Mutilarea inocenței în comunism Cum racola Securitatea elevi pe post de turnători, fără știrea părinților, dar cu complicitatea profesorilor

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) scoate la iveală noi documente zguduitoare despre paranoia instituțională a regimului comunist și amploarea mecanismului de represiune care vizat școlile din România. Potrivit rețelei informative scoase la lumină din județul Vrancea, Securitatea nu privea învățământul ca pe un spațiu al educației, ci ca pe un incubator de riscuri politice, forțând minori să își toarne colegii și profesorii.

În spatele propagandei oficiale — care promova înregimentarea ideologică treptată, de la „șoimi ai patriei” (4 ani) și pionieri (8-14 ani), până la UTC-iști și membri de partid —, poliția politică desfășura o acțiune secretă de racolare a elevilor.

Școala, transformată în câmp de luptă ideologic

Recrutarea copiilor pe post de informatori sau „persoane de sprijin” se făcea complet pe la spatele părinților, însă cu acordul și sprijinul direct al cadrelor didactice — directori sau diriginți. Odată racolați, minorii semnau angajamente stricte de păstrare a secretului, fiind obligați să nu divulge nimănui legătura cu Securitatea, nici măcar propriei familii.

Documentele declasificate din fondul CNSAS (D 10659) arată că rețeaua școlară din Vrancea — formată în 1989 din 5 licee, peste 240 de școli și 257 de grădinițe — era supravegheată strict de peste 400 de surse informative (informatori, persoane de sprijin, rezidenți și gazde).

Planurile Securității pe 1989: De la trupele de teatru școlar la petrecerile video de acasă

Planurile de muncă ale Inspectoratului Județean Vrancea al Ministerului de Interne din anul 1989 arată cum ofițerii de securitate aveau cote clare de recrutare în toate mediile frecventate de tineri:

• Activități culturale și presă: Locot. col. Bulăreanu Gheorghe și maiorul Ghețu Toader vizau recrutarea de persoane de sprijin din rândul elevilor din trupele de teatru ale liceelor „Alexandru Ioan Cuza”, „Unirea” și Liceul Industrial Nr. 1 din Focșani, precum și din redacțiile revistelor școlare („Revista Noastră” și „Preocupări”).

• Timpul liber și bișnița: Ofițerii aveau sarcini precise să racoleze surse din cofetării (Cofetăria „M. Eminescu”, Cofetăria „INTIM”), discoteci (Casa de Cultură), dar și din rândul tinerilor care organizau sau frecventau programe video la domiciliu.

• Măsuri intruzive în școli: Planul de muncă pentru 1989 includea prelevarea probelor de scris ale elevilor (în special de clasa a IX-a), interceptări tehnice (T.O.) mobile în licee și controale directe în taberele școlare și internate.

Toate aceste acțiuni aveau ca scop prevenirea „stărilor de spirit negative”, a tentativelor de trecere frauduloasă a frontierei sau a influentelor din străinătate, sacrificând deliberat încrederea, libertatea și inocența tinerilor în ultimele luni ale regimului Ceaușescu.