Aniversări românești – BNR 145 ani (III) „Banca Națională are conștiința integrală a misiunii sale tradiționale” – Rapoarte ale Consiliului de Administrație al BNR la adunările generale anuale ale acționarilor(1882, 1901, 1916, 19

Se împlinesc în această primăvară 145 ani de la  publicarea în „Monitorul oficial” – cu data de 17/29 aprilie 1880 – a  Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, recte, a Băncii Naționale a României – instituție fundamentală a Statului nostru, instrument de bază în modernizarea continuă a Țării, a sustenabilității sale economico-sociale – de eri și de azi. Pentru cetitorii interesați a lua cunoștință, sine ira et studio, de trecutul complex al istoriei noastre – din perspectiva evoluției dimensiunii sale economico(-sociale) –, relevarea rolului preeminent al Băncii Naționale poate contribui la o mai cumpănită și veridică înțelegere a acesteia.

În acest al treilea calup documentar, reproducem unele din dările de seamă anuale, pe care guvernatorii le prezentau, la începutul fiecărui an – în luna februarie –, Adunării Generale a Acționarilor.
Oamenii de afaceri ai vremii, politicienii și categoriile de cetățeni interesați luau astfel la cunoștință despre activitatea „Institutului de Emisiune” al Țării,activitate dominată, cu precădere, de o„acțiune plină de prudență și perseverență” în politicile monetar-financiareale Băncii, precum și de transparență publică.
           
 
BANCA NAȚIONALA ROMÂNIEI
RAPORTUL
Consiliului de administrațiune către adunarea generală a acționarilor,
din ḑiua de 21 Februariŭ 1882
            Domnilor acționari,
            Conform art. 48 din statute avem onórea a va presinta darea nóstră de sémă despre operațiunile Băncei în cursul anului trecut.
            După cum veți bine-voi a vedea din cele ce vĕ vom expune, instituțiunea nóstră, care pentru prima óră încheie un bilanț anual, a intrat deja în mersul regulat al afacerilor. Operațiunile sale au luat o desvoltare destul de însemnată și putem zice că au dat resultate satisfacĕtóre.



Pentru a ne conforma art. 3 din lege și statute și spre a satisface în parte necesități simțite, am înființat sucursale în Iași, Craiova, Galați și Brăila.
Cele doŭe d’ântêiŭ au început a funcționa la 1 Marte ér cele două din urmă la 16 Marte 1881.
Resultatele ce fiĕ-care din ele au dat le vom arăta deuă dată cu acelea ce a dat Administrația Centrală pentru fiĕ-care specie de operațiuni(„Românul”, 11 februarie 1882).
 
 
Adunarea generală a acţionarilor Băncei Naţionale
Aprobarea nouei convenţiuni

 
            Eri d.a. a avut loc la Banca Naţionalăadunarea generală extraordinarăa tuturor acţionarilor, spre a discutaşi a aproba convenţiunea încheiată deguvern cu Banca, pentru avansarea unui împrumut de 15 milioane lei.
            Sala de şedinţe a Băncei era foartebine populată; în afară de reprezentinţii caselor mari de bancăcare posedă cel mai mare număr de acţiuni, s’aobservat pe d-nii miniştrii B. Missir, Ionel Brătianu şi P.S. Aurelian.
            Deschiderea şedinţei
            La orele 2 luni, discuţiunea se deschide.
            D. M. Şuţuguvernatorul Băncei, face apelul nominal al acţionarilor Băncei,din urmă dă citirea raportului consiliului general de administraţiune, careaprobă noua convenţiune cu statul pentruacordarea unui împrumut de 15 milioane.
            În urmă, d-sa declară discuţiunea deschisă, şi dă cuvîntul d-lui Theodor Rosetti.
 
