Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:49 23 10 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Primele legi ale Dobrogei moderne (III). Kustenge, Silistra Nouă și prefecții județelor în noiembrie 1878

ro

09 Oct, 2019 00:00 1164 Marime text
În Decretul 2533, emis pe 13 noiembrie 1878 și publicat cinci zile mai târziu, se hotărăște ca al doilea județ dobrogean (după Tulcea - prezentat anterior), și anume Kustenge (Kiustenge) să fie împărțit în trei plăși: cel al reședinței omonime de județ, Hârșova și Mangalia. În componența acestor plăși intră orașele și satele fostelor căimăcămii turcești cu același nume, neexistând mutări și modificări administrativ-teritoriale, cum fusese de exemplu în cazul Tulcei. Județul Kustenge se învecina la sud cu Principatul Bulgariei, în timp ce la vestul ei exista cel de al treilea județ al provinciei, Silistra Nouă.
 
 
Silistra Nouă a fost un județ care a existat doar în intervalul 13 noiembrie 1878 - 24 martie 1879. Nu avea în componență vechea urbe Silistra (fost Durostorum, Durostolon, Distra, Dristor etc.), care aparținuse până la Războiul de Independență Imperiului Otoman și care în toamna lui 1878 fusese dat Bulgariei. 
 
Silistra Nouă avea două plăși, Medgidia și Silistra Nouă. În scurta sa existență a avut două reședințe de județ, mai întâi la Cernavoda, apoi la Medgidia. Plasa Medgidia cuprindea orașul întemeiat de sultanul Abdul Medgid pe locul mai-vechiului sat Kara-Su, precum și celelalte așezări ale vechii căimăcămii otomane.
 
Plasa Silistra Nouă avea în componența ei sate aflate între plășile Medgia și Mangalia, precum și Rasova, ridicat la rang de comună urbană. Rasova era o așezare veche și importantă de pe malul Dunării iar aici exista de veacuri o comunitate puternică românească. 
 
Articolul 5 al decretului 2533 prevedea ca în doar trei orașe ale Dobrogei, la Tulcea, Kustenge și Rasova să se înființeze poliții de clasa I, în timp ce la Chilia, Mahmudia, Isaccea sau Cernavoda erau create unități de poliție de clasa a II-a. Personalul fiecărei secții importante de poliție era format din comisari, subcomisari și agenți. Cel care hotăra organigrama fiecărei unități în parte era prefectul județului respectiv, prefect care trimitea însă un raport spre aprobare Ministerului de Interne.
 
Potrivit normei din 1878, "fiecare sat formează o comună", înțelegându-se aici comună rurală. Aceste comune erau administrate de către un primar, "asistat de un consiliu compus din patru persoane, stabiliți într-însa (n.a. - în comuna rurală), aleși de către consătenii lor, conform obiceiurilor localității". Ultima mențiune, aceea de "conform obiceiurilor localității", este una extrem de interesantă, ea arătând interesul noii administrații de a respecta, atât cât era posibil, cutumele comunităților rurale dobrogene. 
 

Instituția prefectului de județ, importantă pentru administrația românească
 

În proiectul său de integrare a Dobrogei la Principatul României, administrația românească mizează enorm pe instituția prefectului de județ. Misiunea acestora se va dovedi extrem de dificilă în primii ani, dar calitatea oamenilor ajunși pe astfel posturi va asigura succesul dorit.
 
Prefectul de județ este, așa cum se stipulează în titlul II al decretului, "... în districtul său e reprezentantul guvernului central. El are sub îngrijire și răspunderea sa ordinea publică și prin urmare garanția proprietății, a averii, a onoarei, a libertății individuale și ocrotirea dreptului libertății tuturor cultelor".
 
