Radiografia Securității la finalul regimului comunist CNSAS publică cifrele exacte ale aparatului represiv din 1988

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a prezentat o serie de date oficiale din arhivele Cabinetului Iulian Vlad (documente din 24 septembrie 1988), oferind o imagine completă asupra dimensiunii Departamentului Securității Statului (DSS).

La acea dată, aparatul represiv al regimului comunist număra un total general de 14.629 de angajați, cifră ce include atât cele 8.760 de cadre din aparatul central și trupele de securitate, cât și cele 5.869 de cadre din aparatul teritorial. În acest total erau incluși aproximativ 1.200 de muncitori civili (fără grad militar), încadrați în ateliere tehnice, telecomunicații, tipografie, logistică și secretariat.

Împărțirea geografică și operativă a efectivelor

Aparatul DSS era structurat pe trei paliere majore:

• Aparatul central (București): 6.023 de cadre (41,17% din total) – concentra nucleul de filaj, interceptări și contraspionaj. Printre cele mai mari unități se numărau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu 1.022 de cadre, Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de cadre și USLA cu 772 de cadre.

• Aparatul teritorial (40 de județe și Securitatea Municipiului București): 5.869 de cadre (40,12% din total). Securitatea Capitalei (SMB) era cea mai mare structură teritorială, având 557 de cadre. În județe, efectivele variau în funcție de miza strategică și economică: Constanța (285 cadre), Timiș (271 cadre) și Prahova (261 cadre) aveau cele mai mari inspectorate, în timp ce județe precum Covasna (73 cadre) sau Ialomița (76 cadre) aveau cele mai mici efective.

• Trupele de Securitate: 2.737 de cadre (18,71% din total) – reprezentând componenta militarizată de intervenție și pază a obiectivelor speciale.

Pe linii operative de acțiune, Unitatea Specială „F” (filaj stradal) număra 745 de angajați la centru, Unitatea Specială „T” (interceptări telefonice și ambientale) avea 466 de angajați, iar Unitatea Specială „S” (cenzura corespondenței poștale) opera cu 356 de cadre în București, având extinderi secretizate în toate oficiile poștale mari din țară. De asemenea, Direcția I (Informații Interne) avea un nucleu central de 103 angajați, Direcția a II-a (Economică) număra 152 de cadre, iar Direcția a III-a (Contraspionaj) avea 213 angajați.

Ponderea femeilor în cadrul DSS: Prezență redusă la nivel de decizie

Conform datelor CNSAS, la 24 septembrie 1988 în structurile Securității lucrau 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaților (954 în aparatul central, 1.089 în teritoriu și 254 în trupele de securitate).

Deși femeile aveau o prezență notabilă în sectorul tehnic și administrativ, accesul lor la funcții de conducere era extrem de limitat. La nivel național, doar 22 de femei ocupau funcții de conducere (11 în aparatul central și 11 în cel teritorial), reprezentând sub 1% (0,95%) din totalul personalului feminin. În cadrul Trupelor de Securitate, nicio femeie nu deținea o funcție de comandă.