            D. Theodor Rosetti
            Să’mi daţi voe, zice d-sa, să iau cuvintul asupra convenţiunei de azi pe cari ne-o prezintă spre aprobare consiliul general de administraţiune al Băncei, atîtde importantă, şi îmi veţi permite să vădeclar dela început că nu voi vota-o.
            Banca Naţională e una din marile fondaţiuni naţionale ale ţărei, şi serviciileaduse economiei noastre naţionaleşi comerciului, sunt cunoscute de toţi. Prinurmare tot ce se atinge de Banca Naţională, e de un general interes pentruţară. Să examinăm convenţiunea aceastamai de aproape, zice d-sa.
            Consiliul de administraţie ne propuneîn afară de regulele excepţionale, săîmprumutăm statul cu suma de 15 milioane lei, în nişte condiţiuni speciale. Voi face cu d-v o mică analiză:      Dacă un particular s’ar prezentaBănceiîn aceste timpuri critice, şi arsolicita un împrumut mare, ar fi refuzat imediat. Cu statul lucrurile se petrec însă altfel, despre solvabilitateastatului nici nu discutăm.
            Elementul fundamental al circulaţiunei Băncei e plătirea imediată la vedere a biletelor ei. Pentru ca Bancaînsă să poată face faţă tuturor operaţiunilor, trebue să aibă şi un portofoliu, pe lîngă garanţii de soliditate. Acum cînd Bancaface o emisiune de 15milioane lei, ca contravaloare nu arenici aur, şi nici poliţe, ci numai ocreanţă a statului plătibilă în 30 ani.
            Statul va rambursa cel mult pînă la1930 Băncei, împrumutul făcut, afectînd beneficiile statului de la Bancă,mai puţin 660.000 lei cari deja au fostîncasaţi. Votînd această convenţiune,facem statului un avans de 15 milioane lei plătibil într’un timp îndelungat. De pe urma acestei avansări demilioane are Bancavre-un beneficiu?
            În tot-d’a-una Banca a fost creditoarea statului. Mai în tot-d’a-una datoriile  s’au plătit la ghișeurile Băncei. Obligaţiunea pe care ne-o luăm acum de a plăti pentru stat 15 milioane,va costa cel puţin 25 milioane. Oare cu o circulaţie care pentru a patra parte nu e bazată de cît pe o iscălitură, foarte bună, dar nerealizabilă,Bancanu îşi va compromite situaţia sa și nu ne pune într’o situaţia grea?
            Din istoria tuturor Băncilor naţionaledin lume, vedem că acele Bănci cari aufăcut prea mari servicii statului, aususpendat plăţile. De aceea nu voi votaConvenţiunea, căci cu toate înlesnirile pe cari le va aduce statului, ea constitue o primejdie pentru viitorul economic al acestei ţări.
 
            D. Al. Vericeanu
            Răspunzînd d-lui Theodor Rosetti, d-sazice că pentru avantagiile pe cari statul le dă Băncei Naţionale, prin prelungireaprivilegiilor pentru 10 ani încă, adicăpînă în anul 1920, statul putea să cearăBăncei şi 20 şi 30 milioane lei. Nu acerut însă decît 15 milioane lei fără dobîndă.
 
            D. [Eugeniu] Carada
            Relevă în primul loc comparaţia făcută de d. Rosetti între particularulstrîmtorat şi statul. D-sa spune că glumape care a făcut-o d. Theodor Rosetti peseama Băncii nu e permisă unui om cad. Theodor Rosetti, un fost prim-ministru al ţărei,
            D-sa a recunoscut că Banca Naţională a adus tuturor guvernelor concursul său, cel mai sincer, şi că îi mulţumeştepentru cuvintele pe cari le-a spus despre consiliul de administraţiune alBăncei, cuvinte care nu se potrivesccu acei cari duc campanie înpotrivaacestei instituţiuni, acuzînd-o că jefueşte lumea.        
            Aţi văzut, a zis d-sa, că Bancaa datşi 27 milioane lei, altă dată statului,şi că tot nu s’a resimţit. În cei dinurmă 10 ani, Bancaa dat succesiv tuturor guvernelor sub diferite forme,bani foarte mulţi. Însuşi guvernuluid-lui Theodor Rosetti i-a împrumutat4 milioane lei, și pe acel timp, în anul1888, d. Fleva interpelase guvernulîn Cameră asupra acestui împrumut, şiși d. Ghermani a declarat că s’au luatmăsuri ca statul să nu mai îngreuieze Bancacu împrumuturi.             N’a fost guvern care să nu aibă concursul Băncei.
            În 1899 Bancaa dat guvernului 17milioane lei, şi d. P. Carp a protestatîn Cameră că se cere acest sacrificiu Băncei, dar după un an, i-au făcut credit şi d-lui Carp. Vedeţi deci că principiile d-lui Rosetti se schimbă în practică, căci d. Rosetti a luat bani de laBancă, fără să fi existat o convențiuneîntre guvern și Bancă.
            Guvernul conservator ne propusese un împrumut pentru Banca agricolă asigurîndu-ne cu portofoliul Băncei.Noi nu am refuzat acest împrumutşii-am dat milioane. Putem noi pune acele teorii simpte mai presus de interesele generale ale ţărei, la vremuri grele? De sigur că nu. Pe d’asupra, şinoi am mai cerut şi facilitatea ca lamomente grele, să putem dispune deaurul nostru, pentru binele ţărei.
Aprobarea convenţiunei
            După toate acestea, se începe votareaconvenţiunei pe articole, şi se votează în întregime, cu puţine voturi contra.
            Adunarea se termină la orele 4 jum. (Marin – „Adevěrul, 19 iunie 1901).
 
Adunarea generală a acționarilor Băncii Naționale
            Duminică d.a. a fost adunarea generală, a acționarilor Băncii Naționale. Au participat 144 acționari, reprezentînd 1.440 voturi.
            D. I.G. Bibicescu, [vice]guvernatorul Băncii Naționale, care a prezidat această adunare generală, a făcut, în primul rând, un călduros elogiu, al mult regretatei regine Elisabeta, arătând cât de dureroasă e pierderea ce îndură poporul românesc prin moartea aceleia care a fost tovarășe vrednică de pildă marelui rege Carol, făuritorul regatului român.
            Cuvintele mișcătoare, rostite de viceguvernatorul băncei, au fost ascultate de asistență cu respectuoasă luare aminte.
            În urmă, după propunerea d’lui Bibicescu, adunarea generală a hotărît trimiterea unei telegrame de condoleanțe M.S. Regelui.
            Intrându-se în ordinea de zi, a fost citit raportul consiliului de administrație, adresat adunărei generale, raport din care se vede, după expunerea situației țărei noastre față de conflagrația europeană, că Banca Naționalăa acordat Statului român, pe lângă împrumutul de 200 milioane lei, pe baza angajamentelor de la 11 Septembre și 20 Decembre 1914, încă două împrumuturi de câte 100 milioane cu 3 și 2 jum. la sută la 15 Iunie și 19 Decembre 1915, reducând totdeodată procentul dela 4 la 3 la sută pentru împrumutul din 1914.
            Se mai vede din darea de seamă că bancaa îndemnat pe agricultori să lucreze cât mai mult pentru recoltele din 1915 și că în acest din urmă scop ea a întrunit, la 20 Septembre 1914, toate băncile, fără să fi fost îmboldită de cineva, spre a le face cunoscut că le deschide un credit de 20 milioane lei, cu condiția de a ajuta pe agricultori căror nu va trebui să se ia o dobândă mai mare de 8 la sută; că din aceiași idee a pornit legea și ființa caselor de împrumut pe gaj, căror li s-a acordat un credit de 50 milioane cu 4 la sută, ceea ce le-a permis ca la rândul lor să acorde, până la 31 Decembre 1915, împrumuturi în sumă totală de 28.951.079 lei 12; că tot Banca Națională a emis ideia înființărei de magazii pentru recolte, oferind în acest scop 10 milioane, iar propunerea a fost adoptată de direcția generală a C.F.R., care a și construit magazii în cari pot încăpea mai mult cu 80 mii vagoane ca în trecut, ceeace va înlesni mult garantarea; că tot Banca Naționalăa înlesnit exportul celor 50.000 vagoane cereale, vândute consorțiului germano–austro-ungar, luând asupră-și plata în monetă națională, deși condițiile contractului erau oneroase.
            După aceiași dare de seamă:
            Aurul acumulat în rezervă la 31 Decembre 1914 era în sumă de 154.056.720 lei 84; în 1915 s’au strâns încă 33.939 895 lei 05 și la aceasta se adaugă drugi de aur în valoare de 213 mii lei și aur depozitat 32.760.000 lei.
            Rezerva metalică a fost, în 1915, crescută cu aproape 67 milioane, adică cu 43,44 la sută, iar circulația a crescut cu 31,83 la sută.         
            Darea de seamă s-a încheiat cu călduroase laude pentru funcționarii băncei.
            A fost citit și raportul cenzorilor.
            Ambele rapoarte au fost aprobate prin aclamație.
 
            D.Elefterescu, în numele acționarilor, a adus laude administrației băncei, pentru sprijinul, priceput și oportun, dat agriculturei și întregei economii a țărei, în vremile grele prin cari trecem. D-sa a relevat și sprijinul dat Statului pentru îndeplinirea grelelor lui îndatoriri impuse de împrejurările extraordinare ce se perindează de aproape doi ani de zile.
 
            D.Dim. Comșa a arătat că se simte dator moralmente, ca unul care în adunarea generală de anul trecut a criticat cu vehemență consiliul, să exprime toată recunoștința d-lui viceguvernator Bibicescu, pentru modul strălucit cum a condus bancași mai ales pentru ideia înființărei magaziilor de cereale, și pentru sprijinul prețios dat agriculturei.
 
            D.I.G. Bibicescu a răspuns mulțumind și arătând că aducându-i-se laude, se aduc laude administrației și funcționarilor băncei.
            În privința magaziilor de prevedere și înmagazinarea cerealelor, d-sa a arătat că nutrea de mult această idee, de a cărei înfăptuire se bucură. Atât această idee – a adăogat d. Bibicescu – cât și îndemnurile date pentru stabilirea de raporturi între agricultori și bancă, sunt de date veche, ca multe îndemnuri spre folosul economiei naționale, și rees din cele publicate de d-sa în 1907, a arătat că d-sa a sfătuit pe agricultori să-și facă bănci și sindicate, cari să lucreze direct cu Banca Naționalăși a lămurit: „Suntem aci nu numai fruntașii instituțiilor comerciale, ci și fruntașii unei instituții sociale cu scop mai înalt, național, cu scopul de educație și înălțare economică”.
            Banca Naționalăa strâns, în 33 de ani, 153 de milioane aur; în 1915 ea a adunat 67 milioane și va strânge mereu, urmărind acest scop în toate tratările sale cu străinătatea – a mai spus Bibicescu. Încheiând, d-sa a mulțumit acționarilor, consiliului de administrație, cenzorilor și funcționarilor, cari, cu toții, și-au făcut datoria.
            Ședința adunărei generale a fost ridicată la orele 4 jum. d.a.(„Universul”, 24 februarie 1916).
 
 
Adunarea generală a Băncii Naționale
S-au făcut câteva critici și câteva declarații interesante
 
            Eri la orele 10 dimineața a avut loc la Banca Națională adunarea generală anuală. A participat un număr important de acționari.
            Anul acesta au lipsit tradiționalele cuvinte de laudă aduse Consiliului pentru înțelepciunea cu care conduce primul nostru institut de emisiune.
            S’au făcut, în schimb, înpotriva obiceiului, câteva critici timide, cărora d. Oromolu, Guvernatorul Băncii Naționale a știut să le răspundă în sensul vederilor Consiliului și a intereselor instituției.
INSUFICIENȚA DIVIDENDELOR
            Cel dintâi a luat cuvântul d.C. Iarca, unul din vechii acționari ai Băncii Naționale. D-saspune că în opinia publică s’aacreditat ideea că dividendul dec.c.600 lei ce se dă anul acestaacțiuniloreste „exagerat”, șiroagă ca pe viitor să se acordeun dividend mai mic,... însă înlei aur. Dacă ținem seama că oacțiune a Băncii Naționale – spune d. Iarca – ne-a costat1.800 lei aur, dividentul ce se dăanul acesta echivalând cu 15 leiaur, e pur și simplu ridicol.
            Problema pusă de d. Iarca nueste nouă și nu cădea, desigur,în sarcina acestei adunări generale de a-i da o deslegare.
            Mai just a pus chestiunea d-l advocat Malcoci, care într’un spiritual discurs a explicat de ce este atât de mare disproporție între valoarea reală a unei acțiuni și dividendul acordat.
            D-sa observă că dintr’un venit brut de 430 de milioane, numai 32 de milioane sunt afectate capitalului „venit net” și aceasta, din pricină că aproape 300 milioane au fost întrebuințate la cumpărarea aurului pentru refacerea stocului metalic. Ori, conchide d. Malcoci, e nedrept ca acționarii să suporte atâtea sacrificii numai pentru plăcerea de a li se spune că fac... „operă patriotică”. D-sa termină rugând Consiliul ca pe viitor sa sporească de la 9 la 26 milioane fondul de ajutorare, pentrua se veni... în ajutorul acționarilor.
            Cuvântarea d-lui Malcoci a făcut o excelentă impresie în rândul acționarilor.
            Cum însă, majoritatea celor prezenți reprezintau diferite institute de credit, e lesne de înțelesde ce cuvintele pline de bun simțale oratorului nu au putut fi acoperite de aplauze.
 
Declarațiile d-lui Oromolu
PRELUNGIREA PRIVILEGIULUI BĂNCII NAȚIONALE
            D. Oromolu arată că obligațiile institutului     deemisiune sunt mai marifață de purtătorii biletelor băncii, decât față deacționari. Biletul BănceiNaționale ne mai fiindconvertibil, institutul deemisiune se crede obligatca prin orice sacrificii, sărefacă cu un ceas mai devreme stocul metalic.
            În ordinea de zi figurândalegerea si unui director pentru locul rămas vacant prin moartead-lui Bibicescu, d. Oromolu propune ca această chestiune să fie lăsată în seama unei viitoare adunări,întrucât anul acesta urmând să se rezolve chestiunea privilegiului Băncii Naționale, comitetulde conducere a instituțieiva suferi importante prefaceri.
            Se știe că pentru acestloc era desemnat Gheorghiu, secretarul generalal ministerului de finanțe. Cum d. Vintilă Brătianu nu se poate încă lipside concursul acestuia ladepartamentul său, a cerut consiliului să menținăvacant locul destinat d-lui Gheorghiu.
            Adunarea generală realege pe d. Cioranu, cenzor pe un nou termen de trei ani(„Neamul românesc, 17 februarie 1925).
 


BANCA NAȚIONALA ȘI-A ȚINUT ADUNAREA GENERALĂ
D. MITIȚA CONSTANTINESCU A FĂCUT, ÎN FAȚA ACȚIONARILOR, O IMPORTANTĂ EXPUNERE ASUPRA SITUAȚIEI BĂNCII ȘI ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI ÎN RAPORT CU ACTIVITATEA INTERNAȚIONALĂ
 
            Adunarea generală a Băncii Naționale a fost un imbold pentru acționari, pentru refacerea spiritului de inițiativă în afaceri, amorțit în ultima vreme, din cauza evenimentelor cunoscute.
            Atmosfera care a domnit timpul desbaterilor și spiritulde înțelegere cu care au fost ascultate cuvintele d-lui guvernator Mitiță Constantinescu, care a făcuto amplă expunere asupra situațieiBăncii și raportului dintre activitatea Institutului nostru de emisiune cu viața economică internațională, ne-a dat măsura încrederii cucare era așteptată clipa, când factorii răspunzători de îndrumareaîntregei noastre vieți economice șifinanciare își vor spune cuvântul.
            Erau de față cei mai aleși reprezentant și actori determinanți în activitatea noastră economicăși financiară. Problemele puse îndiscuție și interesul ce s’a arătatoperațiunilor Instituției, au făcutdovada atașamentului pe care acționarii îl arată mersului Băncii.
            Pentrucă la noi spiritul de plasamente în acțiuni este foarte puțin desvoltat. Sforțările făcute înaceastă direcție au fost într’o măsură năruite, din cauza crizei economice de acum câțiva ani, cândmulți acționari la bănci sau industrii au suferit pierderi enorme.
            Spiritul acesta trebuie refăcut,încrederea în virtutea puterilornoastre trebuie renăscută și aceastanu se poate face cu ușurință. Nicio baghetă magică nu poate convinge pe posesorul de capital săfacă plasamente în acțiuni, dacăn’are încredere.
            În concepția economiei modernenu se poate crea o masă de capitaluri importantă, dacă nu se canalizează micile economii spre oacțiune de concentrare. Și dacăn’are încredere, posesorul de capital preferă să-l țină la ciorap, decât să-l depună la bănci sau să cumpere acțiuni, înlesnind astfelactivitatea industrială sau financiară.
            Or, tocmai aci s’a exercitat acțiunea plină de prudență și perseverentă a Băncii Naționale.
            Refacerea creditului a preocupat îndeaproape pe conducătoriiInstitutului de emisiune.       Îndrumarea scontului și acțiuneade purificare întreprinsă pe lângătoate băncile cari au scont la Banca Naționalăa fost urmată cu deosebită străduință, în vederea concentrării diferitelor institute bancare, cari împreună puteau aveao activitate viabilă, sau pentru lichidarea acelora cari nu se maiputeau reface.
            Această operă grea a dat multde lucru conducerii Institutului nostru de emisiune, pentru că se izbeade dificultăți mari și mai ales derezistența celor mari neînțelegând înalta preocupare a institutului deemisiune, opuneau o rezistență neîntemeiată măsurilor radicale cese impuneau. Și aci este meritul conducerii Băncei Naționale. Preocupată de liniile mari ale activității și programului ce și-a trasat, n’a cedat nici unei stăruințe, niciunei imixtiuni și a izbutit să creeze un organism bancar sănătos,puternic, pe care Banca Naționalăse poate rezema cu încredere și cucare poate păși la partea a douaa programului: refacerea încrederii publicului în organismul nostru economic și financiar.
            Deaceia acționarii Băncii Naționale ascultau ieri cu atâta atenție,expunerea d-lui guvernator Mitiță Constantinescu. Fiindcă în clipele acestea, mai mult ca oricând,individul simte necesitatea unuireazim.
            Credința că Institutul de emisiune e bine condus și că oriceacțiune în domeniul economic sauplasament se poate face fără teamă, va întări și va contribui larefacerea spiritului de inițiativăparalizat în ultimul timp.
            Stabilitatea, încrederea și forțamorală, iată cei trei factori determinanți pentru recâștigarea acestuispirit de inițiativă, neapărat necesar pentru prosperitatea economică a țării.
Titus Ionescu
Asistența
            Dintre acționari suntd prezenți d-nii dr. C. Anghelescu ministrude stat, dr. I. Costinescu, ministrulSănătății, G. Mincu, directorulBăncii Agricole, Săvulescu directorul general al Băncii de Scont aRomâniei, C. Orghidan fost președinte al Camerei de comerț, Athiasdirector de bancă, Cipăeanu fostministru, D.R. Ioanițescu fost ministru, gen. Dragu, Alevra inspector general al B.N.R., Dendrinodirector la Soc. Petroșani, Askenasy director de bancă, M. Durmafost secretar general, director alBăncii de Credit Român, Grigorescu, Lascaris Catargi, I. Clinceanu, Muși Demetrescu directorla BancaRomânească etc.


Biroul a fost format din d-niiadministratori în frunte cu d. Mitiță Constantinescu, cei șase cenzori în frunte cu d. C. Simionescupreședintele comitetului de cenzoriși V. Bârcă delegatul Băncei Centrale a Cooperativei și Mihăilescudelegat din partea statului ca acționar principal.
            După ce se constată că din punctde vedere legal adunarea reprezintă voturile necesare și d. Christescu a citit raportul cenzorilor, aluat cuvântul d. guvernator MitițăConstantinescu și a rostit următoarea cuvântare:
 
Cuvântarea d-lui Mitiță Constantinescu, guvernatorul Băncii Naționale
            Îngăduiți-ne sa constatăm, și deastădată, importanta deosebită cese acordă Adunării noastre Generale, prin prezenta dvs. la această ședință, și în consecință, săne exprimam călduroasele noastremulțumiri, pentru atențiunea cucare dvs. urmăriți îndeaproapelucrările și activitatea Institutuluide Emisiune.
            Pentru noi, este o deosebită satisfacțiune să vedem ca, cel puțin odată pe an, avem putința să ne mărturisim dvs., să ne spovedim îngrijorările, străduințele, sforțările, preocupările și nădejdile noastre.
            Să ne fie îngăduit, să începem cu preocupările și sforțările dinanul precedent.
            Îmi voi da toată silința, Doamnelor și Domnilor, să fiu cât maiconcis cu putință și să nu repetceiace, în mod mai adâncit, amexpus domniilor-voastre în raportul nostru cu care vă înfățișămgestiunea anului 1937.
            De aceia, mă voiuține numai pelinia de sinteză a preocupărilornoastre.
            Ca politică generală, grijile noastre s’au îndreptat, în cursul anului trecut, în primul plan, asupraurmătoarelor probleme, pe sectorul internaional și paralel pe sectorul Țării noastre.
 
Activitatea pe plan internațional
            Pe planul internațional avem de desăvârșit două importante opere,începute încă din anii precedenți:
            a)avem de continuat politica constructivă da refacere a creditului, aîncrederii, pe piețele și în țări cucari suntem în strânse legături financiare și economice; și în al doilea rând,         b)aveam de redresat legăturile decolegialitate și confiență între Instituția dvs. și celelalte Bănci de Emisiune din străinătate, pentru ca, atât opera morală de reabilitare acreditului țării noastre, cât și opera practică de netezire a tuturor mijloacelor de legătură și funcțiune între Institutele de Emisiune străine șinoi, să se desăvârșească, în vedereaunei cât mai armonioasa colaborări,în această zonă atât de sensibilă aschimburilor de bunuri și de valorice exista între țara noastră și economiile celorlalte țări.
            Pe planul intern, avem de dusmai departe, opera începută în toamna anului 1936, de organizare a creditului și a pieței interne a capitalurilor noastre, spre a ajunge la creditul eftin, operă hotărâtoare pentrudesvoltarea economică a noastrăprecum și pentru liniștea socială ațării.
            Doamnelor și domnilor, precum sevede, aceste preocupări superioare,cari au călăuzit activitatea noastră în cursul anului trecut, depășesc oactivitate obișnuită de gestiune, saude simplă alimentare a pieței prinoperațiuni de reescont.
 
Formarea capitalului național
            Cu atari preocupări, fără îndoialăcă ridicăm aforțările constructiva șiinițiativele Institutului de Emisiune,la înălțimea unei politici de nouă și excepțională organizare în structura însăși a puterilor de fecundare ale acestei țări în formațiunea însăși a capitalurilor naționale, în vehicularea lor pe calea creditului eftinși în stabilirea unei conjuncțiuni deîncredere și colaborare dintre noi șistrăinătate.
            Recunoaștem, doamnelor și domnilor, acestea sunt marile și excepționalele preocupări și inițiative pecari Instituțiunea dvs., trebuia să leia, deoarece acesta era comandamentul primordial după adâncile răsturnări ale crizeidin 1930-1932, dacă doream ca economia naționalăsă-și scurteze epoca de grele sbucimări în care sesbătea, și dacă avem simțământulcă, nu numai sănătatea ei dar și înfloritoarea ei desvoltare trebuie săfie obiectivul principal al activitățiinoastre.
            Călăuziți de acest suprem comandament al redresării economiei naționale, am eșit din obișnuit și dinpasivitate, și am trecut prin inițiativele hotărâte ale noastre, la ofensivatuturor obiectivelor ce trebuiau atinse.
 
Refacerea creditului în străinătate
            Rezultatul acestor sforțări, acestor coordonări, al acestor perseverente adânciri de muncă și dehotărâre, tăind drumuri și perspective noui, sunt îmbucurătoare. Pe planul internațional datorităunei prudente și active administrări a devizelor, încasarea acestora s’a făcut cu vigilentă hotărâre, iar distribuția plăților externe a fost eficientă și îndrumatăacolo unde trebuia. În chipul acesta, creditorii din străinătate auputut constata sforțările ce am făcut de a ne onora angajamentele,contribuindu-se astfel la refacereareputației bune și morale, a creditului de care ne bucuram și altădată, pe piețele străine.
            Contactul direct luat de conducerea Instituțiunei dv. cu celelalteBănci de Emisiune, cu personalitățile proeminente ale vieței financiare, economice și politice dinstrăinătate, au avut ca rezultat armonizarea problemelor ce puteausă existe între noi și celelalte Instituțiuni similare, precum și înlesnirea multor soluțiuni folositoare țării noastre și desvoltării relațiunilor comerciale cu statele respective.
            În acelaș timp, avem satisfacția în dese rânduri, să constatăm încrederea și prestigiul de care se bucură instituțiunea noastră pretutindeni peste hotare.
            Pe planul intern, problema reorganizării creditului eftin, această nouă operă de structură economică, reclamă concepții noul, metode noul, hotărâri prompte șiperseverente neobosite-      Bilanțul crizei economice din1930 îl cunoaștem cu toții; nu-lmai repetăm. Ceiace se dărâmase însă atunci, timp de câțiva ani fără încetare, trebuia reclădit: rețea bancară de refăcut, de completat și de consolidat; factoriide producție ai economiei noastrede restaurat și încurajat; cadruljuridic al creanței de reconstituit,plasamentele de îndrumat și supraveghiat pentru că creditul eftin să atingă maximum de eficiență economică; multe din practicilebancare nefolositoare sau nerecomandabile de înlăturat, încrederea, liniștea, acest climat constantal pieței noastre, trebuia alcătuitdin nou și apărat.
            Iată opera, iată marea operă, cetrebuia înălțată din maldările dedărâmături, în urma unui groaznic cutremur care nenorocise zecide mii de suflete.
            Iată marea operă din pragul nostru.
            În fața ei, două atitudini erauposibile, prima pasivă, aplicândprincipiul „Laissez faire, laissezpasser, le monde se reconstruitde lui même” – puteam să așteptăm ca din ruinele pieței bancare românești, sinistrații, cu proprile lor forțe și când vor puteași cum vor putea, să ridice nouileorganisme – sau poate bancare: noui palate – sau poate plăpânde cantonamente, dărâmate iarăși la primabătaie a vântului.
            Pe un atare cartier bancar, demoloz, de improvizație și paiantăar fi urmat să se sprijine desvoltarea economiei noastre naționaleși să-și exercite Instituția dvs. controlul suprem și îndrumarea.
 

Rolul Băncii Naționale
            Dar mai era o atitudine posibilă:în fața dureroasei priveliști lăsatăde cutremurul crizei, Banca Națională, chemată să controleze și săîndrumeze, are conștiința integrală a misiunii sale tradiționale, întemeiată de marii noștri înaintași pentru a creia burghezia românească și azicentrul de gravitate al economieinaționale, sufletul ei de părinte șiconștiința comandamentului superior național nu o puteau răbda săprivească durerea și să aștepte înpasivitate locuirea întâmplătoare.
            Dimpotrivă, cu bărbăție, cu avântul misiunii sale superioare, cu conștiința forțelor și predestinării sale,fără a șovăi o clipă, și-a suflecatmânicele și echipa harnică a coborât pe șantierul reclădirilor din temelie a problemei creditului și pieței economiei naționale.
            Iată calea, iată marea chemare cea ales Banca Națională, și suntemastfel de câțiva ani de zile pe acestvast și complex șantier.
            Nevăzute încă sunt temelile nouice-i clădim, nevăzute încă meterezile de cetate trainică ce-i înălțăm,neștiute sunt ceasurile de vegheși de luptă pentru apărarea linișteiși siguranței lui.
            Peste câtăva vreme însă, cândmarea operă se va fi împlinit și ceiace este astăzi încă nevăzut, se vavedea, atunci, Banca Națională, înlinia largă a tradiției sale, va aveamândria datoriei sacre pe deplin înfăptuite și va spune marilor ctitori ai ei:
            „Temelie m’ai chemat să clădesc și am clădit.
            Rânduială m’ai chemat să apăr și am apărat”.
 
Bilanțul unei activități
            Nu poate fi, Doamnelor și Domnilor, mai mult senin și mai mareliniște în viață, decât conștiința îndatoririlor cu prisos și credință, îndeplinite!
            Cu această conștiință liniștită șisenină a datoriei îndeplinite, ne înfățișăm și noi, Conducerea Băncii, în fața Domniilor Voastre astăzi casă ne cunoașteți truda și cugetul șisă ne mai ascultați încă o clipă, acum când am pășit pe pragul anuluiîn curs.
            În această clipă, când încheembilanțul unui an de strădanie și înfăptuiri,începând un altul nou, văspunem și mărturisim:
             Același înțelegere înaltă a îndatoririlor către Dv. și către țară se vorcălăuzi și ne vor îndruma, cu încredere și hotărâre, și în anul acesta și în anii ce vor veni, ca să trecem peste greutățile vremurilor,cu credința dârză în destinele acestui neam, și astfel să ridicăm opera începută până la desăvârșire și să înălțăm cetate de viață nouă, pe atât de trainică, de întreagă și de înfloritoare, pe cât o cer viitorul șirânduiala națiunei noastre, precumși prestigiul Băncii Naționale. Sprijiniți-ne, și cu încrederea Dv. ca să odesăvârșim și cu Dumnezeu înainte,la muncă nouă.
 
Discuția generală
            La discuția generală, primul a luat cuvântul d. Lăscăruș Catargi care a pus mai multe chestiuni lacare a avut răspuns:
            1) Dece se plătește la noi pentruaurul cumpărat suma de 25.000 leila kilogram peste prețul de 153.000lei, cât e cotațiunea mondială.
            2) Dece nu figurează stocul dedevise la acoperirea metalică.
            3) Ce este cu diferența de curs ce parvine în urma eventualei deprecieri a unei devise.
            4) De ce nu sunt scutite de la imposit operațiunile Băncii Naționale.
            D. VASLIE BÂRCĂ delegatulBăncii Centrală Cooperativă citește următoarea declarație:
            „Din raportul Consiliului de administrație către adunarea generală, precum și din bilanț, se poateconstata solicitudinea pe careBanca Naționalăa arătat-o încursul anului 1937 creditului popular în general și creditului cooperativ în special.
            Ca reprezentant al Băncii Centrale Cooperative, trebue să recunosc această atitudine de înțelegătoare colaborare și să relev străduințele depuse de către conducerea Băncii Naționalea Românieialături deinstituțiunile centrale cooperative pentru promovareaeconomiei naționaleși mai cuseamă economiei rurale.
            Mulțumind în numele instituțieinoastre, dorim ca odată cu începerea activității pe 1938, aceastăcolaborare să se intensifice în acelaș spirit de largă înțelegere aintereselor economice naționaleși sociale ce își găsesc rezolvarea prin mișcarea cooperativă.
            D. prof. Ștefan Ion să asociazăla declarațiile d-lui V. Bârcă.
            D. Clinceanu face observațiuniîn legătură cu politica de scont a Băncii Naționale.
            D. gen. Dragu cere credite măritepentru industria care lucrează pentru armament.
            D. M.Gr. Popescu cere ca pentru a avea funcționari selecționațiși specialiști, Banca Naționalăartrebui să trimită la băncile de emisiune și la marile bănci din străinătate 25-30 de absolvenți de la Academia comercială.
           
Răspunsul d-lui Mitiță Constantinescu
            A răspuns d. Mitiță Constantinescu:
            1) În ceea ce privește prima ce se plătește pentru aur răspunsul e simplu: prima este plătită de stat ca să se stimuleze producția.
            2) Stocul de devize nu figurează în acoperirea monedei fiindcă chiar fără devize există marjă, destul de mare la acoperirea actuală (numai aurul) încât dacă ar fi necesar pentru noi credite de rescont, s’ar putea face emisiune.
            3) Banca Națională nu cere scutirea de impozite căci astăzi toată lumea trebuie să ia parte la sarcinile financiare ale statului.
            4) Dividendul a fost urcat treptat. El este în concordanță cu dividendul ce se plătește de către celelalte bănci de emisiune.
            5) Banca Națională este pusă la adăpost de orice pierdere la eventuala depreciere a devizelor. S’au luat măsurile necesare ca asemenea pierderi să fie evitate.
            6) Aurul transportat în timpul războiului la Moscova, continuă să figureze în bilanț, fiindcă mai există nădejdea ca din acest stoc  să putem realiza ceva. 
            7) În ceea ce privește problema funcționarilor, d. guvernator Mitiță Constantinescu a ținut să aducă mulțumiri și omagiul consiliului pentru corpul funcționăresc al Băncei Naționale. Funcționarii lucrează zi și noapte. Banca Națională se mândrește azi cu un corp funcționăresc care ar face cinste oricărei țări.
 
Votul
            S’a procedat apoi la vot pentrualegerea a doi administratori înlocul d-lor Bălănescu și C. Teodorescu ale căror mandate expirăla 1 Ianuarie 1939 și a 2 cenzoriîn locul d-lui Cioranu decedat șid-lui Christescu al cărui expiră la 1 Ianuarie 1939.
 
S’AU ALESADMINISTRATORI
            D-nii V. Bădulescu, fost subsecretar de stat, administrator în loculd-lui Bălănescu, iar d. C. Teodorescu a fost reales administrator.
 
CENZORI
            D-nii Christescu a fost reales,iar înlocul d-lui Cioranu a fost ales d.Mihail Lazeanu („Timpul, 22 februarie 1938).
 
 
Citește și:
Aniversări românești - BNR 145 ani (II): Sprijinul dat de Banca Națională la opera de refacere economică înfăptuită în zece ani de la Restaurație (1930-1940)
Aniversări românești – BNR 145 ani (I)