Articolele titlului II din decretul 2533 sunt extrem de interesante, ele dovedind că prefectul unui județ dobrogean era un administrator angrenat într-o acțiune complexă, riscantă și deloc atractivă, având în vedere pericolele reale la care se expune. Statul are grijă să îi determine atribuțiile, dar din prevederile legale rezultă că noul conducător de județ ar trebui să aibă mai degrabă calități de echilibristică, fiind obligat să jongleze pe o "sârmă" foarte subțire, între impunerile de la centru și realitățile noii provincii.  
 
Iată însă cum sună de exemplu articolul 11: "Prefectul administrează districtul său, deocamdată, după legile și obiceiurile locale, dând tot ajutorul administrației, întru executarea întocmai a regulamentelor celorlalte ministere". Este așadar trimis în Dobrogea de către guvernul român, răspunde în fața acestuia, dar respectă în același timp "legile și obiceiurile locale", care uneori însă pot contrazice legile statului român!
 
Vorbeam anterior despre necesitatea de a trimite în noile teritorii prefecți care să posede înalte calități și valori, bine pregătiți și buni diplomați. Se apelează în primii ani la personalități din diverse domenii, cu viziuni moderne și cu școli înalte, iar cei mai mulți dintre aceștia își îndeplinesc cu brio misiunile primite.
 
În noiembrie 1878, Guvernul României trimite primii trei prefecți în cele trei județe ale noii provincii. La Kustenge ajunge Remus Opreanu, un excelent administrator, ager, abil și diplomat, care își va începe mandatul pe 23 noiembrie. Nu vom insista aici asupra realizărilor sale bine-cunoscute. Este de ajuns să menționăm că el a avut inițiativa ridicării Statuii lui Ovidiu sau că tot lui i se datorează înființarea la Constanța a primului Muzeu de Istorie și Arheologie.
 
Primul prefect al județului Tulcea a fost George M. Ghica, cel care și-a desfășurat activitatea între 13 noiembrie 1878 și 15 decembrie 1879. În timpul mandatului său, pe 17 octombrie 1879 și în prezența lui Carol I și a lui Kogălniceanu, pe Colnicul Hora a fost pusă piatra de temelie a Monumentului Independenței. Din diverse motive, asupra cărora nu insistăm în această serie de articole, acesta avea să fie terminat abia în 1899 și inaugurat în 1904. 
 
Al treilea prefect trimis în noiembrie 1878 în Dobrogea a fost cel al districtului (județului) Silistra Nouă. El era generalul Grigore Cantilli, fost comandant al brigăzii 1 Infanterie, divizia a IV, Corpul II de Armată. Acesta se remarcase ca un bun militar în timpul Războiului de Independență, participând în luptele de la Vidin și Calafat. 
 
Cantilli făcea echipă administrativă cu poetul Alexandru Macedonski, numit directorul prefecturii Silistra Nouă. Macedonski mai lucrase în prefectură, din 1876 la Bolgrad, județ anexat între timp de către Rusia Țaristă. După desființarea prefecturii Silistra Nouă, Macedonski avea să ajungă administrator al plășii Sulina...
 
Bibliografie
 
"Dobrogea în Arhivele românești 1597-1989", coordonator Virgil Coman, document nr.26 - Decretul nr.2533/13 noiembrie 1878
Costin Scurtu - Organizarea armatei române moderne în Dobrogea 1878-1894
Ligia Dima - O călătorie prin orașul Tulcea 1878-1918 (II), economie, administrație și populație, articol publicat în ziuadeconstanta.ro pe 31 mai 2018, accesat 4 octombrie 2019
Dan Prodan - "Identitatea  și  integrarea  Dobrogei  în  cadrul  României (1878 – 1918)", revista Luceafărul, 9 noiembrie 2017, luceafarul.net, accesat 4 oct 2019
financiarul.ro, tvfagaras.ro - Organizarea administrativ-teritorială a României 1864-1989

Sursa foto: „Tomi - Constanța“, de colonel Marin Ionescu Dobrogianu, lucrare ce poate fi parcursă accesând Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța 
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:
 
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii