Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:13 28 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Povestea regelui get Dapyx Luptele cu romanii, campania lui Crassus, taina peşterii Keiris şi asediul Genuclei (I)

ro

23 Apr, 2018 00:00 1261 Marime text
Istoria Dobrogei a fost mereu una tulbure, plină de evenimente dramatice. Din antichitate şi până în veacul al XX-lea, acest tărâm bogat şi binecuvântat dintre Dunăre şi Mare a fost mereu atacat de triburi migratoare, disputat de marile puteri şi imperii ale omenirii şi a fost teatru de război al unor conflicte militare extrem de sângeroase.
 
Acum mai bine de 2000 de ani, Dobrogea a devenit provincie a Imperiului Roman, sub numele de Scytia Minor, Mica Sciţie. Cu mult înaintea romanilor, când veniseră să colonizeze litoralul vest-pontic (din sec. VII î.H), grecii numiseră şi ei, la rândul lor, acest pământ Mikra Scythia, pentru că întâlniseră aici, pe lângă băştinaşii geţi, şi multe triburi de războinici sciţi.
 
Când Roma, devenită mare putere a lumii, şi-a îndreptat atenţia asupra Moesiei şi a Scythiei Minor, Dobrogea era practic împărţită în două: litoralul vest-pontic era dominat de polisurile bogate întemeiate de coloniştii greci, iar restul teritoriului aparţinea comunităţilor indigene.
 
Prima acţiune a romanilor în Dobrogea antică a avut loc în anul 72 î.H, când guvernatorul Macedoniei, M. Terentius Varro Lucullus, întreprinde o primă acţiune militară în această zonă. El este interesat în primul rând de bogăţia oraşelor pontice, pe care le obligă să recunoască autoritatea Romei şi să accepte protectoratul acesteia.
 
Geţii băştinaşi erau divizaţi, dar erau viteji şi dornici de libertate, aşa că prezenţa romană în zonă aprinde flacăra nemulţumirii.
 
În anul 61 î.H, un nou înalt oficial roman, proconsulul Macedoniei, Gaius Antonius Hibrida (n.a. hybrida - jumătate bestie) se confruntă în Mica Sciţie cu o alianţă formată din bastarni şi geţi.
 
Bătălia din 61 se dă, aşa cum ne povesteşte Dio Cassius în „Istoria Romană“, sub zidurile cetăţii Histria. Este posibil ca grecii din polisul pontic să fi luat şi ei parte la confruntare, alături de băştinaşii geţi şi de aliaţii acestora de neam germanic.
 
Hibrida suferă la Histria o mare umilinţă, o înfrângere usturătoare, şi el însuşi reuşeşte să scape, cu greu, cu viaţă. Steagurile legiunii sale sunt luate pradă de război de către geţii războinici şi duse într-una dintre cetăţile lor. Eşecul îi înfurie pe romani, iar Senatul îl exilează pe generalul înfrânt. Imperiul Roman pierduse, din nou, controlul asupra Dobrogei antice.
 
La aproximativ şase ani după bătălia de la Histria, marele rege al Daciei, Burebista, va intra în Mica Sciţie şi, treptat, îşi va impune controlul asupra oraşelor greceşti de pe ţărmul vestic al Pontului. Unele cetăţi au fost cucerite de către daci, iar altele s-au predat fără luptă, acceptând să îi devină tributare în schimbul protecţiei militare. Dominaţia Daciei asupra Dobrogei se va încheia definitiv în anul 44, când Burebista va fi asasinat.
 
Chiar şi după moartea lui Cezar (survenită tot în 44 î.H, înaintea celei a lui Burebista), Roma continua să viseze cu ochii deschişi la bogăţia acestui teritoriu, dar nu îşi mai permitea noi acţiuni, întrucât se confrunta cu grave crize interne şi mai ales cu războiul civil.
 
Imperiul era divizat: nepotul lui Cezar, Octavian Augustus, controla Occidentul, pe când rivalul său, Marc Antoniu, aliat cu regina Cleopatra a VII-a a Egiptului, stăpânea Orientul. Cei doi poartă un război aprig, fratricid, presărat de numeroase lupte. Bătălia finală se dă însă în anul 31 î.H, la Actium, unde armata lui Octavian reuşeşte să câştige o confruntare, în mare parte navală. Ulterior, atât Marc Antoniu, cât şi Cleopatra vor muri, iar Octavian unifică cele două părţi (Occidentul şi Orientul) şi se pregăteşte să instituie imperiul şi să devină primul împărat al acestuia (din anul 27 î.H).
 
