Aniversări românești - BNR 145 ani (II) Sprijinul dat de Banca Națională la opera de refacere economică înfăptuită în zece ani de la Restaurație (1930-1940)

Se împlinesc în această primăvară 145 ani de la  publicarea în „Monitorul oficial” – cu data de 17/29 aprilie 1880 – a  Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scont şicirculaţiune, recte, a Băncii Naționale a României – instituție fundamentală a Statului nostru, instrument de bază în modernizarea continuă a Țării, a sustenabilității sale economico-sociale – de eri și de azi. Pentru cetitorii interesați a lua cunoștință, sine ira et studio, de trecutul complex al istoriei noastre – din perspectiva evoluției dimensiunii sale economico(-sociale) –, relevarea rolului preeminent al Băncii Naționale poate contribui la o mai cumpănită și veridică înțelegere a acesteia.
            În acest al doilea calup documentar, reproducem sinteza istorică – realizată tot sub egida serviciului de specialitate al BNR în anul 1940 – ce relevă rolul istoric al „Institutului de Emisiune” în „desvoltarea economică” a  Statului Român în anii ’30, perioadă de consistent progres economic a Țării, în contextul mondial, de după Marea Criză, favorabil – deceniul patru era numit în epocă „al Restaurației” (recte, al domniei regelui Carol al II-lea, revenit în Țară și întronat ca Suveran la 8 iunie 1930 /detronat la 6 septembrie 1940/).
            În context, este relevat rolul guvernatorului Mitiță Constantinescu (1890-1946; guvernator: septembrie 1935-septembrie 1940), economist – teoretician și practician – de seamă al epocii sale.
 
 
Sprijinul dat de Banca Națională la opera de refacere economică înfăptuită în zece ani de la Restaurație
            Înfăptuindu-se actul solemn al Restaurației a început, acum zece ani, un capitol nou în istoria neamului pe care cuvintele pline de încredere ale Suveranului l-a deschis printr'un puternic îndemn la unire și la muncă.
            „Greutățile care unora li se par de neînlăturat – a spus M.S. Regele în Parlament – vor putea, fără nici o îndoială, să fie călcate în picioare de o Românie unită și hotărâtă”...
            „Să lucrăm împreună pentru bunul cel mai scump al nostru: Patria!”
            „Români din patru unghiuri, uniți-vă în gânduri, uniți-vă în simțiri”.
            „Înainte, spre muncă”.
            Sărbătorim azi împlinirea a zece ani de înțeleaptă domnie a Suveranului nostru iubit și realizarea voinței Sale de a înălța Patria prin unirea și prin munca neprecupețită a fiilor ei.
            În acești zece ani viața noastră economică și financiară a avut de trecut multe piedici, a avut de învins multe greutăți.

            Scăderea prețurilor la materiile prime care a urmat crizei din 1929, din Statele Unite a creiatdela început o situație deosebit de grea pentru agricultorul român și a făcut mai apăsătoare problema datoriilor agricole scăzând puterea de cumpărare a claselor rurale și urbane. A urmat apoi o adâncă criză a creditului și s-au ivit piedici ce păreau de netrecut în desvoltarea schimburilor internaționale. În sfârșit, în ultimii ani evoluția situației externe amenința să tulbure echilibrul economic ce deabea fusese restabilit, reorganizându-se piața internă prin măsuri potrivite de încurajare a creditului și a producției și printr-o politică hotărâtă de apărare a monetei naționale.
            Acestea au fost în linii mari, problemele care s’au pus conducătorilor vieții noastre economice în ultimii zece ani și dacă ele au putut fi rezolvate fără tulburarea echilibrului intern între producție și consumație, aceasta se datorește mai ales înțelepciunii și spiritului realist cu care M.S. Regele a supravegheat și a îndrumat refacerea economică a Țării.
 




La împlinirea acestei opere de reconstrucție națională, pentru care au fost mobilizate toate energiile vii ale Țării,Banca Națională a avut – mai ales în ultimii cinci ani – un rol hotărâtor care se desprinde cu limpezime din examinarea evoluției noastre economice în timpul celor zece ani de Domnie ce s’au scurs până azi.
            În perioada cuprinsă între anii 1930-1935 economia națională înregistrează urmările grele ale crizei din 1929 provocată de crahul din America și ale crizei din 1931 din Europa Centrală. Este o epocă grea în care trebue să se facă față scăderii catastrofale a prețurilor produselor agricole și ale celorlalte materii prime în acelaș timp în care se caută a se adapta viața noastră economică la condițiile generale create de stabilizarea seului. În situația generală de fapt din această perioadă de timp în care criza mondială a rupt echilibrul economic internațional adaptarea la stabilitatea monetei noastre naționale era o încercare de revenire la normal în condițiunile cele mai neprielnice. Pentru restabilirea echilibrului economiei noastre naționale se impunea a se lua măsuri de ansamblu care să aibe ca rezultat restabilirea ordinei în finanțele publice, reorganizarea creditului și a producției și îndrumarea comerțului nostru extern. Lipsa unei astfel de politici care cerea o strânsă colaborare a factorilor hotărâtori din guvern cu Banca Națională limitat rolul acestei importante Instituțiuni la atribuțiile statutare de apărare a monetei și a lipsit-o de posibilitatea de a veni efectiv în ajutorul pieții și a claselor producătoare.

            Din anul 1935 când d. Mitiță Constantinescu a luat conducerea Băncii Naționale, politica conducerea Institutului nostru de Emisiune devine însă din ce în ce mai activă înlesnind refacerea creditului pe piața internă și reorganizarea vieții economice în general.
            Această politică, îndrumată cu pricepere și cu hotărâre în vremurile cele mai grele capătă întreaga ei însemnătate din momentul când se asigură o unitate de comandament economic prin numirea d-luiMitiță Constantinescu guvernatorul Băncii Naționale ca ministru al Economiei Naționale și apoi ca ministru al finanțelor publice.
            S’a asigurat astfel conducerea unei politici unitare și rodnice care a dat tăria necesară politicei generale de refacere a economiei naționale.
 
Situația economică dela 1930 la 1939
            Criza mondială provocată de urmările speculațiunilor și crahului din America din anul 1929 se răsfrânge pe piața românească în anul 1930 în scăderea bruscă a prețurilor la produsele agricole ceea ce a provocat slăbirea puterii cumpărare a mareimasse de consumatori rurali și amenință întregul echilibru economic ce fusese cu greu realizat.
            În acest an Banca Națională susține ca o imperioasă și urgentă necesitate organizarea Creditului agricol și încurajarea colaborării cu capitalul străin menit să însuflețească piața internă a creditului care suferea adânc din cauza nesiguranței de pe piață.
            Condițiunile generale nu erau însă favorabile acestor două importante realizări pentru că scăderea prețurilor agricole a împiedecat lichidarea datoriilor pe care agricultorii le contractaseră în anii precedenți iar pentru atragerea capitalului străin nu existau încă suficiente garanții pentru executarea contractelor și respectarea puterii creanțelor.
            Pentru a împiedeca eșirea devizelor Banca Națională s-a văzut obligată să ridice taxa scontului la 9½ la sută (dela 6½ la sută) ceea ce a provocat însă și urcarea dobânzilor comerciale îngreuind situația vieții.
            Pierderile suferite de agricultură în acest an și urmările lipsei de credit și ale stării de nesiguranță generală sporesc desechilibrul bugetului general care se încheie cu un important deficit.
            Marasmul general și lipsa de încredere în posibilitățile de recuperare a banilor împrumutați duc la o simțitoare restrângere a tranzacțiilor și la o accentuată tezaurizare a banului. În acest timp, deși a urmat o politică mai largă de credite, Banca Naționalănu a putut da totuși întregul ajutor cerut de situația pieții. Portofoliul ei comercial înregistrează mari oscilații cu tendință de scădere însă prin trecerea la Stat a portofoliului greu lichidabil.
            A urmat în 1931 criza din Europa Centrală provocată de crahul unei mari bănci din Austria cu întinse legături în Germania și în sud-estul Europei.
            Din această cauză creditele acordate de Germania industriei române se restrâng și se observă grabă a creditorilor străini de a-și o recupera sumele investite în țara noastră. Criza prețurilor este astfel agravată de o agricolă criză a industriei naționaleși a creditului extern care a determinat o accentuată tendință de retragere a depozitelor interne din instituțiile bancare. Scăderea prețurilor agricole se accentuează. Față de 33.000 lei vagonul cât cota la începutul anului grâul ajunge în decembrie 1931 la 19.000 lei vagonul. Se părăsește etalonul aur ceea ce provoacă o importantă scădere a cursului lirei sterline și știrbește valoarea stocului de devize al Băncii Naționale.
            Din această cauză se observă la noi tendința de a înlocui devizele din stocul Băncii Naționalecu aur pentru a se asigura monetei o acoperire legală ferită de fluctuațiile cursului devizelor străine ale căror urmări nu puteau în nici un alt fel să fie ocolite.
            Rezolvarea problemei datoriilor agricole pe calea unilaterală a asanării debitelor fără asigurarea nor măsuri practice de finanțare sporesc în anii următori criza creditului pe piața internă încurajând pe debitori să reziste la plata datoriilor lor ceea ce face să dispară încrederea pe piață. Situația generală impune încheerea unor aranjamente financiare, cu străinătatea în 1932, cari au îngăduit Statului să achite salariile restante. Scăderea volumului schimburilor noastre cu străinătatea și mai ales disparitatea din ce în ce mai mare dintre prețurile produselor de export și ale celor importate au silit țara noastră să forțeze exportul pentru a-și asigura devizele necesare plăților financiare ale Statului și lichidării importului. Banca Națională urmărește în tot acest timp cu prudență menținerea stabilității monetare atât de amenințată de conjunctura economică și financiară și contribue înmăsura îngăduită de statute la sforțările depuse pentru restabilirea echilibrului financiar.
            În anul 1933 se menține aceeași situație nefavorabilă în care intervenția Băncii Naționale a trebuit să se producă mai ales în sectorul organizării creditului deoarece criza bancară s’a accentuat iar lipsa creditului amenința să paralizeze viața economică.
            În acest an schimburile internaționale devin din ce în ce mai grele ca urmare a eșuării conferinței economice mondiale de la Londra și a nesiguranței monetare creată de hotărîrea Statelor Unite de a părăsi convertibilitatea în aur a dolarului.
            Comerțul mondial continuă mai accentuat mișcarea de restrângere iar comerțul nostru exterior ajunge să reprezinte numai 43,8 la sută față de anul 1929.
            În toate țările s’au înăsprit măsurile de control al comerțului cu devize, de contingentari, clearinguri și compensații. Piața internă simte nevoia unei urgente restabiliri a raporturilor normale dintre creditori și debitori, prin măsuri de garantare a creanței și printr’o politică activă de încurajare a creditului, care întârzie însă.
            În 1934 se observă un proces d refacere a pieții comerciale interne ceea ce a îngăduit să se facă împrumutul intern de înzestrare de 3 miliarde 231 milioane lei.
            Se înregistrează, o ușoară tendință de scădere a dobânzilor dar problema creditului rămâne tot nerezolvată.


Situația economică îngădue Băncii Naționale să sporească în acest timp creditul pentru piața comercială și creditul cooperativ încercând astfel să aducă un început de rezolvare problemei creditului agricol.
            Situația Băncii Naționale de la 1930 la 1934 inclusiv se oglindește în următoarele cifre care dau și măsura ajutorului pe care ea l-a dat diferitelor ramuri de producție și de activitate economică:
            STOCUL TOTAL DE AUR ȘI DEVIZE AUR (exprimat în milioane de lei) trece de la 9.953 cât era în 1931 la 10.021 în 1932 la 10.153 în 1933 și apoi la 10.376 în 1934.           PORTOFOLIUL COMERCIAL trece de la 13.116 milioane lei în 1931 la 9.958 milioane lei în 1932, la 8.823 în 1933 și la 10.376 milioane în 1934.
            AVANSURILE PE TITLURI înregistrează, în milioane lei, următoarele cifre: 641 în 1931, 587 1932, 503 în 1933 și 768 în 1934.
            PORTOFOLIUL AGRICOL e reprezentat prin următoarele cifre (în milioane lei): 3.004 în 1932, 3.166 în 1933 și 2.946 în 1934.
            TOTALUL ANGAJAMENTELOR LA VEDERE trece de la 27.615 milioane în 1931 la 27.960 milioane în 1932, la 28.476 milioane in 1933, și la 29.539 milioane lei în 1934. RAPORTUL LEGAL DINTRE STOCUL TOTAL ȘI ANGAJAMENTE este menținut în toți acești ani, cu toate greutățile economiei naționale la un nivel superior celui prevăzut de legea stabilizării leului fiind de 36.04 la sută în 1931, de 35.84 la sută în 1932, la 35.65 la sută în 1933 și la 65.13 la sută în 1934, ceea ce dovedește grija cu care stabilitatea și valoarea monetei naționaleau fost apărate de Banca Națională deși împrejurările au fost din cele mai neprielnice.
 
Politica de credit urmată de Banca Națională dela 1935 la 1940
            După cum se vede deci, în cursul perioadei de la 1930 la 1934, inclusiv, Banca Națională a ajutat înmăsura în care i-a fost posibil menținerea unui echilibru în viața economică intervenind acolo unde se simțea nevoie de sprijinul ei, în măsura îngăduită de prevederile statutare.
            Ea a avut deci în această perioadă rolul de a atenua urmările crizei economice interne și internaționale în măsura în care o cerea politica de apărare a monetei fără a avea posibilitatea însă de a contribui în mod activ la rezolvarea importantelor probleme a căror existență o subliniem însă în rapoartele ei anuale.
            Venirea d-luiMitiță Constantinescu în fruntea Băncii Naționaleaduce în 1935 o schimbare fundamentală a spiritului în care Banca Națională își îndeplinește importantul ei rol ca factor esențial de echilibru, stabilitate și siguranță pe care ea este chemată să-l joaceîn economia națională.
 



 
            Din acest an contribuția Institutului de Emisiune la opera de refacere economică a țării nu se maimărginește numai la formulările teoretice și soluțiunile principale cuprinse în propunerile făcute guvernului, ci, trecând pe terenulpractic al înfăptuirilor nu șovăedela nici un sacrificiu, aducând sprijinul său material la opera constructivă a creditului. Cu această acțiune condusă cu hotărâre de d. Mitiță Constantinescu problema renașterii Creditului pe piața românească a trecut din faza elaborării teoretice în faza de creațiune practică. Acțiunea desfășurată de Banca Națională dela 1935 la 1940 se poate împărți în două perioade distincte: prima dela 1935 la 1933 în care s’a procedat la reorganizarea vieții economice a Țării și la refacerea încrederii pe piața internă și a doua perioadă dela 1938 inclusiv la 1940 în care rolul Băncii Naționale a fost mai ales acela de a consolida piața creditului apărând echilibrul economiei naționale prin măsuri capabile să apere maneta și să ferească piața internă de urmările tulburării internaționale.
 
Activitatea Băncii Naționale dela 1935 la 1937
            Anul 1935 înregistrează dela început o tendință de înviorare.
            Grelele împrejurări economice și financiare cari s’auresfrântdela 1930 și asupra țării noastre au determinat în mare parte adânca depresiune care a coborât creditul pe piața capitalurilor noastre.
            Legea reglementării datoriilor agricole și urbane din 1934, soluționând în mod definitiv conflictul dintre creditori și debitori, agravat prin criza financiară și economică anterioară, a reprezentat punctul terminal al măsurilor luate pentru rezolvarea crizei, urmând ca să se absoarbă în mod progresiv consecințele ei.
            Așa fiind, abia la începutul anului 1935 se înregistrează o stăvilire a urmărilor crizei și se întrezărește o tendință de îmbunătățire a situației.   
            În economia națională se observă înviorarea pieții grâului, urcarea prețurilor și o sporire a volumului de schimburi între țări. Exodul aurului își slăbește ritmul odată cu primele semne de revenire a încrederii.
            Pe piața monetară se înregistrează o lichiditate mai mare deși restricțiile din comerțul mondial mai dăinuie deși se face deprecierea lirei italiene și se devalorizează francul belgian.
            Profitând de conjunctura mai bună în care se desvoltăîn acest an economia românească, d. Mitiță Constantinescu guvernatorul Băncii Naționale ia inițiativa rezolvării practice a problemei creditului pe piața românească.
 
O politică generoasă pentru refacerea creditului
            Determinând în primul rând concentrarea instituțiilor bancare, Banca Națională înlesnește consolidarea și clarificarea situației institutelor de credit.
            Ca urmare a acestei măsuri, încrederea capitalurilor disponibile începe să se refacă, ceea ce se oglindește în sporirea depozitelor la bănci și în tendința de scădere a dobânzilor.
            Acest proces firesc de refacere a creditului pe piața internă însuflețește piața comercială și financiară. Valoarea transacțiilor de bursă crește până la 2.429 milioane lei față de 1.674 milioane lei în 1934, iar volumul emisiunilor și sporurilor de capital în întreprinderile particulare e în vădită urcare.
            Această măsură a Băncii Naționale a dat astfel rezultate practice de mare însemnătate pentru viața noastră economică dar nu era soluția generală a problemei creditului care cerea măsuri de ansamblu luate cu chibzuință în toate ramurile vieții economice.
            Înțelegând necesitatea ca aceasta problemă a creditului să fie scoasă din dificultățile în care se afla, d. Mitiță Constantinescu a constatat necesitatea de a se înfrânge prin măsuri sănătoase lipsa de încredere a disponibilităților din economia particulară în unele instituții bancare și îndrumarea lor spre tezaurizare, plasamente imobiliare etc. Trebuia pentru aceasta să se realizeze cadrul legal de protecțiune a creanței, să se schimbe prevederile unora din legiuirile care acordau debitorului o protecțiune care nu-și mai avea înțelesul după realizarea conversiunei datoriilor și să se instituie o supraveghere legală a instituțiilor bancare, în primul rând pentru a se evita repartizarea creditului și o fixare tini primejdioasă și antieconomică.            
            Pentru realizarea acestor obiective, în urma studiilor făcute în comisiunile instituite de d. ministru Mitiță Constantinescu, Banca Națională a făcut încă din anul 1936 guvernului următoarele propuneri:
            1) modificarea concordatului preventiv;
            2) modificarea unor dispozițiuni din legea reglementării datoriile agricole și urbane;
            3) modificarea unor dispozițiuni din legea de procedură civilă;
            4) modificarea unor dispozițiuni din legea executării silite din 1930;
            5) modificarea unor articole din legea timbrului și a impozitului pe acte și fapte juridice;    
            6) modificarea legii pentru organizarea comerțului de bancă;
            7) organizarea evidenței creditului;
            8) limitarea dobânzilor și reprimarea capretei;
            9) modificarea legii burselor, și
            10) înființarea Institutelor naționale de credit agricol, meșteșugăresc și funcționăresc.         Guvernul a acordat de la început întreaga atențiune propunerilor făcute de d. Mitiță Constantinescu, guvernatorul Băncii Naționale, punând o parte din propunerile primite în imediata executare.
            Cele mai multe din aceste puncte principale de program pentru refacerea creditului și restabilirea încrederii pe piață, au fost înfăptuite însă mai târziu, tot de d. Mitiță Constantinescu, în calitatea sa de ministru al Economiei Naționale [martie 1938-septembrie-ianuarie 1939] și apoi de ministru de Finanțe [februarie 1939-iulie 1940].
            Banca Națională a făcut astfel din primul an când d. Mitiță Constantinescu a luat conducerea ei, toate diligențele cu putință, depunând toate eforturile morale și materiale pentru ca această problemă a creditului să-și găsească condițiunile legale și economice cele mai potrivite pentru o sănătoasă refacere precum și mijloacele practice legale și materiale pentru o reală și temeinică desvoltare.      
            La înființarea Institutelor Naționale de credit agricol, meșteșugăresc și aurifer, Banca Națională a participat subscriind 30 la sută din capitalul lor inițial ceea ce însemna o participare de 272.350.000 lei, ceeace înlesnește imediata funcționare a acestor importante instituțiuni.
            În acelaș timp Banca Naționalăîncepe o politică mai largă de credite acordând comerţuluişi industriei credite pe termen mai lung prin mijlocirea instituţiilor bancare comerciale. Ea înlesneşte apoi complectareareţelei bancare şi organizarea creditului rural şi urban-mărginaş prin cooperaţie asanând creditul cooperatist.
 
Situația dela 1938 la 1940
            Anul 1938, an de prefaceri adânci și de perspective nehotărâte, aduce o strânsă colaborare a guvernului cu Banca Națională, prin numirea d-luiMitiță Constantinescu ca ministru al Economiei Naționale [30 martie 1938].
            În dubla sa calitate de guvernator al Băncii Naționale și de ministru al Economiei Naționale d. Mitiță Constantinescu a putut desăvârși în acest an, cu toate împrejurările externe atât de nefavorabile reorganizarea pieții interne sporind astfel mijloacele de apărare a stabilității monetare și dând economiei naționale capacitatea de rezistență necesară.
 
Sporirea și încurajarea producției
            Împrejurările externe care au urmat din 1937 până azi au influențat și viața noastră economică determinând în momentele de criză restrângerea activității și a creditului ca urmare firească a nesiguranței generale.
            Toate aceste momente grele au fost însă trecute fără tulburări grație sprijinului pe care Banca Națională s-a acordat cu generozitate industriei naționale, agriculturei, comerțului și instituțiilor de credit.
            Rezultatele politicii de reorganizare a vieții noastre economice și financiare, urmărită de Banca Națională în colaborare cu ministerul Economiei Naționale și cu ministerul de Finanțe au fost verificate în aceste împrejurări grele.
            S’a dovedit cu acest prilej trăinicia sistemului nostru bancar care a făcut față situației în perioadelecele mai grele și sănătatea organizării producției naționale care nu a încetat să se desvolte așa cum o cer interesele superioare ale Națiunei.
            Dată fiind situația pieței și a activității sporite a industriei, în special a celeia în legătură cu industria de armament, Banca Națională a consimțit însemnate credite pieții, ceea ce a făcut ca portofoliul comercial să sporească progresiv mai ales în ultimul an, în 1939.
            În acelaș timp, consecventă politicii sale de sprijinire a agriculturii, Banca Națională a acceptat să finanțeze opera de valorificare cerealelor acordând creditele necesare Institutului Național al Cooperației.
            Avansurile acordate de Bancă Națională, industriei, comerțului și agriculturei au menținut ritmul producției și au înlesnit astfel valorificarea muncii naționale și sporirea avutului țării.
            Politica urmată de Banca Națională pentru însuflețirea mișcării economice și sporirea producției naționalese oglindește în cifrele portofoliului comercial și agricol care au avut următoarea evoluție:
            Portofoliul comercial a fost în 1935 de 5.220 milioane lei, în 1936 de 6.262 milioane lei, în 1937 de 5.812 milioane lei, în 1938 de 11.526 milioane lei și în 1939 de 18.882 milioane lei.
            Portofoliul agricol a fost în 1935 de 2.727 milioane, în 1936 de 21.30 milioane, în 1937 de 1.997 milioane, în 1938 de 1.776 milioane, și în 1939 de 1.229 milioane lei.
*
            Printr-o politică susținută de refacere a creditului și de sprijinire a producției și a circulației, prin măsuri capabile să apere moneta împotriva oricăror speculațiuni cu caracter inflaționist, Banca Națională a asigurat astfel economiei noastre o temelie sănătoasă pe care s-a putut desvoltă ferită de influența dăunătoare a împrejurărilor externe.
            Adept al celor mai ortodoxe principii financiare, d. Mitiță Constantinescu a veghiat permanent ca moneta țării să se bizuepe realitatea echilibrului bugetar, pe acoperirea aur legală și pe soldul activ al balanței comerciale care reprezintă punerea în valoare a muncii și a bogățiilor naționale.
            Datorită politicii înțelepte a Băncii Naționale a României, caracterizată prin spiritul ei realist și de prevedere, poziția tehnică a monedei naționale a fost din cele mai satisfăcătoare. Măsurile potrivite luate încă din anii trecuți în cadrul politicii noastre de devize, acțiunea de încurajare a producției de aur, precum și prima instituție în favoarea particularilor deținători de aur ce l-ar vinde Băncii Naționale, au îngăduit o sporire a stocului nostru metalic, care a trecut dela 18.190 milioane lei, la 31 decembrie 1938, la 20.768 milioane lei, la 31 decembrie 1939.         
            Raportul dintre stocul de aur și totalul angajamentelor la vedere ale Băncii Naționalea putut fi menținut tot timpul și cu tot sporul acestora din urmă, superior procentului legal de acoperire(„Argus”, 9 iunie 1940).