Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:10 14 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Participarea musulmanilor din Medgidia la cel de-al Doilea Război Balcanic şi la Primul Război Mondial

ro

12 Sep, 2018 00:00 1422 Marime text
După cum spunea avocatul de origine tătară Selim Abdulachim, „musulmanul s-a dovedit a fi cel mai  paşnic şi mai loial faţă de interesele ţării”. Şi mare dreptate avea.                                                                                                                                                      
 
Contribuţia musulmanilor a fost marcată prin participarea la operaţiunile militare de pe câmpurile de luptă, dar şi prin misiunile de salvare, sanitare, din cel de-al Doilea Război Balcanic, din Primul Război Mondial şi din cel de-al Doilea Război Mondial.
 

 
În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic şi în Primul Război Mondial, au luptat 21 de soldaţi turci şi tătari. Unii au căzut prizonieri, alţii au fost răniţi, iar unii şi-au dat viaţa pentru patrie. În aceste operaţiuni militare au participat trei sergenţi, un caporal şi 17 soldaţi. Majoritatea sunt oameni simpli, familişti, cu unul sau mai mulţi copii. Doi dintre aceştia, tineri fiind, erau necăsătoriţi. Ocupaţiile lor erau cele de plugari, comercianţi, geambaşi, fructari, precupeţi, cizmari, tăbăcari, potcovari, cafegii şi muncitori. Nu toţi cei înregistraţi au specificate ocupaţiile.
 
Acolo unde există fotografii, se identifică ştampila cu inscripţia „Societatea Veteranilor. Filiala Apărătorii Patriei. Medgidia, România”. Un rol important în mobilizarea etnicilor musulmani a revenit muftiului Hafuz Rifat Gelil (1909-1914), care fusese imam şi hatip la Medgidia ( 1897-1909).
 
Participanţii la campaniile militare din 1913 şi 1916-1919 au fost decoraţi de statul român, unii au fost împroprietăriţi cu pământ, iar alţii, deşi aveau acest drept, nu au primit pământ. Nu au primit nici locuri de casă. Aceşti soldaţi au făcut parte din regimente care aveau drept armă infanteria, artileria, grăniceri, roşiori, pionieri. Făceau parte din Regimentul 34 Infanterie, regimentele 25, 18 şi 9 Artilerie. Au fost luaţi prizonieri fiind clasificaţi drept „prizonieri fără voie”. Au luat parte la luptele din Dobrogea, Turtucaia, Mărăşeşti, Diocheti, Cosmeşti ş.a. Unii au devenit invalizi de război. Nouă demobilizaţi au trecut în nefiinţă în anii ce au urmat încheierii războiului. Opt dintre demobilizaţii musulmani au plecat în Turcia. Acest fenomen se manifestă în anii 1933-1934, când au loc emigraţii frecvente din Dobrogea, inclusiv din Medgidia.
 
Dintre cei 21 de eroi turci şi tătari, patru au avut grade în armată, trei fiind sergenţi, iar unul caporal. Musulmanii care satisfăceau serviciul militar în Armata Română purtau fes, iar ofiţerii activi împreună cu ministrul de război Alexandru Averescu doreau să alcătuiască o companie specială formată din musulmani, care să fie parte componentă a Regimentului de călăraşi din Bucureşti.

Mobilizaţii din Medgidia aveau profesii diverse în viaţa de zi cu zi. Aveau familii şi erau proprietari.

În ceea ce-l priveşte pe Giumadin Ismail, era de profesie cafegiu şi se afla în concurenţă cu Ferula Memet Ula şi Suliman Zaca. Alţi combatanţi au fost: Iusuf Ablai, Mamut Abdula, Iusuf Gani, Cadâr Asan, Abdul Moiun Chengi Amet, Abdul Gani Idris, Elmambet Ilieas, Abdul Gani Regep. La campania militară din anul 1913 au participat din Medgidia soldaţii Cadâr Asan, Ali Osman, Benlisea Elias, Şefchi Isleam, Abdul Soium, Curti Isleam, care vor fi mobilizaţi şi în campania militară din anii 1916-1919.
 