La Actium, de partea lui Octavian se află numeroşi regi clientelari, de diverse neamuri. Printre aceştia se află şi regele Roles, conducător al geţilor din tribul sacilor, „aliat şi prieten al Romei“. Acest trib al sacilor ocupa sud-vestul Sciţiei Minor şi, foarte probabil, îşi avea capitala la Sacidava (azi lângă satul Dunăreni, comuna Aliman).
 
Revenit în Sciţia Mică, Roles plănuieşte să profite de prietenia Romei. Dobrogea antică este divizată între diverşi regi geţi, conducători de triburi sau de uniuni de triburi. Graţie lui Dio Cassius, cunoaştem numele a trei dintre aceştia: mai sus-menţionatul Roles, apoi Dapyx, care domnea în centrul Scythiei Minor, şi Zyraxes, rege al geţilor din nordul provinciei.
 
Roles dorea să îşi întindă dominaţia şi pe teritoriile vecinilor săi, dar opoziţia acestora era prea puternică. De aceea, regele sacilor decide să ceară ajutorul „prietenului“ Imperiu Roman".
 
În anii 29/28 î.H, în Mica Sciţie ajunge proconsulul Macedoniei, Marcus Licinius Crassus. Acesta era un foarte bun general şi un om extrem de viclean şi abil, care vede imediat marea oportunitate apărută odată cu apelul de ajutor trimis de Roles.
 
Scrie istoricul Dio Cassius: „Pe când înfăptuia aceasta (n.a. - atacuri ale lui Crassus în Moesia), el fu chemat în ajutor de Roles, care se afla în luptă cu Dapyx, regele unor geţi. Crassus porni să îl ajute“.
 
Dio Cassius povesteşte că romanii, însoţiţi de Roles, îl atacă pe Dapyx. Superioară numeric, forţa lor militară reuşeşte să dea peste cap rezistenţa regelui get din centrul Dobrogei. Călăreţii lui Dapyx sunt respinşi, pedestrimea la fel, iar pentru a evita ca oamenii săi să fie masacraţi în câmp deschis, regele get decide inteligent să se retragă.
 
Crassus este decis să înfrângă rezistenţa neaşteptată a getului din centrul provinciei şi doreşte eliminarea lui Dapyx şi a războinicilor săi. Romanii îi atacă pe geţii refugiaţi între zidurile unei cetăţi, probabil a capitalei lor, al cărei nume este necunoscut.
Astfel, aflăm de la Dio Cassius: „Apoi îl împresură pe Dapyx, refugiat într-o fortăreaţă“. Proconsulul Macedoniei se pregăteşte de un lung asediu, dar, tocmai atunci, Fortuna îi surâde. El este contactat, în greacă, de cineva aflat în cetate (get sau grec), şi care se oferă să îi deschidă pe ascuns porţile cetăţii lui Dapyx.
 
Acesta este aşadar înfrânt doar printr-o trădare. Crassus intră în cetatea geţilor, iar „Dapyx şi mulţi alţii îşi găsiră moartea“. Cum a murit Dapyx nu se ştie prea bine. După unele izvoare, el nu ar fi pierit în lupta din cetate, ci s-ar fi sinucis pentru a nu cădea în mâinile romanilor. Curajosul rege get, decis să îşi apere regatul, în ciuda superiorităţii romane, îşi pierde viaţa... Povestea geţilor săi însă continuă...
 
(Va urma)
 

Bibliografie

 
- Izvoare privind istoria României (FONTES I), Bucureşti 1964, Editura Academiei Republicii Socialiste a României: Dio Cassius - pag. 675-677
- Rădulescu Adrian, Bitoleanu Ion - Dobrogea, Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979
 
Sursă foto - Facsimil din sursa bibliografică „Izvoare privind istoria României“ - fragment de text bilingv, aparţinându-i lui Dio Cassius şi care face referire la războiul romanilor cu Dapyx.
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Pădurile Dobrogei în anii 1900
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii