Operațiunea „Ziariștii străini” Cum încerca Securitatea comunistă să acopere foametea și frigul din România prin voalarea filmelor și camere de hotel cu microfoane

Sub fațada propagandistică a „condițiilor minunate de trai” pictate de regimul Nicolae Ceaușescu în presa de stat, realitatea României socialiste a anilor '80 se traducea prin magazine goale, raționalizarea drastică a energiei electrice, lipsa căldurii și cozi nesfârșite la alimentele de bază. În timp ce populația internă era ținută sub control prin filaj, teroare și avertismente, regimul comunist manifesta o vulnerabilitate extremă față de presă internațională, imposibil de cenzurat prin mijloacele clasice ale partidului.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a dat publicității documente istorice (A.C.N.S.A.S. D 16328) care scot la iveală mecanismul complex prin care Departamentul Securității Statului (DSS) încerca să controleze, să dezinformeze și să saboteze activitatea jurnaliștilor străini care vizitau România.

Comandamentul secret din 1985: Coordonare la cel mai înalt nivel

Teama ca imaginea externă a RSR să nu fie pătată de relatările despre mizeria din țară a dus, la 20 august 1985, la emiterea Ordinului nr. 00162 privind controlul informativ-operativ și dezinformarea publiciștilor străini. Câteva luni mai târziu, pe 2 decembrie 1985, printr-o notă strict secretă aprobată direct de adjunctul ministrului de Interne, general-colonelul Iulian Vlad, se înființa o „grupă operativă centrală de coordonare”.

Această structură de elită a poliției politice reunea cadre de conducere din contraspionaj, informații interne, contrainformații economice și unități militare speciale:

• Col. Merce Ilie – locțiitor șef direcție la Direcția I (Informații Interne)

• Col. Ionescu Vergiliu – locțiitor șef direcție la Direcția a II-a (Contrainformații în sectorul economic)

• Lt. col. Rădulescu Emil – locțiitor șef direcție la Direcția a III-a (Contraspionaj)

• Maior Crăciun Paul – șef colectiv la Serviciul Independent "D" (Dezinformare)

• Maior Dragomir Gh. – cadru al U.M. 0544 (Centrul de Informații Externe - CIE)

• Col. Cotună Ion – cadru al U.M. 0195

Misiunea expresă a acestei grupe operative era neutralizarea oricăror încercări ale ziariștilor străini de a strânge date care ar fi putut aduce „atingere securității statului și prestigiului internațional al țării noastre”.

De la camere de hotel capcană la distrugerea clandestină a probelor

Măsurile folosite de ofițerii de securitate erau extrem de diverse, de la filaj pas cu pas și cazări dirijate, până la operațiuni clandestine de sabotaj. Pentru a evita scandalurile diplomatice cu țări occidentale – întrucât mulți ziariști lucrau la mari jurnale sau trusturi radio-TV și aveau intrări în cancelariile din Vest –, Securitatea ezita să facă arestări la vedere. În schimb, apela la furtul secret de note și distrugerea materialelor foto și audio.

Documentele de arhivă scoase la iveală de CNSAS exemplifică tehnicile folosite pe teren:

1. Sabotarea filmelor și a notițelor la frontieră

În aprilie 1989, un ziarist francez sosit sub acoperire de turist a fost dat în urmărire operativă pentru că încerca să obțină imagini cu caracter „denigrator”. Securitatea a dispus ca, la ieșirea din țară, bagajele să-i fie percheziționate în secret, iar filmele foto și benzile magnetice să fie voalate și demagnetizate fără ca jurnalistul să observe imediat.

2. Filaj la meciuri sportive și tehnice TO (Tehnică Operativă)

Tot în aprilie 1989, cu ocazia unui meci de handbal desfășurat la Buzău între Dinamo și Créteil, o echipă de ziariști francezi a fost plasată sub o supraveghere totală: filaj la pas, percheziții secrete în spațiile de cazare și interceptare prin microfoane autonome, cu scopul declarat de a-i împiedica să intre în contact cu cetățeni români cunoscuți cu „manifestări necorespunzătoare”.

3. Microfoane în camerele de hotel și refuzul „suspect” al cazării

Ziariștii străini erau dirijați exclusiv spre camere de hotel pregătite din timp cu mijloace TO (Tehnică Operativă) prin intermediul ONT (Oficiul Național de Turism). Arhivele consemnează însă și eșecuri ale sistemului: în ianuarie 1983, o reporteră de la Radio France Internationale, cazată la Hotelul „Turist” din Galați, a refuzat succesiv 4-5 camere puse la dispoziție, reușind să evite camera pregătită cu interceptare – o atitudine considerată de ofițerii de Securitate ca fiind „adoptată special”.

4. Mașini de închiriat capcană

Pentru ziariștii care se deplasau prin țară, Securitatea pregătea autoturisme speciale de la ONT. Într-o notă operativă se propunea închirierea către un suspect francez a unui autoturism Dacia 1300 (număr de înmatriculare 14-B-169) complet grefat cu microfoane ascunse. Vehiculul era urmat îndeaproape de o mașină a Securității (condusă de cadre de la Serviciul „T” al Direcției a III-a), din care se efectua filajul și recepția în timp real a conversațiilor purtate în habitaclu.

Declarați „indezirabili” pentru că au spus adevărul

Atunci când măsurile de influențare, filajul sau distrugerea filmelor nu dădeau rezultate, iar jurnaliștii străini reușeau să părăsească țara cu notele intacte și să publice articole despre degradarea vieții din RSR, regimul apela la ultima pârghie: trecerea pe lista persoanelor indezirabile și interdicția definitivă de a mai primi viză de intrare în România.

Documentele CNSAS confirmă că paradele oficiale și vizitele televizate ale lui Nicolae Ceaușescu ascundeau un aparat de represiune paranoic, pentru care un simplu aparat foto mânuit de un ziarist străin pe străzile din România reprezenta o amenințare directă la adresa regimului.