Unii dintre soldaţii musulmani şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial. Printre aceştia îi amintim pe Alim Bechir Zecheria, Mustafa Benali Halil, Cadâr Abdul Refic, Salim Tair, Şachir Asan, Curti Isleam, Ali Ablachim, Memet Cherim, Abduragi Ablachim. Alţii au fost răniţi şi declaraţi invalizi de război. Printre aceştia: Şaganai Ali, Şefchi Isleam, Benlisea Elias, Ziadin Suliman, Ali Osman.
 
În unele confruntări precum luptele de la Turtucaia, au dispărut soldatul Salim Tair, din Medgidia, de 28 de ani, starea civilă - căsătorit şi soldatul Curti Isleam, de profesie sacagiu în Medgidia, de 34 de ani, căsătorit şi tată a patru copii.
 
Au fost luaţi prizonieri la Turtucaia soldatul Abdul Chengi Amet, căsătorit, în vârstă de 31 de ani, ce s-a întors din prizonierat în anul 1918; soldatul Cadâr Asan, în vârstă de 31 de ani, căsătorit şi tată al unui copil, ce a revenit din prizonierat în 1918, soldatul Gelal Ibraim Asir, de profesie tăbăcar din Medgidia, în vârstă de 28 de ani, căsătorit, tată a cinci copii, care a revenit în localitate din prizonierat în anul 1918, soldatul Mamut Abdula, din Medgidia, în vârstă de 23 de ani, necăsătorit, întors din prizonierat în anul 1918.
 
La Turtucaia au fost răniţi: soldatul Şaganai Ali, din Medgidia, în vârstă de 28 de ani, căsătorit, soldatul Benlisea Elias, comerciant din Medgidia, în vârstă de 26 de ani, căsătorit, tată a doi copii, soldatul Ali Osman, cafegiu din Medgidia, în vârstă de 34 de ani, căsătorit.
În luptele din Dobrogea şi-a pierdut viaţa şi soldatul Alim Bechir Zecheria, muncitor din Medgidia, de 37 de ani, tată a doi copii.
 
În luptele de la Titu, Buzău, Râmnicul Sărat, Focşani, Tecuci au fost răniţi soldaţii Şefchi Isleam, precupeţ din Medgidia, în vârstă de 27 de ani, căsătorit, tată a doi copii, ce făcea parte din Regimentul 34 Infanterie, rănit în luptele din zona Tabla Buţii şi soldatul Ziadin Suliman, din Medgidia, în vârstă de 33 de ani, din Regimentul 74 Infanterie, căsătorit, tată a patru copii, rănit în timpul luptelor din zona amintită anterior.
     
În timpul Primului Război Mondial au fost înregistraţi în rândul soldaţilor musulmani: 6 invalizi, 20 mobilizaţi pentru campaniile militare din 1916-1919, 8 decedaţi, în total fiind 34 de participanţi la război.
 
Tifosul exantematic l-a secerat şi pe soldatul Şachir Asan din Medgidia, în vârstă de 24 de ani, căsătorit, din Regimentul 74 Infanterie. Un alt caz este decesul soldatului Mustafa Benali Halil, din Medgidia, în vârstă de 26 de ani căsătorit, tată a trei copii, ce făcea parte din Regimentul 74 Infanterie. Căzut prizonier în mai 1918, se îmbolnăveşte de tuberculoză, boală care-l va răpune peste câteva luni, în 26 octombrie 1918.
 
Musulmanii din România şi-au dat viaţa pentru ţara lor, iar eforturile lor au fost răsplătite prin decoraţii, împroprietăriri şi „glorie eternă“.
 
Sursa foto: Colecţia personală Adrian Ilie şi colecţia George Neacşu, în Registrul Societăţii Demobilizaţilor din Medgidia, cazier al membrilor ce compun Societatea, vol. I; Adrian Ilie, Medgidia la începutul secolului al XX-lea, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2014, pp.146-157.
 
Despre Adrian Ilie

Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.

 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (I) (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii