Acțiunea „Îmbogățirea” Cum au acaparat nomenclaturiștii M.A.I. și ai Securității vilele de lux din Cartierul Primăverii și tezaurele confiscate, cumpărându-le pe prețuri de nimic

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a dat publicității un document strict secret din anul 1968 care expune ipocrizia regimului comunist din România. În timp ce propaganda de partid preamărea „egalitatea și bunăstarea omului de muncă” și înfiera opulența burgheză, înalții oficiali ai Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) și ai Securității au fost protagoniștii unei goane după lux și privilegii oligarhice.

Raportul – întocmit de Corpul de consilieri și inspectori al Consiliului Securității Statului sub denumirea de Acțiunea „Îmbogățirea” – detaliază modul în care șefii represiunii comuniste și-au însușit, la prețuri derizorii și prin tranzacții ilegale, zeci de vile speciale din zona Herăstrău–Primăverii, precum și mobilier de stil, opere de artă și covoare persane confiscate de la Casa Regală și fosta elită interbelică.

Vilele din Primăverii: Dotate din depozitele Regale și din fonduri speciale

Sub pretextul asigurării condițiilor de cazare pentru consilierii sovietici sosiți în România între 1948 și 1949 pentru a organiza Securitatea după model stalinist, M.A.I. a evacuat între 35 și 40 de apartamente de lux din vile situate pe străzile Pictor Iscovescu, Negulici, Rozenthal, Jdanov și Herăstrău.

Pentru mobilarea acestor locuințe s-a dat ordin direct să se folosească bunuri de o calitate excepțională. Astfel, au fost scoase din depozitele ministerului obiecte confiscate din castelele regale și de la foști demnitari, iar restul au fost achiziționate de la particulari și din magazinele de Consignație, cheltuindu-se peste 40.000.000 de lei (în bani dinaintea reformei monetare) din fondurile speciale ale M.A.I.

Locuințele au fost utilate cu:

• Mobilier de stil masiv: Dormitoare și sufragerii din lemn de nuc, mahon și trandafir executate la comandă de firme renumite (Sekeli și Reti) în stilurile Chippendale, Lengyel, Florentin, Bizantin, Louis XV și Baroc.

• Opere de artă: Peste 300-400 de tablouri semnate de mari pictori români — Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Iosif Iser (Muntner) —, dar și pânze ale unor maeștri străini.

• Obiecte de patrimoniu: Covoare persane originale (Buhara, Tebriz, Afgan), piane de renume mondial, lustre din cristal de Murano și sticlă de Veneția, veselă din porțelan Rosenthal și Bavaria, precum și tacâmuri din argint masiv.

Plecarea sovieticilor și devalizarea: „Evaluări” la preț de magazin și reduceri pe linie de partid

Începând cu anul 1954, odată cu retragerea treptată a consilierilor sovietici din Republica Populară Română, locuințele au rămas libere. În loc ca aceste bunuri de mare valoare să revină în patrimoniul statului, generali și oficiali de rang înalt din M.A.I. — în frunte cu Hary Bogdan, Ladislau Tesler, Alexandru Mureșanu și chiar ministrul Alexandru Drăghici — au organizat cumpărarea lor de către cadrele de conducere.

Pentru a masca subevaluarea masivă:

1. Au fost interziși evaluatorii externi: Sub pretextul „conspirativității” și al secretului de stat, experților de la Consignație li s-a interzis accesul în vile. Evaluările au fost făcute de ofițeri fără nicio pregătire în domeniul artei.

2. Evaluări comice și analfabetism cultural: În inventarele oficiale ale cadrelor apar formulări bizare precum „perdele voal brizbizuri”, „lămpi plafon cu brațe”, „fotolii tapisate” sau simplu „tablouri picturi diferite”, pânzele unor maeștri fiind vândute la preț de simplu cadru.

3. Reduceri suplimentare pentru „uzură”: Peste prețurile deja stabilite la nivelul unor obiecte comune din comerț, conducerea a ordonat aplicarea unor reduceri suplimentare de 10% până la 30% sub motivul uzurii.

4. Târguieli și reduceri „la comandă”: Nomenclaturiști precum Florian Danalache, Ion Alexandru (fost ministru adjunct), Victor Crăciunoiu sau Ion Șerb s-au plâns de prețurile inițiale și au cerut reduceri directe, aprobat de subalterni ierarhici.

Sume de râs achitate în rate pe ani de zile

Documentele de arhivă anexate raportului arată cum s-au vândut bunurile de lux:

• Generalul Florian Danalache: În vila din str. Pictor Iscovescu nr. 5, un ansamblu de covoare persane și lămpi de plafon evaluate inițial la 10.655 lei a fost redus prin tăieturi succesive cu cerneala la 7.155 lei. Danalache nu a plătit niciun leu timp de doi ani.

• General-maior Vasile Negrea: A primit aprobarea directă de la Alexandru Drăghici să cumpere cu 24.838 lei bunurile din locuința unui prim-consilier sovietic, printre care o pianină (10.000 lei), covoare persane de mari dimensiuni (3.726 lei), fotolii tapisate cu pluș, candelabre cu 10 brațe și tablouri.

• Ovidiu Neagu (șeful Direcției Financiare): A preluat bunurile din vila de pe str. P. Rozenthal nr. 38 (covoare persane, șifonier, toaletă cu oglindă, studiouri) pentru suma totală de 9.155 lei.

Documentul din 1968 notează că mulți dintre acești demnitari au achitat sumele în rate întinse pe 5-6 ani, iar unii nu și-au lichidat debitele niciodată.

Raportul concluzionează amar că, în timp ce operele de artă și mobila de muzeu erau vândute pe nimic către elita de partid, M.A.I. cumpăra ulterior mobilier nou din comerț pentru nevoile instituției, risipind banul public. În finalul notei, inspectorii Securității propuneau reevaluarea obiectelor și obligarea fostilor demnitari la plata diferențelor de preț, însă o mare parte din arhivele de bază ale inventarelor fuseseră deja distruse.