru rapoarte, cel desemnat a fost elevul fruntaș Amilcar Sandulescu, de la Liceul Militar „D.A.Sturdza”, din Craiova.
 
Amilcar Săndulescu s-a născut la 20 februarie 1911, în comuna Mădularii de Beica, județul Vâlcea, părinții săi fiind Maria și Constantin Săndulescu, care vor avea patru copii: Cleopatra, Artaxerxe (care va deceda înainte de izbucnirea războiului), Amilcar și Aristotel. Tatăl său este învățător fiind o persoană deosebit de respectată în zonă. La 15 august 1916, Constantin Săndulescu a fost mobilizat la Regimentului 66 Infanterie din Balș, cu gradul de caporal. A participat la luptele din Ardeal, ulterior la retragerea în Moldova. La 8 martie 1917, acesta va fi răpus de tifosul exantematic, familia nereușind să afle locul unde a fost înmormântat.
 
A urmat primii doi ani școala primară în satul natal, apoi cu sprijinul unchiuui său va urma cursurile Școlii Normale de Băieți din Craiova, pe care o va absolvi cu media 9,98.
 
În anul 1922 susține, în calitate de orfan, examenul de admitere în Liceul Militar „D.A.Sturdza”, din Craiova, fiind primul admis. Urmare a rezultatelor la învățătură și a comportamentului iroproșabil va fi avansat fruntaș pentru merite deosebite.  
 
În ziua de 13 mai 1923, osemintele celor zece eroi necunoscuți au fost așezate în sicrie din lemn de stejar, căptușite cu tablă de zinc, acestea fiind depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din localitatea Mărășești.
 
Ceremonialul desemnării Ostașului Necunoscut s-a desfășurat în ziua de 14 mai 1923, în prezența Ministrului de Război, generalul Gheorghe Mărdărescu. După slujba oficiată de un impresionant sobor de preoți, Amilcar Săndulescu a fost invitat să aleagă unul din sicrie. Acesta a înconjurat cele zece sicrie, s-a oprit în dreptul celui de al patrulea, l-a indicat cu mâna dreaptă și într-o liniște incredibilă a rostit cuvintele: „Acesta este tatăl meu!” Apoi a îngenunchiat, și-a pus fruntea pe sicriu și a rostit o rugăciune. Din acest moment, Amilcar Săndulescu a devenit „fiul Ostașului Necunoscut”. Presa din întreaga țară a relatat în amănunt acest moment emoționant, Amilcar devenind pentru români un veritabil simbol. Totuși cea mai impresionantă relatare a acestui eveniment a fost descoperită în jurnalul personal al lui Amilcar Săndulescu:

 
Celelalte nouă sicrie au fost duse în Cimitirul Eroilor, din localitatea Mărășești, unde, în ziua de 14 mai 1923, au fost înmormântate cu onoruri militare, în prezența unui mare număr de localnici.
 
În ziua de 15 mai 1923, sicriul cu osemintele „Ostașului Necunoscut” a fost purtat pe brate de o gardă de cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul". A fost depus pe vagonul-platforma al unui tren special, care va ajunge la București în după-amiaza aceleiași zile. Întâmpinat de Regele Ferdinand și cele mai importante oficialități civile și militare, sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul și însemnele României, iar după oficierea serviciului religios și onorurile militare, a fost așezat pe un afet de tun, tras de opt cai și transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă“. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureștean să poată veni în pelerinaj.
 
În ziua de 17 mai 1923, în prezența familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare, ai armatei și a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Ostașului Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei și clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcașul de veci a Ostașului Necunoscut. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă.
 
Mormântul Ostașului Necunoscut a fost acoperit cu o lespede din piatră, decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a dăltuit următorul epitaf:

              

 
După paticiparea la aceste evenimente, elevul fruntaș Amilcar Săndulescu s-a înapoiat la Liceul Militar „D.A. Sturdza”, finalizând cu mult succes anul I.
 
Pe timpul vacanței de vară, Amilcar Săndulescu a fost selecționat, datorită situației școlare deosebite, pentru a participa la o tabără la Sanatoriul Militar de la Techirghiol.
 
În ziua de 28 iulie 1923, Amilcar Săndulescu se va îneca. Un martor ocular, colegul său Ianciu, prezintă astfel nefericitul eveniment:

      
Tragicul eveniment este consemnat în Actul de deces nr. 34 din 30 august 1923, păstrat în Arhiva Primăriei Techirghiol.
 
În ziua de 2 august 1923, sicriul cu trupul neînsuflețit al tânărului Amilcar Săndulescu va fi transportat pe calea ferată la Craiova cu un vagon mortuar. La ora 18.00, când a ajuns în gară, este întâmpinat de mulți craioveni, de femei cu jerbe de flori, de generalul Georgian, comandantul garnizoanei, de prefectul Nenoveanu, de magistrați, profesori, studenți, elevi. O gardă de onoare constituită din foștii lui camarazi îi dă onorul. Pe peron, încremenită de durere se afla și mama sa, văduvă din 1916. Priveghiul s-a organizat la Liceul Militar, Amilcar fiind înconjurat de flori și de lacrimi.
 
A doua zi, înainte de a fi înmormântat, Generalul Rujinski, inspectorul tehnic al învățământului militar, căpitanul Alexiu, comandantul de companie al copilului au ținut cuvântări extrem de emoționante. Sicriul va fi purtat pe brațe de elevii liceului militar, așezat pe un car și, după serviciul religios de la Biserica „Mântuleasa”, alaiul s-a deplasat la cimitirul Sineasca, unde Amilcar se va odihni pentru vecie.
 
Domnul D.I. Atanasiu, președinte al Sindicatului presei din Oltenia și Banat, care l-a cunoscut personal pe tânărul erou, a publicat lucrarea „Amilcar Săndulescu, fiul Eroului Necunoscut”, care consemna pe fila de început:

 
Cu fondurile obținute din vânzarea lucrării, dar și din donații, va fi realizat un monument situat în prima linie de morminte a Cimitirului Eroilor din Cimitirul Sineasca, Craiova. În basorelief realizat din bronz este reprezentat momentul alegerii „Ostașului Necunoscut”.
                     
 
Astăzi, elevii actualului Colegiu Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova aduc anual, la 28 iulie, un omagiu lui Amilcar Săndulescu, „fiul Ostașului Necunoscut”, ilustrul lor înaintaș.
 
 
Bibliografie + Sursa Foto documente
 
Colonel (r) dr. Gabriel-George Pătrașcu, Epopeea soldatului/ostașului necunoscut -17 mai 1923 – 17 mai 2023, Constanța, 2023
Borcea Ștefan, Povestea tragic a elevului orfan care a ales trupul soldatului Necunoscut, historia.ro

 Dragoș Marinoiu, Povestea vâlceanului Amilcar Săndulescu, fiul „Ostașului Necunoscut al României Mari”,  blogspot.com, aprilie 18, 2018 P Povestea vâlceanului Amilcar Săndulescu, Necunoscut al României Mari”

Citește și:
#citeșteDobrogea Istoria tumultoasă a Monumentului Eroilor din Medgidia (GALERIE FOTO)